12,381 matches
-
lume, de unde vin către Chihaia sau pornesc de la el scrisorile. Sunt mărturii despre experiențe omenești petrecute în acele spații, trăite de corespondenți și prieteni ai lui Pavel Chihaia, de membri ai familiei sale, antrenați pe itinerarii din afara României, uneori foarte îndepărtate, exotice. Înainte de a vedea alte lucruri ar fi măcar de adus în discuție chestiunea regimului scrisorilor primite sau trimise. Cui aparțin ele de drept? Celui care le emite sau celui care le primește? Cine are libertatea să le publice, dacă
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
articole, iar scrisorile către Chihaia conțin valuri de informații privitoare la situația curentă, la ce se întâmplă în piețe, la baricadele încă funcționale până la venirea în București a minerilor și împingerea către războiul civil. Scrisorile altora aduc ecouri din spații îndepărtate, cum este aceea a Anei-Maria Beligan, trăitoare în exil în Australia, sau cele de la Ion Caraion care îi solicită lui Chihaia să colaboreze la „Agora”, revista internațională de arte, reînviată de poet la Lausanne. Schimburi de scrisori au loc între
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
el însuși mai bine decât aș putea, scriind despre jurnalele lui: „Primele erau triumfaliste chiar și-n deznădejde, celelalte disperate chiar și când viața pare blândă cu mine. Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minții mele, atât de îndepărtată, că am uitat, pe drum, de ce înaintez.” Așa e, parcă a uitat cine e și ce-i cu el. Însă de la disperare la un fel de a se accepta trece chiar în volumul ăsta
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
putea, scriind despre jurnalele lui: „Primele erau triumfaliste chiar și-n deznădejde, celelalte disperate chiar și când viața pare blândă cu mine. Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minții mele, atât de îndepărtată, că am uitat, pe drum, de ce înaintez.” Așa e, parcă a uitat cine e și ce-i cu el. Însă de la disperare la un fel de a se accepta trece chiar în volumul ăsta, de unde și tristețea, literar eficientă, a
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
lectura acestui (al cîtelea?) opuscul sloterdijkian care, departe de a-i aduce un omagiu academic lui Jacques Derrida, îl așază într-o filiație mediologică nobilă. Desigur, alegerea lui Derrida e semnificativă, pentru că inventatorul „deconstrucției”, decedat în 2004 și înmormîntat în îndepărtata banlieue pariziană Ris Orangis, a fost constant dezavuat de Jurgen Habermas și de continuatorii Școlii de la Frankfurt, cu care Sloterdijk se află în dispută de la bun începutul carierei sale. Socotit la un moment dat un gînditor fascist, Derrida n-a
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
să identific aceste locuri, întâmplări, personaje și valori, căutându-le legăturile cu geneza și realizarea romanului ( și, în genere, cu toată opera marqueziană) mi-au ocupat mai bine de două decenii, adică o bună parte din viață, fiind așadar „obârșia” îndepărtată a biografiei pe care am dedicat-o plăsmuitorului miticului Macondo. T.Ș.M.:Pornind de la inspirata caracterizare a lui William Ospina, care afirmă: „Viața lui García Márquez este un labirint care trebuie reconstruit prin lupte și clipe de răgaz, mituri
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
pentru a mă depărta. Îmi stârneau repulsia mai ales femeile dispuse să exhibe - ele între ele - o vulgaritate de care nu se jenau, ci erau mândre și chiar o șarjau. În orice caz, nu aveam nici o îndoială că, atunci când eram îndepărtată, ceea ce nu trebuia să aud era abject, era murdar, dezgustător. Nu simțeam interdicția ca pe un fruct interzis, ci ca pe o intuire a urâțeniei lumii. (Acel resentiment împotriva mai multor femei strânse la un loc și vorbind „ca între
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
zelul apologeților originii latine a limbii noastre române. Mii de cuvinte comune cu sanscrita - care Înseamnă sfânta scriere, sânta-scripta, așa cum Înțelegem și acum În românește dintre care multe nu au corespondent În latină, sau se găsesc Într-o variantă mai Îndepărtată, mai coruptă În latină, trimit la coșul de istorie și de ideologii mincinoase teoria latinistă. Dar și limba punjabi vorbită și azi de peste 80 milioane de locuitori conține 2000 de cuvinte românești. Oare cei mai vechi locuitori ai Romei, ramii
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Sf. Gerard de Cenad (vir sanctissime vitae & incomparabilis doctrinae) mi-a trezit interesul pentru un autor prea puțin semnalat în spațiul cultural românesc, trăitor circa 16 ani la Cenad (Morisena), pe teritoriul actualului Banat românesc. Singurul său tratat ajuns din îndepărtatul secol XI până la noi, Deliberatio supra hymnum trium puerorum, o erudită hermenutică la o apocrifă veterotestamentară, este revendicat în unele medii maghiare ca fiind scris în perioada celor șapte ani de viață eremitică (1022?-1029?) pe care sfântul i-ar
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
și oameni care l-au marcat este volubil și expansiv, dispus să transmită textului o emoție pe care altădată o jugula. Sunt pagini dintre cele mai pline de căldură din câte a scris Vârgolici, acestea care ne trimit în lumea îndepărtatei copilării și adolescențe, în proximitatea celor doi părinți, a tatălui, vrednic slujitor, ca preot, al bisericii din Valea Cânepii și, mai târziu, al alteia din Brăila, a mamei, învățătoarea dedicată instruirii copiilor pe care îi învață nu doar carte, ci
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
discute criteriile care separă valoarea de non-valoare. Această discuție ar merita afînată, pentru că literatura contemporană franceză care cade sub unghiul de vedere al autorilor rezultă, pretinde Viart, tocmai din „presiunea” pe care „lumea” o exercită asupra unei perspective mult prea îndepărtate, dezumanizate, teoretice care era cea a literaturii franceze de avangardă. Astfel, este validat un punct de vedere el însuși teoretic, conform căruia literatura franceză care contează dinainte de 1980 ar fi fost cea care a însoțit teoria. Noul roman, textualismul, alte
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
Nicolae Manolescu Folosesc intenționat pluralul Bucureștii, fiindcă mi se pare mai potrivit cu de altădată decât singularul Bucureștiul care merge de minune împreună cu de astăzi. Vreau să precizez din capul locului că de altădată nu se referă la cine știe ce epocă istorică îndepărtată, ci la jumătatea deceniului 6 al secolului XX, când am intrat la facultate. Mai fusesem într-un rând în București, în vara lui 1953, ca să-mi văd mama cu ocazia singurului „vorbitor”, care îi va fi permis în cei doi
Bucureștii de altădată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4135_a_5460]
-
îmi găseam locul în România, dar eram nefericit și în Occident. Nu vedeam nicio ieșire”. În același pesimism se înscrie și Ruina unei utopii, unde Cărtărescu deplânge moartea cărții, fiind convins „că utopia lecturii va rămâne undeva pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat”. Tema ruinelor, efervescentă în romantism, absoarbe la Cărtărescu, în toate genurile prezente în volum, o poetică a apocalipticului. Rând pe rând, moartea exotismului, a cărții, a trupului, a geamănului, a intelectualului și a poeziei vor
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
încât îi face rău. Poate că numai pare, însă este expresia unei tristeți reale care a tulburat sufletul lui de copil. Nu pot, îi spun lui T. Azi-noapte, îi dădeam lui Marin Mincu adresa noastră. Trăia undeva într-o țară îndepărtată. Într-adevăr. Secvență de televiziune: pe o cucoană sfioasă nevoie mare, un pedagog emerit, care numai în nas nu poartă cercei, o învață să se dezbrace în pielea goală în fața unei săli. Pentru un om luminat (ca mine), cele două
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4147_a_5472]
-
a trăi. Un alt exemplu foarte important pentru mine a fost crearea partidului comunist în China. Inițial, partidul comunist în China n-a avut decît 18 oameni. În 1928-1929, Mao își ia oamenii și începe să mărșăluiască spre un colț îndepărtat al Chinei. Mi i-am imaginat pe acești tineri chinezi ajungând într-un sat: cum vor face rost de hrană? Potrivit documentelor, n-au comis agresiuni asupra civililor. Cum au reușit ei să câștige încrederea populației? Iată exemplul după care
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
centaur e pe jumătate om, pe jumătate cal. Fetița s-a gândit și a mai spus că-i adevărat că-s albaștri. Nu știu cum poate avea o asemenea certitudine cineva atât de tânăr. Copila a devenit atunci mai calmă și mai îndepărtată, o lumină albastră, din ce în ce mai albastră s-a fixat în privirea ei, pleoapele i s-au închis apoi și ca pe un fruct a cules-o somnul. [...] Ușa scârțâie, iar bătrâna intră în cameră târșâindu-și saboții. Azi neliniștea o macină
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
de vorbit. Într-un atelier de scriitor BUCUREȘTIUL CULTURAL (nr. 121, 26 februarie) ne deschide ușa atelierului de scriitor al Corinei Ciocârlie. Sub titlul Farmecul discret al Kakaniei, eseista publică două pagini din volumul cu titlul (provizoriu) Un mal prea îndepărtat, aflat în curs de apariție la Cartea Românească. Această cartea pare să fie o incursiune prin geografia europeană centrată în jurul Dunării („fluviul istoriei, al timpului, al dragostei, veriga ce leagă între ele popoarele, artera continentului, ba mai mult: însăși viața
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
tratament specializat și de ultimă oră care să stopeze maladia. Simone și doctorii care o ajută reușesc să descopere „scheletul din dulap”: secretul, păstrat cu vigilenta de Elvira Koch, îl salvează pe Konrad Lang, care a rătăcit în amintirile anilor îndepărtați. Pozele din albumul familiei funcționează că stimul al memoriei, sexagenarul se întoarce în timp și retrăiește episoade petrecute în cursul călătoriilor în marile orașe, ca și farsele acelei vârste, când el și Thomas se numesc Koni și Tomi, schimbându-și
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
a venit îmbrăcat într-un anume fel, motiv pentru care - deoarece toți ceilalți oaspeți au venit acolo ca să celebreze cum se cuvine ziua națională a României- serviciile de ordine au considerat ca se cuvine ca acest domn senator sa fie îndepărtat de unde se desfășura recepția”, a declarat Oprea.
Bogdan Oprea explică evacuarea senatorului Ioan Ghișe by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40842_a_42167]
-
fost". Atenția de care s-a bucurat din partea presei a generat și numeroase comentarii ale cititorilor, și nu numai ale acestora, deoarece unele comentarii rezultă a fi, indubitabil, informații dirijate din interiorul unor servicii secrete. De aici sau de pe meridiane îndepărtate. Un astfel de comentariu readuce în atenție circumstanțele accidentului în care a decedat Teo Peter și ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor și beat, la volanul bolidului, al primului demnitar al
Ciutacu face teoria conspirației în cazul deputatului Ion Stan () [Corola-journal/Journalistic/41027_a_42352]
-
candideze în Sectorul 6 împotriva lui Dan Diaconescu", spune fostul parlamentar liberal. Adrian Săftoiu a atras atenția că "linia de demarcație de la ditiramb la vitriol e foarte subțire în cazul domnului Becali", fiind convinsă că, într-un viitor nu prea îndepărtat, atitudinea europarlamentarului se va modifica. "Să ne uităm la istoriile domnului Becali de prietenie: linia de demarcație de la ditiramb la vitriol e foarte subțire în cazul domnului Becali. Așa că aștept ziua în care și nu cred că va curge mult
Adriana Săftoiu: Becali are un limbaj pornografic, n-are nicio legătură cu liberalismul () [Corola-journal/Journalistic/41779_a_43104]
-
ambiguă stă toată tensiunea narativă, iar delirul rezultat este pe alocuri înduioșător, mai ales atunci când sunt evocate cu sinceră nostalgie momente din trecut: „În ultimul timp, îmi aduc adesea aminte de tata. E de ajuns o nuanță semnificativă, o asociație îndepărtată, și el îmi apare imediat înaintea ochilor. În ultimele sale zile era înfășurat până la gât întrun pled, cu o căciuliță de lână, trasă aproape până peste ochi, ieșea pe balcon și, așezat într-un fotoliu, se încălzea la soare. Numai
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
fericire, doar o prejudecată. Textul respiră din plin convingerea că înfățișarea unei vieți de om așa cum a fost nu numai că nu este inutilă ori indiscretă, ci poate contribui la îndreptarea morală și la cunoașterea trecutului mai apropiat sau mai îndepărtat. În realitate, deci, impresia că avem puține scrieri confesive în literatura noastră este rezultatul cenzurii din perioada comunistă, care, spre a nu periclita cumva cultul personalității și spre a nu da la iveală informații neconvenabile despre trecutul apropiat, a interzis
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
clasică, lucrată pînă în cele mai fine detalii și alcătuită pe principiul povestirii evocatoare la persoana a treia și al montajului, cartea avansează contrapunctic, pe două paliere principale care se oglindesc reciproc, unul ținînd de trecutul recent, altul - de cel îndepărtat. Un palier este cel ante- sau imediat postdecembrist, cînd Maia captează poveștile familiei și le așterne pe hîrtie ca-n transă în atmosfera enigmatic-promiscuă a căminului Universal, transcriind (cu deformări importante...) scrisorile de epocă desuet ceremonioase ale lui Vasile, pline
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
preț, aceasta era să se stabilească undeva, oriunde, să aibă o casă, o familie și să se odihnească. În schimb, a străbătut Europa în lung și în lat, a fost de câteva ori în America, ba chiar și în țări îndepărtate, ca Bolivia și Peru. Era inginer, am uitat ce specialitate. O profesie care își găsește loc oriunde, dar nu s-a angajat niciodată în proiecte mari, știind că nu va sta să le duca la împlinire. Cât a mai suferit
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]