3,183 matches
-
cetaceu enorm expulzat din mare, "Olimpul" sculptorilor și arhitecților clasici își etala cu oarecare ostentație cicatricele albe pe care norii așezaseră, din loc în loc, pete negre. Dintr-o dată, m-am îndoit de rostul acelei călătorii obositoare pe care o făceam înghesuit într-un Ford vechi. De fapt, ce vroiam să văd? Cine crede cu adevărat că zeii au locuit în Olimp? Toată lumea știe că povestea este o poveste. Și, pe deasupra, era și o zi urâtă, cu vizibilitate redusă din pricina ploii... Până
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
primească în casă? Nu-i așa, că dacă ei ar fi bătut la ușa noastră, i-am fi primit? Deși nu avem decât două camere, pe cea mai mare le-am fi dat-o lor, iar noi ne-am fi înghesuit aici, în bucătărie. Cum să nu L primim pe Pruncul Iisus cu Sfânta Sa Maică și cu Sfântul Iosif, la căldură?” dragul bunicii. Dar vezi, în Betleem nu sa găsit nimeni care să judece cu inima, așa cum faci tu.” „Mie
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
gest de lehamite. Ne împiedicăm de formalități ? O s-o depuneți mai târziu. - Pe cine delegați ? întrebă secretarul. Evident, pe mine. Băiatul bun la toate. Postură ce îmi fusese rezervată din chiar prima zi a poposirii mele în birou. Ne-am înghesuit în prima mașină. Și am pornit, urmați îndeaproape de cea care îl transporta pe inculpat. Dar nu la procuratură, precum se întâmpla îndeobște și cum mă așteptam. Spre surprinderea mea, la întâia intersecție, șoferul schimbă ruta. Coti și apucă spre
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
asta, da, și mă tem că v-am cam năucit, mulțumesc, sunteți prea amabil. Dar simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată aiurea. Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu seamă, din viața ei. Acum, cu o pensie de bătaia de joc a lumii, cu soțul mort,în urma unui accident de șantier; cu copii care te-au părăsit, ca pe un gunoi - ce poți face, altceva, decât să te înghesui, odată în lună, la coada stufoasă de la ușa primăriei, pentru pomene de o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
neguri bolovănoase și amenințătoare de grindină care întunecau cerul. Cum aveam o bună experiență meteorologică și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de sticlă groasă și tulbure, care nu fuseseră spălate, probabil, niciodată. Cineva care venea să cumpere chibrituri, sare, gaz, zahăr sau o sticlă de lampă, căci cârciuma funcționa și ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cele cinci burse, votate de comitetul școlar, erau deja date unor elevi din clasele a II-a și a IlI-a. Pentru a cincea, m-am prezentat eu, fără să am nici un contracandidat, căci la "Spiru Haret" nu prea se înghesuiau copii din familii nevoiașe. Și cum comisia aflase, probabil, că eram nepotul "domnului subdirector", am căpătat bursa fără probleme. Până să înceapă cursurile, am locuit la "unchiul George". Pe atunci, liceul "Spiru Haret" poseda două clădiri, situate în imediată apropiere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Doar câteva imagini disparate: noaptea cutremurului din noiembrie '40, când ne-am repezit în stradă și, exact în fața mea, a căzut de pe clădirea liceului, aflată vizavi, o statuie de bronz; mitralierele clănțănind, în împrejurimi, în zilele rebeliunii legionare, în vreme ce noi, înghesuiți în sufragerie și neștiind ce se întîmpla, ascultam speriați; și duminica în care un pedagog cu cizme roșii și obrazul bubos a făcut o coloană cu elevii trecuți de cincisprezece ani și, încă, "neinițiați". Îi ducea, "cu cântec înainte, marș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea vreun scandal în mahala. Bărbații plecau în zori, pe la fabrici, iar seara se înghesuiau într-o crâșmă sordidă de lângă bariera "Bacchus". 3. În loc să mă liniștească, hotărârea de a mă duce la San Donato, sperând că voi scăpa cu o "angioplastie", cum (aproape) m-a asigurat profesorul, mi-a dat griji noi. Nu-i exclus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pendulele așezate pe ele. Păreau a fi toate la locul lor, acoperite, însă, de un strat gros de praf, semn că, de mai multe zile, Marta renunțase să le mai șteargă. Julius își făcu loc cu greu printre măsuțe, foarte înghesuite din pricina spațiului strâmt. Era impresionat de dezordinea sunetelor pe care le auzea, căci bătăile nici unei pendule nu se potriveau cu celelalte. Ajuns aproape de fereastră, se lovi, însă, din greșeală de una din măsuțe și, îngrozit, se pomeni că pendulele de pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
măsură, ghiontul neașteptat al Cinthiei Îl făcu să Încremenească de spaimă, dar de Îndată ce-și reveni se sili să-i răspundă printr-un zîmbet. Erau prea mulți În Mercedes; frații lui, Santiago și Bobby, se așezau tot mai comod Înghesuindu-l pe el, Îl făceau să se afunde din ce În ce mai mult, Încă un pic și-l Încrustau În canapeaua din spate. În față, Susan plîngea, dar numai Carlos și Vilma, care stăteau lîngă ea, puteau să-și dea seama. CORPAC. „Corporația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le face semn să treacă, respectuos, poftiți, poftiți, arătîndu-le drumul cu mîna Întinsă. „Poți lăsa mașina aici, Carlos“, Îi spune Juan Lucas, trecîndu-și mîna prin păr. Se uită pe fereastră Înainte de a deschide portiera și o mulțime de indivizi se Înghesuiau care mai de care să păzească mașina. Deschide portiera, dați-vă la o parte, nu stați În drum! Deschide portiera din spate, pe aici, Susan, vino cu mine, haideți, Bobby, Santiago. Cunosc drumul spre mausoleul familiei, unde-i Îngropat Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
explică faptul că de Anul Nou s-au Îmbătat criță Într-un cabaret, la Întoarcerea de la o petrecere la Ancón. Ba chiar erau să se răstoarne cu mașina. Cu Vlăjganul la spate povestindu-le glume tot drumul pînă la Lima, Înghesuit numai ei știe cum pe canapeaua din spate și cu trei fete În brațe, Santiago, Lester și Bobby pe canapeaua din față a automobilului Volvo, au uitat de toate calculele și s-au luat la Întrecere cu un alt automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se strînse, se micșoră Îngrozitor de mult cu fiecare lovitură: puțin la prima, Încă puțin la a doua și Încă puțin la a treia; totul se concentră În jurul buricului și, puțin mai jos, scoica strălucitoare deveni orizontală, atît de tare se Înghesuise spre buric, din pricina Încordării. A patra lovitură era cît pe-aci s-o omoare, Își răsfiră părul acum, se despleti toată de durere, suferea Îngrozitor; judecind după fața ei, ai fi zis că moare, murea și chiar ar fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puteam vorbi, Marco și Bruno s-au speriat de moarte. Mai cura jos, Bruno a alergat în partea opusă a platformei: „Nimic deosebit“, ne-a spus la întoarcere, „turiști și iar turiști...“ Abia am așteptat liftul, în care ne-am înghesuit din nou cu japonezii și suedezii ce pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum am luat apoi taxiul de la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dești?“ l-am întrebat, cuprins și eu de vraja acelei seri. „Mă-ntreb de câte cartușe ar fi nevoie ca să dai jos toate rândunelele“, mi-a răspuns, cu aceeași ex presie de melancolie pe chip... Ne-am întors la București înghesuindu-ne toți într-un com par timent de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, chintale de benzi de magnetofon, pe care urma să le interpretăm acasă. Fă ră-ndoială, poetica și semiotica aveau să facă un mare pas îna inte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile vecine. Păsările viguroase, înalte cât un copil, se înghesuie laolaltă, aripă lângă aripă pe această fâșie de râu, pe care au învățat s-o găsească din memorie. Se adună pe râu la sfârșitul iernii așa cum o fac de-o veșnicie, acoperind luncile. În lumina asta, păstrează încă ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
punct al vieții lui și de sus. Cine ar vrea să mai trăiască după o asemenea cădere? O sală cu mașinării, spațiul la care nu poate ajunge. Ceva țâșnește din el. Oamenii intră și lunecă departe, prea repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se știe. Timpul fâlfâie în jur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sus. Cine ar vrea să mai trăiască după o asemenea cădere? O sală cu mașinării, spațiul la care nu poate ajunge. Ceva țâșnește din el. Oamenii intră și lunecă departe, prea repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se știe. Timpul fâlfâie în jur, cu aripile frânte. Voci trec, unele dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate. Tot timpul face asta, cu rezultate variabile. Își face o listă cu el însuși, ca la aparatele vechi reconstruite. Scoate. Curăță. Înlocuiește. Altă listă. Locul care s-a descotorosit de el îl vrea acum prea tare înapoi. Oamenii îl înghesuie cu sunete, interminabile mostre gratuite. Par a fi cuvinte, după cum le spun oamenii. Cum cum cum acum acum acum? Ceva ce ar putea auzi noaptea în câmp, dacă s-ar opri să asculte. Mark mark mark, îi spun. Cotcodăceli, imitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pericol, de ce sunt așa de mulți...? — Înainte, își făceau cuiburile pe toată lungimea cotului de râu - o sută nouăzeci de kilometri și chiar mai mult. Acum au ajuns la nouăzeci și șase și se tot micșorează. Același număr de păsări, înghesuite într-un spațiu pe jumătate cât era. Boală, stres, anxietate. E mai rău decât în Manhattan. Păsări anxioase - își înăbuși un hohot de râs. Ceva din Daniel jelea nu numai pierderea păsărilor. Avea nevoie ca oamenii să se ridice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păsărilor. Avea nevoie ca oamenii să se ridice la înălțimea condiției lor: conștienți și divini, unica tentativă a naturii de a se autocunoaște și a se autoconserva. În loc de asta însă, singurul animal conștient al creației arsese totul din temelii. — Le înghesuim, făcând din ele unul dintre cele mai grandioase spectacole. De-aia a explodat numărul turiștilor veniți să vadă cocorii. Acum e o mare industrie, iar în fiecare primăvară consumăm tot mai multă apă. Așa că reprezentația va fi și mai spectaculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Line Roadtc " Dar în noaptea asta, pe North Line Road" Știu un tablou atât de evanescent, încât doar arareori e văzut. Aldo Leopold, A Sand County Almanac Ultimii martori dispar, mai repede decât le-a luat să se adune. Se înghesuie cu toții pe râu timp de câteva săptămâni, îngrășându-se; apoi pleacă. La un semnal invizibil, covorul se deșiră în panglici. Păsări cu miile se desfășoară până departe, luând cu ele amintirea râului Platte. O jumătate de milion de cocori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ieșea de pe site, scârbit de evaluările continue, se pomenea că simte nevoia să intre iar să verifice, ca să vadă dacă următoarea reacție avea să șteargă ultima demolare fără minte. Își compara scorurile cu cele ale celorlalți autori lângă care fusese înghesuit. Era singurul în corzi? Cine era favoritul momentului? Care dintre colegii lui mai era în cădere liberă? Cum de reușea publicul să se clatine și să dea înapoi într-un sincron atât de perfect, ca la un semnal? Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]