4,220 matches
-
interdependentă. Toate metodele interactive de grup (în special 6/3/5, Brainstorming, Frisco, Sineling, ș.a.m.d.) stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor și formarea de capacități ca: spiritul critic constructiv, independență în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative, îndrăznețe de rezolvarea a sarcinilor de învățare. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mariana Comănici () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1140]
-
forță de profeție”, ca fiind „mesagerul vestitor al unor timpuri fericite”. Și va veni, nu peste mult, o vreme cînd, În creația sa de limbă franceză, va privi cu destulă detașare unele din experiențele sale imagistice, fie și cele mai Îndrăznețe („N-aș mai găsi nici o bucurie să Împreun cuvinte bizare / Nici chiar imaginile cele mai surprinzătoare / Îmi amintesc unele, dar la ce bun?”), optînd definitiv pentru simplitatea comunicării, În numele unei cît mai mari accesibilități a mesajului generos-umanist al poeziei. La
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
numai dacă încercarea reușea. (Henry James, Portretul unei doamne) În acest pasaj, ca și în cel din Beatitudine, vedem prezentarea narativă subtilă a gîndurilor personajelor, din nou cu o atenuare a sentimentului că un personaj modifică aceste gînduri. Oricît de îndrăznețe devin ideile Isabelei, nu intervine nici o voce narativă a „judecății reale” care să cenzureze personajul, care să se disocieze de Isabel, și care să îl alerteze pe cititor în privința greșelilor care se transmit. Nu acesta este stilul lui Henry
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nota definitorie și a liricii lui D. Bolintineanu din epoca premergătoare Junimii; I. Catina încordase „o mică liră și filantropică și revoluționară”4; Baronzi făcuse dovada „unei modernități destul de curajoase”5 prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era „un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești”6, notabil fiind la el „realismul intelectual”. Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ca un poet român (Macedonskiă să imagineze versul liber în 1880”2, cu 6 ani mai devreme decât un Arthur Rimbaud. Mai mult încă, observă Streinu, intuiția teoretică a lui Macedonski „(...Ățintea la el formule de poezie cu mult mai îndrăznețe decât acelea la care îl conducea intuiția propriuzisă...”3 Studiul istorico-literar dedicat lui Macedonski are toate atributele genului, având o primă parte strict biografică și o a doua dedicată evaluării axiologice a operei. Vladimir Streinu, istoricul literar de tip pozitivist
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
întreprinse în studiul Floare albastră și lirismul eminescian rămân modele ale genuluiă, portretul sintetic ingenios (Iorga, Proustă se îmbină cu sugestii de morfologia culturii (Tipare de cultură, Atic și asiatică”, iar caracterizările unor opere (Sadoveanu, G. Călinescuă se impun prin îndrăznețe, deși armonioase forme cristalografice 4. 1 idem, p. 87-88 2 ibidem, p. 89-90 3 Cornel Regman - Colocvial, București, Editura Eminescu, 1976, pp. 42-50 4 idem, p. 50 109 În octombrie 1970, Mircea Martin 1 semna o caldă evocare cu titlul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii adoratoare; tinerețea triumfala nu e eternă, ochii sunt „plini de strigat”, gura „grea de umbra”, iar cenușă postuma fierbinte de trăire. Leș Vivants et leș morts e o culminație a temei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Voronca, Mihai Teliman ș.a. G.B. milita pentru menținerea autonomiei Bucovinei în cadrul Imperiului și pentru o soluție „mulțumitoare” a chestiunilor naționale. Dacă din punct de vedere politic gazeta se păstrează în limitele legalității, în problemele culturale și literare redactorii sunt mai îndrăzneți, deși editorialul publicat în primul număr și intitulat Către publicul român din Bucovina nu anunță, în afara obișnuitelor acțiuni de culturalizare inițiate și de periodicele transilvănene, decât intenția de a ține pasul cu „direcția literară urmată de toți românii”. G.B. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
decadenți”, în frunte cu Tudor Arghezi, a fost susținută perseverent de critic prin toate mijloacele. Permanent și energic, el a participat la toate demersurile ce urmăreau deschiderea spre lumea modernă, lărgirea orizonturilor în toate direcțiile, răpunerea dogmatismului, promovarea spiritului liber, îndrăzneț. Nu fără situarea, în probleme de orientare, pe unele poziții rigide, cu manifestări de opacitate și intoleranță față de anumite valori, față de structuri artistice tradiționale îndeosebi, dar și față de unele moderne (Nina Cassian). După 1970, consacrându-se creației beletristice, G. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că M. Polanyi și-a scris opera după remarcabilele transformări de epistemă de la începutul secolului XX1, se cuvine să ne întrebăm mai întâi care este relevanța acestor evenimente pentru o îndrăzneață teopoetică a modernității? A devenit un truism să afirmi că secolul XX condensează în istoria generală a științelor semnificații la fel de adânci și de revoluționare precum cele provocate de revoluțiile epistemologice ale secolului al XVII-lea. Erudiții vorbesc despre mutațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dacă această Viață are un Sine, El poate fi numai rezultatul unei autoafectări interne, a cărei dinamică eternă presupune o naștere 2. Integrarea dinamicii afective la nivelul transcendental al Vieții i-a permis mai târziu lui Michel Henry cea mai îndrăzneață apropiere venită din partea unui filozof în secolul XX între propria sa demonstrație fenomenologică și dogma ortodoxă a Sfintei Treimi, care proclamă relația perihoretică (de „interioritate reciprocă”) între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (identitate ființială sau „consubstanțialitate” și, respectiv, diferență ipostatică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
căci de la grea belea m-ai scos. De va veni și rândul tău să răspunzi la întrebarea pe care ți-o voi spune eu, cât se poate de curând că sunt gata să te-ascult. Anul Nou Ah! Ce moșneag îndrăzneț că ai să mă cercetezi că de nu mi te-ndoiești că pe loc te nimicesc, căci sunt Anul Nou. Haiducii Anul Nou, te felicităm! Anul Vechi Ah! Ce necaz și ce belea s-a încâlcit în cinstită barba mea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Știe cineva cum îi va decurge viața, din momentul când își descoperă propriul EU și până la sfârșit? Nu cred! E bine? E rău? Greu de spus. În adolescență, când viitorul ni se înfățișează atrăgător, ca un Eldorado, îmi făceam proiecte îndrăznețe, pe termen lung, mă luam la trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în profesie și în viață, făceam risipă de inteligență, de energie și chiar de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
apelează aici frecvent la o imprevizibilă mișcare a lexicului, la dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională în versuri de complicată virtuozitate formală. Încrederea în puterea de sugestie a cuvintelor, în eficiența epitetului, a comparației, a alegoriei, îndrăzneața inventivitate în materie de ritm și rimă fac din Înger în gerunziu și din Pasul pe nu (2000), cu subtitlul Jurnal itinerant (1 ianuarie-31 decembrie 1996), reale laboratoare de tehnică a poeziei. SCRIERI: Cetatea de inimă, București, 1972; Porțile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
unde nu se aventuraseră pentru a-l explora 22. Legăturile terestre mai consistente ale grecilor cu geto dacii au avut un caracter excepțional, stabilindu-se în contextul unor confruntări militare. Însuși Alexandru Macedon ne-a călcat pământurile într-o incursiune îndrăzneață în nordul Istrului. Întâlnise un trib numeros care-l impresionase prin bogățiile sale și belșugul ținuturilor stăpânite. Dar atunci când a bătut ceasul elenismului, grecii s-au aventurat spre zări îndepărtate de la răsărit (Asia) sau miazăzi (Africa), și nu în nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
țară și de tinerii idealiști reveniți în patrie de la Paris, unde în Muntenia a scânteiat Frăția. Masoneria a fost laboratorul secret unde acești tineri au conceput, în confor mitate cu modelul democrației occidentale, proiectul național. A fost vizat un scop îndrăzneț constând în modernizarea societății și înfăptuirea statului național unitar. Obscu rantismul în care plonjase națiunea română și pe care autocrațiile din împrejurimi îl împrăștiau, prin regimurile lor anacronice, reprezenta principalul inamic. Așadar, răspân direa luminii implica nu doar o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Savoia, a avansat spre sud, în Balcani, nu a anexat Oltenia decât vremelnic. Imperiul avea să-și dea obștescul sfârșit peste secole în vestul Balcanilor, încercând să stăpânească Bosnia, mult spre apusul ținuturilor noastre. Sub Maria Tereza, zgripțorul a privit îndrăzneț spre est, în Galiția, dar ajuns în vecinătatea Moldovei, nu s-a năpustit decât asupra nordului acestei provincii pe care l-a luat în gheare... Viena a râvnit la toată Moldova pentru a lărgi aria de protecție a Galiției. Visa
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
suficient de puternici pentru a-l îndigui. Astfel, după al Doilea Război Mondial, Moscova s-a substituit Varșoviei în Galiția de unde ne-a anexat Ținutul Cernăuților și, suplimentar, Herța 39. d. Între rivalitățile turco ruse În nord, printr-o acțiune îndrăzneață, Petru Rareș a crezut că va putea recupera Colomeea de la polonezi, dar a pierdut Pocuția. În sud, cutezanța l-a făcut să pretindă redobândirea Chiliei de la turci, dar l-a costat Bugeacul. Oricum turcii nu aveau de gând să se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
învrednicit să traverseze Poarta Lacrimilor spre a cuceri lumea. Și-au început aventura împreună, migrând de-a lungul coastei eurasiatice. Unul a rămas în subcontinentul indian (Hg F), în timp ce ceilalți (Hg C, D) au înaintat până în Orientul Îndepărtat. Cel mai îndrăzneț din fire (Hg C) a traversat chiar strâmtoarea Bering, pătrunzând în America. Acasă, tatăl își alina suferința cu fiul care a stat mai aproape de vatra părintească (Hg B poate fi găsit doar în sudul și vestul Africii) și cu unul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în aceste opinii despre metalogism un precedent al figurilor de stil folosite de poeții ermetici. Autorul Infinitului preciza, de exemplu, ca plăcerea generată de metaforele noi, neașteptate, se datorează multitudinii de idei cărora le dau naștere; îndeosebi dacă metaforă e îndrăzneață, altfel spus dacă ideile nu sunt foarte apropiate, așa încât, desi diferite, aproape că par a se contopi una cu alta.168 Procedeele analogice teoretizate în Zibaldone (1482, 1483) ajunseseră un loc comun al discursului critic din deceniile trei, patru și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în slujba propriilor interese poeții ermetici au abuzat de un procedeu leopardian, au împins până la extrem obscuritatea metaforei, respinsă de poetul romantic, care, de fapt, o condamnă în alte fragmente din Zibaldone, unde precizează că metaforele prea îndepărtate și prea îndrăznețe sunt obositoare, deoarece cititorul nu ajunge să cuprindă cu gândul spațiul dintre cele două idei reprezentate, anulându-se astfel efectul spontan ce condiționează reușită unei asemenea figuri retorice. Acest refuz al obscurității din partea maestrului a fost mai puțin accentuat de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce trebuie atins.262 Îl vago, după cum explică însuși scriitorul filolog, inseamna poetic în cel mai înalt grad (Zibaldone, 26). În sfera lui intra, în primul rând, utilizarea unor cuvinte imprecise, în al doilea, abilitatea cu care autorul creează alăturări îndrăznețe de termeni, în al treilea, o corectă elaborare a cronotopului. Acești trei piloni ai tehnicii vagului pot constitui și punctele de reper pentru analiză de față, menită să formuleze noi observații privind artă scriitoriceasca a ermeticului. Leopardi afirmă necesitatea de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
transparența a cantului un sens nou întrutotul spiritual, vibrant.268 Impresia de noutate, prospețime și spontaneitate oferită de unele analogii quasimodiene se bazează pe capacitatea de a crea alăturări surprinzătoare de termeni, transferuri neașteptate de sens, de a utiliza expresii îndrăznețe, de a fauri acele structuri asemănătoare cu cele numite de Giacomo Leopardi, cu mai bine de un secol înainte, "ardiri". Spre deosebire de alte figuri de stil, epitete, propoziții, metafore acestea, precizează Leopardi, nu sunt adesea decât o bună utilizare a elementului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și pe apropierea dintre cuvinte este, fără doar și poate, ingambamentul, recurent atât în Canturile lui Leopardi, cât și în volumele lui Quasimodo. Analiza din rândurile următoare îi este dedicată și este urmată de o privire mai atentă asupra alăturărilor îndrăznețe, frapante, indiferent dacă acestea iau formă metaforei, a epitetului sau a oximoronului. Quasimodo separă cuvintele de contextul lor prin veritabile pauze ritmice: o oboseală se cuibărește / în mine (În străvechea lumină a mareelor); Ceasul bătea pe cel din urmă / liman
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au arătat admirația față de operă lor. Mare parte din dificultatea de a traduce texte străvechi, afirmă scriitorul romantic, constă în diferența fundamentală dintre stilurile antic și modern. Cel din urmă este afectat și minuțios, în vreme ce primul este simplu, clar, dezinvolt, îndrăzneț, aproape degajat.468 El înțelesese că una dintre problemele majore ale literelor moderne se află în faptul că textul clasic pierdea în traducere simplitatea și autenticitatea trăirilor prezentate: se știe că operele clasice antice, oricum ar fi traduse, nu numai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]