8,189 matches
-
isteț și-l vom îndruma atât în meșteșugul mânuirii armelor, al strategiilor în război, cât și în ceea ce privește relațiile cu turcii. - Toate s-au năruit pe capul unui copil și al unei biete mame! - Noi căpitanii rămânem aceiași credincioși... - Nu mă îndoiesc de credința voastră. Zilele trecute am primit o solie de la vărul nostru principele Dunărenilor. Domnia sa este grav bolnav, iar înainte de moarte vrea să-și vadă căsătorită unica sa moștenitoare. Dorește unirea familiilor noastre dăruindu-i lui Mihai pe unica sa
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
acela care îi va duce la îndeplinire mărețu-i vis! Fiul tău, Mihai, ne va însoți în cele două ținuturi rămase fără stăpân. Poporul trebuie să-și cunoască viitorul conducător, la fel și boierii care-l sprijină la tron. - Nu mă îndoiesc de înțelepciunea ta, cxăpitane! - Iar la întoarcere îi facem o vizită principelui din Dunărenilor și vom stabili data căsătoriei! - interveni căpitanul Vladimir. Dușmanul va afla că aceste principate nu mai sunt cârmuite și se va grăbi să le asuprească după
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu ochii goliți, ca pahare spălate de ploaie, Si tunet în piept, ca o frunză lovită de vânt, Pe racla ascunsă de trupul ce noaptea-l îndoaie, Se musca de buze timpul pierdut în pământ. Un ghimpe turbează când floarea își mișcă petala Și limba de foc aprinde pe cer biciuri de fum, Iar ceară se-ncheagă pe fruntea culcată-n Valhalla, Cănd norii se pierd sub
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
Acasa > Strofe > Timp > TE CAUT VIAȚĂ Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului TE CAUT VIAȚĂ Pe care dintre drumurile tale să apuc? Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi Te caut, te strig, după tine mă duc Ai rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Eu știu că pot. Tot ce doresc se poate îndeplini, căci sunt convins și cred că voi învinge fără greutate dacă încrezător la drum purced. Și nu m-am îndoit că voi atinge țelul spre care am pornit știind că-ncrederea din mine va învinge atâta timp cât nu renunț, ci tind. N-am șovăit în viață niciodată și nu m-a- nspăimântat când a fost rea și-a încercat adesea să mă
EU ŞTIU CĂ POT. de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361065_a_362394]
-
lunile trec zile se schimbă una pe alta ce rost are să fii iubită dacă nu ești întîia între toate? mai bine să mă urăști tăcînd în miezul zilei, plasa pescarului Primăvara cu miresme alese poate c-ar trebui să mă îndoiesc de realitatea acestor fapte cu sentimentul unei mari liniști și zîmbesc deși mi-e greu să identific norii împletiți în vîrful condeiului, încăperile goale de umbra pădurii atîta timp cît simt cu tot ce e presimțire în mine ardoarea neobosit
ANESTEZII PE FRÎNGHII DE LUMINĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361124_a_362453]
-
care a fost ori un asfințit cum se veștejește la țărmul unei mări cu tâmple de păsări albe aprinde o lumânare la icoana făcătoare de minuni a primului sărut plătește taxele de a iubi apoi cu tălpile goale cu luna îndoită în formă de dor se duce spre tine pe mine mă cunoaște mă ține de mână îmi dă bomboane mai amare cu câte un pas de tine nu mai știe pune mâna pe umăr și întreabă ... Citește mai mult ești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
stelele foșnesc, vestesc că au un poem printre ele. În casa aceea este un rug ce arde în forma inimii tale. Ferice de cel ce are bucata lui de cer și culoarea vie din aripa fluturelui! Chiar dacă viața te-a-ndoit un cuib de fluturi porți în ființa ta. Alergi prin cărările deschise de lumină, lăcrimezi prin povești cu filele arse de dor, cerni nisipurile celor mai bogate țărmuri, la piept strângi comori, apoi le dărui, din ele să-și facă
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
aripi imense. Cuprins de o viziune dublă, ca prin ceață, privești concomitent în amândouă lumile. De ceva timp crezi că înaintezi printr-un tunel. Lumina de la capăt nu se vede, ieșirea nu mai apare, deși presimți că este bine. Te îndoiești mult de tine, de ce poți, de ce vrei, de unde și de ce ai pătruns aici. Închizi ochii și îi deschizi, în fața ta se apropie o leoaică imensă, puternică. În ochii ei te uiți fix, știi că e acolo să-ți dea un
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
joacă a doua și a treia zi. Copiii ciocnesc ouăle roșii „pe luate”, tinerii se plimbă pe ulița principală, cei mai în vârstă ies pe băncile din fața caselor și mai schimbă o vorbă. Așa se întâmplă și la oraș? Mă îndoiesc. A doua zi de Paște se joacă iar și, când soarele asfințește, hora se sparge, mulțimea pleacă în pâlcuri vesele spre case: „Pe deal se suie-ncetișor Neveste tinere și fete, Bătrâni cu iarna vieții-n plete; Și-ncet, în urma tuturor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
I Când mai văd pe vreunul, cumpăna privind, Cu speranța-n suflet și tot lăcrimând La buna credință, că norocul... poate Va-nclina spre el și-mi va avea parte De-un strop de dreptate, cum e apa sfântă; Mă-ndoiesc atunci, căci cel ce cuvântă Este agățat, stă-n capul opus... Răulajutând ca să stea mai sus. Numai după ani...furca putrezește, Cumpăna îmi cade, se rostogolește, Și urcată este de alții ce speră alte vremuri noi; De nu e păzită
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
început să geamă de plăcere. I-a desfăcut nasturii de la pantaloni cu o iuțeala demnă de invidiat de orice curvă bătrână. Doru, cu mâinile tremurânde, i-a tras chiloții până la genunchi. De acolo i-a dat Mădălina cu multă ușurință, îndoind genunchii și trăgându-i cu degetele de la picioare. În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut și chiloții. Scândura lată din brad a băncii a început să scârțăie în șuruburile ruginite. Doru gâfâia de
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
Totul devine, atunci Nimic nu devine, deoarece devenirea nu ar putea fi apreciată decât față de ceea ce nu se schimbă. Dar dacă Nimic nu devine, Totul revine ca reîntoarcere a aceluiași. De această revenire a aceluiași Iov/ Om pare să se îndoiască psalmistul. Consecințele: rugăciune, agonie, luptă, îndoială, credință. Se știe, credința se naște din îndoială. Ce reușește admirabil Dumitru Ichim? Să-și convingă cititorul că locuirea și șederea omului pe pământ au semnificație divină și poetică, iar „obiectul poeziei este universul
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
în Moldova Nouă, în anul 1966, fiindu-mi conducător tehnic de la șef de sector, la inginer șef sau chiar director pentru scurt timp. În ceea ce urmează doresc să fac unele adnotări la noul roman Colinele cu liliac. Nu m-am îndoit de pregătirea sa profesională nici o clipă, căci ori de câte ori am avut ocazia să ni se dea soluții tehnice, întotdeauna au fost cele mai bune și care au dat rezultatele scontate. Numirea dumnealui în deschiderea noului obiectiv de la Baia de Aramă a fost o
COLINELE CU LILIAC, UN ROMAN DESPRE MINERIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360967_a_362296]
-
astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde . Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
să învețe ei care mușchi și tendoane contribuie la legatul șiretului. Abia atunci va fi posibil să o învețe și un robot. Dar robotul știe să lucreze fără să cârâie și mârâie. Știi și tu să o faci? Mă cam îndoiesc! Notă: M-am adresat, ca scriitor, unui cetățean ipotetic, virtual. Bine înțeles că tu, cititorul, ești o excepție. Nu vizitezi cârciuma când pompierul îți salvează casa, citești dese ori o carte, mergi chiar la teatru și concerte iar vocația ta
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
de comunicare pe diverse teme, fie ele și mai puțin plăcute. - Scrisoarea, pe care acei ticăloși au folosit-o pentru a-l șantaja pe Tudor, era scrisă, într-adevăr, de fiul lui, Dorin Cristache, tatăl Mariei. Pictorul nu s-a îndoit nicio clipă că ar fi un fals. Era destăinuirea unui sinucigaș ce impregnaseră acolo momentele de furie, de rătăcire, de revoltă, de resemnare... Mult timp după aceea, Tudor s-a închis în el. Apoi i-a venit ideea de a
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
aici. - Dar orice noutate prinde bine cărții mele, comisare. Te rog să nu uiți asta!... - Cum să uit, Ștefane?! Manuscrisul tău mi-a înlesnit începutul dosarului. Bine, vreau să spun că cele însemnate acolo au coincis cu realitatea. -Te mai îndoiești? glumi scriitorul. - Atunci convinge-ne că și finalul aparține aceleiași realități, interveni Bogdan, pe un ton ferm. Îi veni în minte paragraful de final citit pe laptopul scriitorului acolo la munte. Se cutremură. Nimeni în afară de el nu mai avusese prilejul
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
de patefon, nu avem ce face cu telecomanda televizorului și nici nu purtăm căști pentru ritm. Suntem numai câteodată agățați de cuvinte cu forța de gravitație inevitabil produsă de cosmos. INTELECTUALISM În liniștea nopții, foaia de hârtie pe care am îndoit-o a creat decibeli fără precedent pentru casa ascunsă în întunericul neclintit al somnului. Evenimentul nu a fost considerat oportun, am înlocuit creionul cu un stadler ușor, să nu părăsesc echidistanța dintre ferestrele deschise și respirația încă trează a eroului
CRATIME (2) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364240_a_365569]
-
apatie care se pare că a devenit congenitală și, de aceea, mă văd obligat să spun ceea ce gândesc despre ceea ce mi se pare important.” José Saramago, 2008 „Mi se spune că interviurile au meritat efortul. Eu, ca de obicei, mă îndoiesc, poate pentru că am obosit să mă tot ascult. Ceea ce pentru alții ar putea fi o noutate, pentru mine s-a transformat, cu trecerea timpului, într-o mâncare pe care tot o reîncălzești. Sau, și mai rău, mi se amărăște gura
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
zâmbet, nu-ntunericul din iad. COȘ DE STELE Apa-și domolește curgerea și stropii, Pe obrajii toamnei nu mai curg șiroaie, Nicidecum de lacrimi, nici măcar de ploaie Și ne-așteaptă calmă, poți să te apropii. În păduri, copacii crengile-și îndoaie, Brațe lungi, de ramuri, își apleacă plopii, Să-ți atingă fața, să-ți mângâie ochii, Când te văd iar tristă, singură-n odaie. S-a oprit de-o vreme, aprigă, furtuna Ploile-s departe, au plecat și ele. Iar se
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
avut la Trujillo conotații grotești ori indulgențe notorii, ca atunci când „și-a făcut fiul colonel la șapte ani și general la zece ani”(3) sau când a închis ochii la nevastă-sa care-și dosea bani în conturi din străinătate îndoindu-se de siguranța politică a soțului, moment surprins abil în romanul său „Sărbătoarea Țapului” de Mario Vargas Llosa:”...îi ceruse lui Chirinos să-i transfere cinci milioane de dolari în Elveția; acum încă un milion./.../ Cotoroanță hapsână! /.../ De tânără fusese
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
bărbatul îi promisese o cantitate apreciabilă de aur în schimbul dreptului de pășunat o săptămână. A doua zi, secretarul de partid îl sunase cu indicații clare să lase turma la pășunea fermei, pentru că turma reprezenta tot un avut obștesc. Man se îndoia de acest lucru, dar nu putea să se opună unor dispoziții de partid. Observarea tuturor acelor aspecte îi lăsase un gust amar. De pe băncile facultății, văzuse producția cu alți ochi. Avusese anumite așteptări, anumite idealuri. Nu se vedea renunțând prea
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
Influența clasicilor atestă o bună cunoaștere livrescă a Istoriei Literaturii și e firească într-un volum de început. Până să-și găsească drumul propriu, poeta mai are cărări de străbătut. Importantă este însă perseverența și atingerea țintei propuse. Nu ne îndoim nici o clipă că va reuși. Ex. Tu mă privești „cu ochi senini și goi”. (Tăcerea dintre noi). Dar și imagini proaspete: „Nu mai sunt vorbe...Astăzi în priviri, / Buzele noastre s-au făcut zăpadă” (Tăcerea dintre noi); „alerg pe apa
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
să vă strânge-ți de gât, mergeți în altă parte, nu aici, că dacă mama prinde de veste , într-o clipă cheamă carabinierii. Înceta-ți și mergeți în căutarea fetei, iar eu merg să supraveghez oamenii de la restaurant, deși mă îndoiesc că ei au de-a face cu treaba aceasta! Cineva să se ocupe de celelalte fete, să le ducă de aici, până nu se complică lucrurile mai rău. Ele nu trebuie să creadă altceva, decât că s-au îmbătat de
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]