2,056 matches
-
anilor ’50, avea o grădină grozavă unde stătea la soare într-un costum de baie minuscul. Stătea după perdele trase în verile călduroase, pentru noi, copiii, era ceva exotic. Dădea lecții particulare de franceză. Era atât de frumoasă, toată lumea era îndrăgostită de ea. Am spus: „tata, dacă nu mă duci să iau și eu lecții, nu știu ce se întâmplă“. Aveam 9 ani. Apoi la școală am făcut rusa. În facultate, la teatru, a trebuit însă să citim texte în franceză și m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
fericit. sufletul fetei mioape a călătorit prin mai multe dimensiuni și după câteva zeci de ani a poposit într-o nouă carcasă din carne. fata cea mioapă a devenit un bebeluș rotofei. apoi un adolescent cu ochelari. apoi un student îndrăgostit. apoi un tânăr cu capul în nori. și în cele din urmă un bărbat care scrie povești atunci când îl apucă. și fata cea mioapă se simte fericită acum. pentru că îl poate vizita oricând pe bărbatul care scrie povești. bineînțeles doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ar aduce injurii și calomnii oamenilor de cultură sovietici „apărând în aceleși timp tendințele decadente”, promovând valorile Apusului. Cu titlu de exemplu, se aduce în discuție ziua de 7 aprilie 1950, când în cinematografele de la Belgrad au rulat filmele: „Căutarea îndrăgostiților morți”, „Iubita mea Clementina”, „O noapte în Casablanca”, „Eternă Eva”, „Ademenitoarea din New-York”, „Trezirea vrăjitoarei roșii”, „Cele trei vieți ale unei femei”, „Aventurile lui Tarzan la New-York” s. a. Acaparând cinematograful iugoslavilor, americanii ar fi reușit să pătrundă și în studiourile
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
comunicarea non-verbală, întrucît circa 80% din impresiile senzoriale ale unui individ sînt înregistrate prin intermediul ochiului. Putem recunoaște imediat mesajele pe care le transmit dacă privirea ochilor este blîndă, catifelată, pătrunzătoare, dură, goală, absentă, sticloasă, blazată, fulgerătoare, scînteietoare, prietenoasă, strălucitoare, evitantă, îndrăgostită etc. "Pe nou-veniți îi recunoști ușor. Primul indiciu erau ochii. După cîteva luni își pierdeau strălucirea, deveneau mohorîți, părînd acoperiți de o a treia pleoapă, care nu lăsa să răzbată în afară nici un gînd, nici o senzație. Reci și tăioși, păreau
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de marele Ghennadi Rojdestvensky. Venea și stătea cu mama de vorbă, că eu eram cam bolnavă. Mama era născută în Basarabia de pe lângă Nistru, unde avea și el niște neamuri. Mare domn. Rolul Marfei îmi plăcea mult. Era o mistică, o îndrăgostită nici măcar ea nu știa de ce: de biserică, de Dumnezeu, de bărbat... — Nu el v-a dirijat și la Roma, în Aleksandr Nevski de Prokofiev la Basilica di Massenzio? — Nu, Yuri Temirkanov! Eram ca în transă atunci, am venit, am cântat
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
parcă era bătută n cap, am și spus că o internez la un ospiciu dacă mai spune la cineva, a fost mare tambalău, dar au trecut toate de parcă nu-mi vine să cred. Marina însă, a rămas tot atât de pasională și îndrăgostită, poate că nu mă crezi, dar mă întâlnesc și acuma cu ea, este drept mai rar, însă ne mai iubim și acum tot pe ascuns, că este mai plăcut, parcă este și acum tot atât de plăcut,pentru că este mereu amintite momentele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
gură ca pentru a nu izbucni în râs. Însă, cât a fost tânără, această copilărie a sentimentelor, îmbinată cu un grațios manej, a provocat mai mult de o dată ăputem să ne mirăm?) complicații serioase. Mulțimea aceasta de bărbați atrași și îndrăgostiți nu era la fel de ușor de stăpânit și de eludat ca pacificata dinastie Montmorency. Trebuie să fi existat în jurul ei, în anume ceasuri, destule violențe și răzvrătiri pe care mâinii acesteia gingașe îi era mai apoi greu să le țină în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Acest altceva este excelent ilustrat de Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el și nu numai cu el narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totuși că, deși o acuză vehement, autoarea nu reușește nicicum să-i dea lovitura de grație în romanele ei. Odată ce lectura s-a încheiat, iubirea și povestirea revin automat în mintea lectorului, care nu ține minte din text decât ființe îndrăgostite. Și totuși acesta este momentul, cu Joyce, Woolf și Eliot, când ideea de cuplu, de familie, de final, cu (sau fără) iubire împlinită, începe să piară. Trebuie să se schimbe orizontul de așteptare, care învață acum să includă aceste romane
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs asasin. Dacă Joyce descoperă povestirea-caleidoscop, istoria multiplicată pe care o poți combina în nenumărate imagini vizuale, după legi mai mult sau mai puțin verbale (de unde și industria punerii în frază, a explicării
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai e o cutezanță înspăimântătoare; nu mai cutează nimeni, basmul a murit. Un poem (la al treilea...) îl descrie pe autor în marginea lucrurilor, pierdut într-o lume asexuată a acuității intelectuale. Iubirea se petrece în minte, iar această minte îndrăgostită e de fapt suflet. Visele îi "ies în cale", iar poetul vede "un loc la care nu ajung", un loc "unde-s ceilalți". Poemul se face din adormire vorbire încetinită către infinit volbura din mintea mea nu va mai ajunge
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să se diferențieze. Nu și convenția Desperado. Acești autori contemporani cu noi rescriu, regândesc literatura întreagă mereu altfel (ceea ce face ca mișcarea să fie atât de variată, paradoxală și imposibil de definit în câteva trăsături). Afterwards (Mai apoi) descrie "împărăția" îndrăgostiților ca pe "un vid, o ne-apropiere", "tăcere" și "necunoaștere". Singurătatea e stindardul Desperado. Poemul începe să existe abia când lectorul acceptă să împărtășească dezagreabilul perceput de poet. Pentru Fleur Adcock acest sentiment e însoțit și de dezrădăcinare. Poeta nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintirea ștearsă a basmului copilăriei. Ceea ce i-a dat Iranul lui Mimi Khalvati este taina și teama fremătătoare a poveștilor persane. Ali Baba, Aladin, Sindbad, duhuri, vrăjitori, califul Harun al-Rashid, feminitatea incandescentă a eroinei care s-a identificat cu povestea îndrăgostită (Șeherazada), sunt toate parte dintr-o lume subterană, de care poeta nu e conștientă, întrucât limba ei maternă e engleza și întreaga ei structură e clădită pe valorile englezești. Ceea ce supraviețuiește din strămoșii ei în ea este încercarea disperată de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
după modul omenesc. Sunt două înclinări fundamentale în sufletul ei: una e iubirea de frumusețe cerească a Luceafărului; cealaltă dragostea pământească pentru Cătălin, cu a cărui pasiune ființa ei se împlinește în cadrele morții. Dacă la începutul poemei ea pare îndrăgostită real de Luceafăr, sfârșitul ne lămurește că nu e vorba de pasiunea omenească, pe care o împărtășește cu Cătălin, ci iubirea de Luceafăr e iubirea de lumina și de frumusețea înălțimii de dincolo de lumea noastră, iubirea sau aspirația care persistă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumea celestă a celor nevăzute. Primul Cer este al Lunii și adăpostește sufletele celor care nu și-au ținut promisiunile. În Cerul al doilea, al planetei Mercur aflăm sufletele active și ambițioase. Cerul al treilea, al planetei Venus adună sufletele îndrăgostite, pline de afecțiune, iubitoare. Cerul Soarelui cuprinde sufletele înțelepților rostuiți în două cununi: prima, sfinții și filosofii, a doua, dominicanii și franciscanii. Al cincilea Cer, al planetei Marte, cum era de așteptat pentru planeta roșie, adăpostește sufletele luptătorilor, martirilor, duhovnicilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
complex al sărăciei mijloacelor lingvistice de exprimare nu mai există. Moștenirea lăsată de părinți îi este suficientă. Poezia este la el, dar și la ceilalți Văcărești, aproape în totalitate, și după sintagma preluată și propusă de Eugen Simion, un discurs îndrăgostit. Focul la Alecu este metafora centrală, iar robia, starea lui lirică în fața femeii, " Intrarea în foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jertfi pe rug" (E.S.). Iubirea este pentru poet
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
rar în poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l'amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, în genere, simboluri erotice în afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea printre figurile discursului îndrăgostit. Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan însurat. Heliade și-l imaginează, îndrăgostitul său stă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Lovinescu, tăiată în marmură grea, alături de prezența acelei Înalte Doamne de o distincție nespusă, care a fost Hortensia Papadat-Bengescu, alături de chipul brăzdat al lui George Brăescu, de silueta spirituală de neuitat a lui Ticu Archip (de care cred că eram îndrăgostită, de malițioasa sclipire orientală a ochilor lui Ion Barbu, de făptura delicată stând parcă mereu la pândă a lui Camil Petrescu; alături de profilul de șoim cu monoclu al lui Dinu Nicodin, ale cărui cămăși largi, de mătase grea, foșneau fastuos
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o duminică din ianuarie și pe ninsoare": Într-adevăr, nu li se potrivea alt nume. Căci, deși erau trei, alcătuiau o unitate, dacă înțelegi ce vreau să spun. Le-a plăcut și lor, firește, dar eu eram pur și simplu îndrăgostit, de fiecare în parte și de toate trei laolaltă. Veneam să le văd în fiecare duminică. Am venit o dată, toți trei, pe ninsoare" (există și o referință biografică, în Jurnal, la acest grup de vile care "deși independente, comunicau între
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cum fata pare să nu înțeleagă încotro bat vorbele lui, naratorul îi oferă un inel micuț, pe care Mary îl încearcă și care rămâne ca prin minune înțepenit pe degetul ei. Însă degeaba. La Newhaven, Mary se îndepărtează, în vreme ce tânărul îndrăgostit rămâne înmărmurit pe chei. Abia acum iubitul părăsit descoperă, plin de mâhnire, că fata avea deja un inel pe deget... În nuvela Flirtage a lui Jean Malic, mai curând amuzantă decât romantică, naratorul, pe nume Jean de la Ville d'Avray
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sa, o "prietenie curată și înălțătoare". Vor fi, după cum îi promite el, "ca frate și soră". De altfel, îi explică avântatul deputat, el era complet insensibil la farmecele și cochetăriile feminine. Fără să mai vorbim de faptul că "un bărbat îndrăgostit este un naufragiat", un individ pierdut pentru societate. În concluzie, spera din toată inima ca el însuși, care punea pe primul plan ambițiile politice, "să nu se îndrăgostească vreodată". Marie acceptă acest pact al prieteniei pe care i-l propune
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în mrejele sale pe Émile d'Audiffret, un aristocrat din Nisa a cărui familie se îmbogățise de pe urma comerțului cu postavuri. Pentru a-i capta atenția, se plimbă deghizată pe străzile din Nisa, iar apoi joacă în fața lui comedia tinerei fete îndrăgostite. Se îmbujorează, îl lasă să-i strângă mâna în timpul dansului. Însă Émile d'Audiffret, care este tratat ca logodnic oficial, se ferește să facă vreo propunere de căsătorie. Tot ce face este s-o atragă pe Marie, într-o seară
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întinde mâna. Îi cere să-i dea buzele și o sărută languros. Marie, prinzându-se în joc, "îi prinde capul cu amândouă mâinile și îi sărută fruntea, ochii, părul", mai mult "de formă, nu de altceva". Ea joacă astfel comedia "îndrăgostitei pătrunse, îmbătate, cuprinse de inspirație, gravă și solemnă" și se distrează copios făcând-o. Însă toate acestea nu sunt de ajuns pentru a-l cuceri pe Pietro: întoarsă la Nisa, tânăra îi trimite o scrisoare care rămâne fără răspuns. Astfel
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu un pas înaintea timpurilor sale, pe Marie o prind din urmă convențiile și normele epocii. Acea partidă prestigioasă, bogată și strălucită pe care o caută cu disperare se va dovedi imposibil de găsit. Un prinț slav pe nume Soutzo, îndrăgostit nebunește de ea, o cere în căsătorie în 1880. Însă tânăra, căreia îi displac averea lui insuficientă și inteligența mediocră, îl respinge disprețuitoare. Cuvintele pe care i le adresează sunt biciuitoare: Nu vă iubesc, așa că faceți avere, jefuiți o bancă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bilețel pe care scria: Dacă se va întâmpla vreodată să-mi înșel nevasta, are permisiunea mea să facă și ea la fel". Pentru mai multă siguranță, Geneviève flirtează, sub ochii și cu știința soțului său, cu un oarecare Horace Grisolles, îndrăgostit nebunește de ea de mai bine de un an. Soția bănuitoare încurajează stăruințele de amorez ale acestuia, îl înnebunește privindu-l drept în ochi. În felul acesta, după cum îi explică ea Suzannei, prietena și confidenta sa, era sigură "că-l
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]