4,243 matches
-
seama că dormise adânc, căci obrajii îi erau roșii ca mărul. Desigur, i-am răspuns. Ne-a luat o zi întreagă să plantăm bulbii. Mă gândeam la fermierii de la țară și îmi închipuiam familiile care se căzneau să desțelenească solul înghețat. Punându-mi mâna pe burtă, am zis: — De vei fi băiat și de vei ajunge vreodată împăratul Chinei, îți doresc să fii bun și merituos. — A-ko! În clipa în care aud strigătul lui An-te-hai, mintea mi se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru sănătatea Majestății Sale, așa că ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan. Se face iarnă. Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când Su Shun și prințul Kung sosesc cu treburi urgente. Ei stau lângă patul din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vorbe îmi răsună în minte cât e noaptea de lungă: — Încă un cuvânt și vei fi răsplătită cu o funie ca să te spânzuri! Nuharoo m-a invitat la o plimbare prin grădina ei. Spune că tufele, pălite de o brumă înghețată, au atras o specie rară de fluturi. Îi spun că nu am chef de fluturi. S-ar putea să fie molii. Oricum, sunt frumoși. Fără să-mi acorde atenție, ea continuă: Hai să mergem să prindem fluturi. Uită de barbari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spusese despre moartea tatălui ei. Mi-a fost adusă fata. Nu moștenise frumusețea mamei sale. Purta o robă din satin gri și arăta groaznic. Trăsăturile nu i se schimbaseră, și era slabă ca o scândură. Îmi amintea de o vânătă înghețată care s-a oprit din creștere. Nu a îndrăznit să stea jos când am invitat-o. Moartea mamei ei trebuie să fi aruncat o umbră permanentă asupra caracterului său. Era o prințesă, singura fiică a împăratului Hsien Feng, dar arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu și Nuharoo facem o excursie pentru a inspecta mormântul. În mod oficial, se numește Pământul Binecuvântat al Veșniciei. Solul e tare ca piatra și acoperit de îngheț. După o călătorie lungă, cobor din palanchin cu mâinile țepene și picioarele înghețate. Soarele nu strălucește deloc. Eu și Nuharoo suntem îmbrăcate în tradiționalele haine albe de doliu. Gâturile noastre sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne irită pielea. Nuharoo de-abia așteaptă să se întoarcă. Priveliștea mă emoționează. Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o noapte pe colegul cel Înghețat. Otrava a Încuviințat până la urmă, dar cu condiția să-l culce În pat cu un moș de nouăzeci de ani care trăgea să moară - un unchi de-al ei pe care urma să-l moștenească și pe care Îl Îngrijea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meșteșugului meu ce tinde către desăvârșire de a vă băga În cap lucruri pe care, altfel, n-ați reuși să le păstrați În memorie. Întemeietorul, mulțumit că izbutise să-și aducă pe cei mai mulți dintre ai săi lângă mormanul de carne Înghețată, s-a gândit să fie recunoscător cuiva - nu se știe cui - și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal. Așa se face că atunci când pământul a luat-o la vale cu tot cu casa rudarului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea notă. Vieru, Însă, era de neoprit. Întreba, iscodea, se prefăcea că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase niște bidoane Înghețate, În care se păstra materialul seminal - după cum frumos și științific se exprimase gazda - pentru Însămânțările artificiale la bovine. În Vieru parcă intraseră o mie de draci: i se Înroșiseră obrajii, ochii Îi scăpărau În cap de nerăbdare. Directorul nu putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu vin, și am străbătut În picioare, Între vagoane, sprijinit de burdufurile sparte prin care năvălea aer Înghețat, cele câteva sute de kilometri care mă despărțeau de prietenii mei din alt colț de țară. Deschid aici o paranteză și-ți spun că ei n-aveau de unde să știe că În copilărie purtasem porecla Ectoraș. Și ca să vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arma de la spate, am coborât piedica și am armat. În gerul cumplit și sticlos, zgomotele Închizătorului și cartușului care părăsea Încărcătorul și intra pe țeavă răsunau cu neînchipuită limpezime. Mi-am plimbat ochii peste câmpul de ciulini peste care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era noapte, albul zăpezii mă ajuta să văd până departe. Nările și pleoapele dădeau Întruna să nu se mai deschidă, lipite de ger. Am lăsat mănușile să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foc cu foc ori pe foc automat?”. Am vrut să văd pe ce poziție se afla pârghia care servea drept piedică, dar era și un selector al celor două moduri de tragere. Buzele și limba mi se lipiseră de fierul Înghețat. Am smucit brusc țeava și gura mi-a sângerat. Era un sânge viu, iute, al naibii de roșu, sprințar aproape, și care În două-trei secunde - adulmecându-l și gustând din el - m-a potopit de rușinea gestului pe care fusesem pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mișcări repezi și pricepute pâinea de casă, brânza, ceapa, slănina, răspândeau, ca să le fie tuturor la Îndemână, „omiduțele” - niște biscuiți șprițați făcuți În casă și semănând Într-adevăr cu niște omizi. La acel sfârșit de noiembrie cu mâini și nasuri Înghețate, lucrul se desfășura fără prea multă vorbă, se auzeau numai foșnetul pănușilor, zgomotul știuleților izbindu-se unul de altul, murmurele copiilor și comenzile scurte date de profesori. Venise o clipă când orice mișcare Încetase și toată lumea privea În sus, amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl costase pe el ca să bage În iapa lui sămânța selecționată de la un năprasnic armăsar aflător Într-o crescătorie din taman partea cea mai de Miazănoapte a țării; cum acea sămânță fusese băgată Într-un tubușor de plastic și apoi Înghețată; cum stricase veterinarul - plătit gras, pe sub mână - mai multe tubulețe până ca iapa să prindă plod. Și ce plod! Urma să iasă din el un cal cum nu se mai văzuse În Satul cu Sfinți, puternic cât două tractoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea cu sălbăticie printre crengile Înghețate ale stejarului și se sfâșia cu șuierături ascuțite În cumpăna pe care o făcea să scârțâie și să trosnească. Omul se ghemui cu icneli și se lipi cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
RIG Decembrie frig simbrie de nea iarna asta întârzie så aducå Dintre fularele lungi ies capete cu râsul înghețat aburind înspre cerul turcoaz Nori de cuvinte și semne de exclamare expirate de la obraz se împråștie pe trotuar scârțâind sub tålpile trecåtoare recurente plåtind rente fiecårei clipe prin care gândurile le dirijeazå avântarea și starea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1611]
-
mai știu eu prin ce nămeți, congelat ecologic, atât el cât și porcul luat de la soacră-sa. Prin cercetări adecvate, s-a putut stabili cu destulă precizie, că singurele ființe din Univers interesate de soarta celor plecați pe o șosea înghețată sunt soacrele, care se uită de la plecare până la sosire, la știrile cu înzăpeziți, doar ca să vadă dacă nu le-a rămas blocată mai știu pe unde, salata de boeuf ornată artistic, numai cu ouă fierte și maioneză de casă, strict
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
păsări fără de zbor. La marginea copcii ies peștii să își atingă înotătoarele, amestecându-se cu fulgii aripilor frânte. Spre seară își ridică ochii bulbucați spre cer, parcă șoptind făra de glas: -N-are rost să gândim prea departe, chiar dacă lacul ăsta înghețat seamănă a cavou, noi suntem datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zărit o căsuță desprinsă ca din povești. Am coborât pe niște trepte din pământ și un aer plăcut și cald ne-a mângâiat binevoitor obrajii. Bătrâna s-a bucurat să o vadă pe mama și m-a sărutat pe obrajii înghețați. Pe pat, nu mică mi-a fost mirarea să-l descopăr pe cel mai îndrăgit personaj al copilăriei mele, moș Caletcă, îmbrăcat cu binecunoscuta lui rubașcă, cu ochii albaștri, senini, dar complet lipsiți de vedere, o întreabă pe bătrână cine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
răutăcioasă a tonului meu. ― Perfect, spuse el. Știu eu un loc. N-am comentat. Nu mă interesa locul În care aveam să mă despart de el, atâta timp cât o făceam. Așa că, o oră mai târziu, l-am urmat tăcută pe străzile Înghețate, cu o atitudine distantă. I-am remarcat foarte repede privirea ciudată, tipică lui În momentele În care Îmi ascundea ceva. M-a condus Într-o parte a orașului pe care nu o cunoșteam. Aveam totuși Încredere În el, așa că l-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a lăcrimat, și-a suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am sărutat. Și-acolo-n cînt m-a adormit Și am visat O! Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut-am rigi, războinici, prinți, La chip că moartea-ngrozitoare; Și toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub vraja ei acum te are!" Cu rînjet hîd m-au prevenit, Prin noaptea care s-a lăsat, Iar eu, din somn
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
chip că moartea-ngrozitoare; Și toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub vraja ei acum te are!" Cu rînjet hîd m-au prevenit, Prin noaptea care s-a lăsat, Iar eu, din somn, m-am pomenit, Culcat pe dealul înghețat. De-atunci aici eu zăbovesc Purtîndu-mi dorul solitar, Desi rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. Percy Bysshe Shelley Din Norul Din mari și pîraie aduc apă-șiroaie S-alin iute setea din flori; Aștern umbră lină pe
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
niște apă pe mine, m-am târât pe scări, până jos. Eram chitită să-l găsesc pe Don și să-i explic clar că aveam trista sarcină de a-i prezenta demisia mea... în clipa când am intrat în bucătăria înghețată, un bărbat plinuț, scund, între două vârste s-a repezit spre mine. Purta o bluză de trening neagră, iar eu am avut din nou senzația că tocmai luasem niște halucinogene. Gâfâind și respirând greu, tipul mi-a spus: — Ce fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]