2,826 matches
-
culeg o mie de fire de lăcrămioare, grupate în buchete de 101 fire pe care să le ofer ca de obicei colegelor fiicei mele, avându-le ca invitate pentru ziua următoare, ca să le culeagă personal. Și de data aceasta am îngenuncheat în fața frumuseții acestor suave flori, și le-am oferit cu bucurie maximă, rezervându-ne timp de discuții elevate pe parcursul unui timp ce a depășit o oră și jumătate. Le-am făcut promisiunea că în anul viitor să le ofer prilejul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întrerupător. Într-o clipă ea îl văzu - iar el zări corpul neînsuflețit de pe podea. —Eema? Căzu în genunchi, iar pistolul i se rostogoli din mână. Începu să facă ce făcuse și Maggie, îi apucă brațul, palpă corpul. Doar că acum, îngenunchind lângă acesta, își îngropă fața în spinarea cadavrului, iar capul începu să-i tremure cum Maggie nu mai văzuse până atunci. Era ca și cum fiecare fibră a ființei sale plângea. — Am găsit-o acum cel mult trei minute, jur. Spera ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sprijine de niște perne și îi oferi un pahar cu apă. Luă câteva înghițituri, apoi simți o presiune ușoară pe părul ei - o mână care o mângâia pe cap. După ce ochii i se obișnuiră cu întunericul, îl văzu pe Uri îngenunchind lângă pat, mâna lui caldă se afla acum pe obrazul ei. —Rănesc tot ce ating. Toți cei de care îmi pasă sfârșesc prin a fi răniți... Maggie simțea cum îi alunecă apa pe gât; părea să-i ușureze durerea, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
argint de un dolar ce se găsea printre ofrande. Brățara zornăia, chemând credincioșii spre altar, dar singurul care mai era în templu fusese excomunicat din cauza obârșiei sale și continua să măture. O ofrandă căzu pe dușumea, chiar argintul și Lana îngenunche s-o recupereze. — Hei, mangosito! strigă Jones, violând sanctitatea ritului. Îți pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful de praf pe bar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se simțea păcălit. Sperase într-o scenă. În timp ce șeful de birou începu să facă o copie a dării de seamă pentru bancă, se reîntoarse la cruce. Dar mai întâi trebui să o ridice pe domnișoara Trixie, care se întorsese și îngenunchease să se roage exact pe locul în care stătuse Ignatius ca să picteze. Domnișoara Trixie rămase mai tot timpul în preajma lui, plecând doar ca să lipească vreun plic pentru domnul Gonzalez, să mai meargă de câteva ori la toaletă și să moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy risca să fie implicat într-un scandal public. Arsurile de stomac se răspândiseră cuprinzându-i tot pieptul. Femeia cu păr castaniu căzuse în genunchi și întreba cerul: — Cu ce-am greșit, Doamne? Spune-mi! Fii bun cu mine! — Ai îngenuncheat pe mormântul lui Rex! strigă Ignatius. Și acum spune-mi ce învârți tu cu McCarthistul acela desfrânat. Aparțineți probabil unei celule politice secrete. Nu-i de mirare că am fost bombardat cu manifestele alea denunțătoare. Nu-i de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Din păcate, nevroza s-a instalat În odaia mea, iar negustorii de infidelități nu vor putea spune că nu le-am fost un client bun. Unul dintre avantajele dusului la liturghie era că te puteai uita la picioarele fetelor cînd Îngenuncheau pe scăunelul de rugăciune. CÎnd spun „picioarele“, trebuie să Înțelegeți singura parte ceva mai cărnoasă care se lăsa văzută Între tivul rochiei și șosete. Cele care purtau deja ciorapi de nylon erau rare. Mi-aduc aminte de o familie numeroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de nylon erau rare. Mi-aduc aminte de o familie numeroasă ale cărei două fete mai mari erau niște adorabile liceene care cu siguranță l-ar fi inspirat pe Francis Jammes: aveau niște picioare de alabastru. Am reușit uneori să Îngenunchez alături de ele pe pernele băncii unde se ședea În așteptarea Împărtășaniei. Îi aduceam lui Hristos ofranda sentimentelor caste pe care mi le inspirau. După liturghie, tata, care nu se lăsase păcălit de manevra mea, mă Întreba de ce nu mă dusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat În tabernacol și fete cu fuste plisate care Îngenuncheau atît de frumos și cărora eu nu Îndrăzneam să le zîmbesc. La nouă ani, am fost cuprins de o pasiune devorantă pentru Marie-Cécile, o tînără prietenă a părinților mei, o infirmieră de vreo douăzeci de ani. Am rămas singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unui istoric minuțios al măreției și servituților masturbării, voi avea plăcerea să aud spunîndu-mi-se că noțiunea de auto-erotism nu se aplică aceluia care se masturbează uitîndu-se la poze, ci, dimpotrivă, e un bun mijloc de a cîștiga success la femei. Îngenuncheam lîngă tata duminica, la ora 18,30, și ne Împărtășeam amîndoi, ceea ce Îi dovedea fiecăruia că celălalt nu comisese un păcat de moarte. Răspundeam odată cu el: Deo gratias și părăseam biserica. Îngenuncheam din nou la ora 23,30 În fața patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bun mijloc de a cîștiga success la femei. Îngenuncheam lîngă tata duminica, la ora 18,30, și ne Împărtășeam amîndoi, ceea ce Îi dovedea fiecăruia că celălalt nu comisese un păcat de moarte. Răspundeam odată cu el: Deo gratias și părăseam biserica. Îngenuncheam din nou la ora 23,30 În fața patului pe care Îmi etalasem imaginile care Îmi permiteau să scap de auto-erotism și să constat că perna nu Înlocuiește trupul feminin. Apoi Îmi repetam calm lecțiile pentru a doua zi. Tata lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ocrotește“, Îmi spusese mama, „te vede și se bucură de fiecare dată cînd Îți Înveți bine lecțiile“. De fiecare dată cînd mă așezam În genunchi În fața patului, Înainte de a-mi introduce sexul Între somieră și saltea, ea credea cumva că Îngenuncheam ca să spun o rugăciune? Pozele mele cu femei le vedea totuși cam de departe, le putea confunda cu poze pioase... Astăzi sînt obsedat, dar moartea doamnei Marie-Isaure m-a făcut paranoic. De fiecare dată cînd intram În odaia mea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dacă nu voiam să-l văd pe micul Iisus? Cum? Iisus se afla În trecere prin colegiul nostru? — Da, vrei să-i spui bună ziua? Îi dădusem mîna bătrînului profesor și urcaserăm iute o scară. Ajunși la mansardă, Își ridicase sutana: — Îngenunchează, Îmi zisese el cu voce surdă. Trebuie să Îngenunchezi În fața micului Iisus. Nu-mi amintesc nimic din ce a urmat, mă văd doar coborînd În goană scara, sărind cîte patru trepte o dată. Să fi scăpat oare În ultima clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cum? Iisus se afla În trecere prin colegiul nostru? — Da, vrei să-i spui bună ziua? Îi dădusem mîna bătrînului profesor și urcaserăm iute o scară. Ajunși la mansardă, Își ridicase sutana: — Îngenunchează, Îmi zisese el cu voce surdă. Trebuie să Îngenunchezi În fața micului Iisus. Nu-mi amintesc nimic din ce a urmat, mă văd doar coborînd În goană scara, sărind cîte patru trepte o dată. Să fi scăpat oare În ultima clipă de acel profesor de religie scos la pensie, căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
CD-uri interactive, ciudate sau de-a dreptul scandaloase. Una dintre lucrări ieșea În evidență. Era New Yorkul meu de Zhang Huan. Înfățișa un culturist cu un costum din carne crudă, care părea formidabil, dar nu era. Acest uriaș era Îngenuncheat și nu se putea ridica decât dacă elibera un stol de porumbei. Kitty citi explicația de pe exponat - câteva cuvinte simple, fără nimic politic, care ofereau un comentariu suav despre o reînnoire metaforică. Aceeași lipsă de subiectivism apărea și În descrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că ea îi lăsase rolul principal până în ultima clipă. Ca marginea unei cupole luminoase venind să împingă cupola întunecată a nopții, frontiera dimineții se mișca încet spre occident. O subită adiere ridică în vârtejuri cenușa de la suprafața gropii. Cipriano Algor îngenunche, îndepărtă barele de fier și, cu aceeași lopată cu care săpase groapa, începu să scoată cenușa, amestecată cu bucățele de cărbune nears. Aproape imponderabile, particulele albe i se lipeau de degete, unele, ușoare ca fulgul, aspirate de răsuflare, îi suiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nas celui care mi-ar fi zis că numai legat de cineva, de ceva, poți să fii cu adevărat liber și că eu însumi voi ajunge într-o zi la această concluzie... Apoi m-am dus la cimitir. Vroiam să îngenunchez la mormântul mamei, dar, ridicându-mă, nu m-am putut opri să nu mă uit la chipul de porțelan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simțit că nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul ștersese gelozia care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel țărm, nu l-ar mai fi părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la înmormântare, printre bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, „Stricato, nu mă mai târî pe la toți doctorii, că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
căreia nu puteam face nimic, contradicțiile mele. Tot ce-mi stătea la îndemână era să amân înfrângerea, capitularea. Atât. În zadar înghițeam somnifere ca să pot adormi și visam că într-o bună zi, sculându-mă, îi voi vedea pe toți îngenuncheați pe coridoare, așteptând să trec printre ei și să-i iert. Mă mințeam. Nu puteam să încui ușa, să zic „nu mă interesează, domnilor, muriți liniștiți, lăsați vorbă să mă cheme cineva când ați murit toți, ca să vă cioplesc pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Știu cum să găsesc pe cineva din filiera germană. Trebuie să mă duc la Praga. Auzirăm un zgomot, o draperie grea de damasc tocmai se ridica, am zărit o mână diafană, apoi apăru Ea, Fecioara Trufașă. — Maiestate, am spus noi Îngenunchind. — Dee, a spus Ea, știu tot. Să nu credeți că strămoșii mei i-au salvat pe Cavaleri pentru ca apoi să le conceadă stăpânirea lumii. Cer, Înțelegeți bine, cer ca până la urmă secretul să fie apanajul Coroanei. — Maiestate, vreau secretul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cădeau răsturnați, alții amenințau să răstoarne mașina lui Cugnot. Am auzit - așa cred, cel puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lume născută și perpetuată prin repetiție. Viața Însăși Își află izvorul În replicare. Dar cei din public văd imagini de film În alb și negru, cu scene din viața fiecăruia. Un specialist În inteligență artificială Îl vede pe tatăl său Îngenunchind lîngă un pat, trăgînd ușor ciorapul de pe piciorul unei femei, Întins către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un zgomot ciudat, ca un râcâit, urmat de șușoteli. Se ridică. Ce naiba se întâmpla? Își trase pe el halatul de baie și se strecură jos, cu inima strânsă din cauza lui Ben. Fără un cuvânt, aprinse lumina în bucătărie. Ben stătea îngenuncheat pe podea, cu brațele în jurul unui câine ce părea un hibrid nereușit între ciobănesc scoțian și lurcher. La gâtul jegos avea legată o eșarfă de barcagiu, cu buline, pe roșu și alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nesfârșit de dădace finlandeze, nu se simțise în stare să-și mai asume încă o responsabilitate, oricât de măruntă, și refuzase. Nu anticipase sentimentul de vinovăție care avea să-l pândească, mai fioros ca un Rottweiler. — Bine, cedă Jack și îngenunche lângă Ben. Creatura îl copleși de îndată cu pupături nesuferite. — Bănuiesc că n-are nici un nume. — Ba da, de fapt. E scris pe tăblița de la gât. Îl cheamă Wild Rover. — Wild Rover, repetă Jack cu o voce moale, bineînțeles. Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]