8,755 matches
-
face copilul? E foarte bine. I-am schimbat scutecele și l-am hrănit. Acum e în grija bunicilor. Le-am spus că mă ocup eu de strângerea mesei. Am discutat cu tatăl tău despre Calistrat. Se pare că l-au îngropat cu tot cu toiag. Înseamnă că totul este pierdut, nu-l mai putem recupera. De ce? întrebă inspectorul ridicând din umeri. Ce vrei să facem? Doar nu te gândești să ... Ba chiar mă gândesc. Nu pot să cred. N-avem încotro. Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare și drumul până la cimitir și înapoi nu durase. Locul unde era înmormântat Calistrat era în marginea cea mai îndepărtată de biserică, lângă gardul de sârmă dinspre pădure. Fiind vorba de o sinucidere, preotul nu fusese de acord să-l îngroape mai aproape de lăcașul sfânt. Oricum, bine că îl puseseră și acolo, pentru că sinucigașii nu erau primiți în cimitir. Cristian era sigur că socrul său făcuse uz de toată influența lui ca să obțină acel loc. Era o moviliță de pământ, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ea, fără îndoială. Urcase la peșteră împreună cu taică-său, care îl luase cu el pe Muntele Rău, fără să-i spună ce au de făcut acolo. Zicea ceva de niște catâri pe care i-au împușcat și i-au îngropat acolo, chiar lângă intrare. Da, am auzit și eu povestea. Asta s-a petrecut cu mai bine de douăzeci de ani înainte de începutul secolului trecut. A fost ultima oară când vâlva a ieșit în lume. De atunci și până în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hainele lui deschise la culoare și cu părul zburlit, bătrânul nu spunea nimic. Îl privea încruntat, întinzându-i toiagul de care n-ar fi trebuit să se despartă niciodată. Știa că nu-i decât o nălucire, moșul era mort și îngropat de mai bine de o săptămână. Chiar el îi răscolise mormântul cu trei zile mai devreme. De ce îl dezgropase? Ca să ia toiagul, singura armă cu care putea ține în frâu vâlva. Se lăsă din nou la pământ, concentrându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu-se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare-aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S-o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați-mă la șase coți sub pămînt“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat-o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s-au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lîngă altul, n-or fi chiar atît de țicniți precum se crede. Poate că țărîna lor s-o contopi, s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu o parte din oamenii localnici ca să lucreze la ei. Așa au plecat o parte din oameni de pe moșia lui Rosetti și au lucrat pe moșia fraților Sterian. Ca toți oamenii, și frații Sterian au îmbătrânit și au murit fiind îngropați în grădina curții boierești, unde ridicaseră o bisericuță. Gheorghe Sterian nu a avut copii, iar Petrache Sterian a avut un singur fiu cu numele Gheorghe (Jorj) care a făcut studii la Paris. S-a făcut arhitect și s-a căsătorit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a încetățenit, vorbim de un sat pe deplin întemeiat atunci când are biserică proprie, adică atunci când s-a realizat unitatea spirituală a comunității întregi, când toată suflarea ascult cântările dumnezeiești; își botează, căsătorescă copiii în biserică și în cimitirul bisericii își îngroapă morții. Nu avem nicio dovadă că acești doi proprietari ai moșiei Filipeni ar fi făcut mai întâi biserică în Fruntești, este o presupunere, dar dacă avem în vedere că satul de răzeși Filipeni s-a spart, s-a risipit, prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
umbră de-a lungul vieții. Ba sigur că da, a răspuns cu capul plecat. Cu ea n-avem secrete. Ei poți să-i povestești orice. La scurtă vreme după războiul civil, o epidemie de holeră o luase pe mama. Am Îngropat-o la Montjuïc În ziua cînd Împlineam patru ani. Îmi amintesc doar că a plouat toată ziua și toată noaptea, iar cînd l-am Întrebat pe tata dacă cerul plîngea, n-a avut glas să-mi răspundă. Șase ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
duzini de reflexe diferite și, În același timp, unul singur. Minutele și orele, au scurs ca un miraj. CÎteva ceasuri mai tîrziu, prins În mrejele povestirii, abia mi-am dat seama cum clopotele catedralei băteau de miezul nopții, În depărtare. Îngropat În lumina arămie proiectată de veioză, m-am scufundat Într-o lume de imagini și senzații cum nu mai cunoscusem nicicînd. Personaje ce mi s-au Înfățișat la fel de reale precum aerul pe care-l respirau m-au tîrÎt Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui ’36, vechiul său prieten de la chioșcul de cărți de pe malul Senei Îl Întrebă dacă Îl mai interesa Carax. Monsieur Roquefort afirmă că el nu Închina niciodată steagul. Era deja o chestiune de Încăpățînare: dacă lumea se străduia să-l Îngroape În uitare pe Carax, el n-avea nici un chef să Înghită gălușca. Prietenul său În explică cum, cu cîteva săptămîni În urmă, circulase un zvon În privința lui Carax. Se părea că, În sfîrșit, soarta lui se schimbase. Urma să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care au citit cartea asta. — Păi, una din ele umblă să-i dea foc. Nu mi-a dat prin minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
temea că acel Coubert voia să pună mîna pe cărți ca să le distrugă. Nuria mi-a spus că venise să ascundă cărțile lui Carax. A pătruns În sala mare și le-a ascuns În labirintul de rafturi, ca unul care Îngroapă comori. N-am Întrebat-o unde le pusese, și nici ea nu mi-a zis. Înainte de a pleca, mi-a spus că, atunci cînd va reuși să-l găsească pe Carax, se va Întoarce după ele. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doi ani de zile ca să cumpăr o verighetă cînd Teresita a căzut bolnavă. Se molipsise la atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac se cufundă Într-o tăcere profundă. N-am Îndrăznit nici să respir. După puțin timp Își ridică privirea și-mi zîmbi. — Vorbesc de cincizeci și cinci de ani În urmă, ce mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
labirintului. Ori de cîte ori coteam, mă opream să marchez rafturile cu un C și un X pe marginea culoarului pe care intram. Douăzeci de minute mai tîrziu, mă pierdusem cu totul În măruntaiele turnului, iar locul unde urma să Îngrop romanul mi s-a dezvăluit din Întîmplare. La dreapta mea, am Întrezărit un șir de tomuri despre secularizare, datorate penei ilustrului Jovellanos. În ochii mei de adolescent, un atare camuflaj ar fi Înșelat pînă și mințile cele mai Întortocheate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spun nici tatei, nici preoților, cine mă bumbăcise În halul ăla, și nici să le explic cum tatăl adversarului meu contempla bătaia bucurîndu-se de spectacol și chibițînd cu ceilalți elevi. — A fost din vina mea, am zis eu, căutînd să Îngrop subiectul. Trei săptămîni mai tîrziu, Tomás s-a apropiat de mine Într-o pauză. Eu, mort de frică, am rămas paralizat. ăsta vine să mă dea gata, m-am gîndit. El a Început să se bîlbîie, și În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de la doña Aurora și i-am promis că o s-o țin la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
greu să aveți grijă de casă de una singură, am zis eu prostește, ca să umplu acel gol. — Nu-i ușor. CÎșitig cît pot cu traducerile, Însă, cu soțul În Închisoare, nu prea mă descurc. Avocații m-au stors și sînt Îngropată În datorii pînă-n gît. Cu tradusul se cîștigă aproape la fel de puțin ca și cu scrisul. Mă privi ca și cînd ar fi așteptat un răspuns. M-am limitat să-i surîd docil. — Dumneavoastră traduceți cărți? — Nu mai. Acum am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
copil. După ce au trecut două zile fără ca nimeni să reclame cadavrul, a fost Înmormîntat Într-o groapă comună, În cimitirul de la Montjüic. N-am putut nici măcar să-i duc flori, pentru că nimeni n-a știut să-mi spună unde fusese Îngropat. Angajatul de la morgă, care păstrase cartea găsită În haina lui Julián, a sunat la editură abia după cîteva zile. Așa am aflat de cele petrecute. N-am putut pricepe. Dacă Julián mai avea pe cineva la care să apeleze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
decât ceilalți, creierul le este mai voluminos, iar organizarea socială și limbajul sunt mai sofisticate. Singurele lor unelte sunt tot pietrele cioplite. Supuși integral forțelor naturii - ploaia, vântul și trăsnetul -, văd în ele manifestarea unor forțe superioare. încă nu-și îngroapă morții; locuințele lor, încă precare, devin mai solide, iar uneltele sunt mai ingenioase. Toate aceste primate, vecine, dar nu asemănătoare, coexistă fără să se amestece. încep să-și transmită din generație în generație anumite cunoștințe, ceea ce-i deosebește de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acoperit de păduri. Descendența lui Homo sapiens se împarte în mai multe ramuri. Una dintre ele evoluează înspre Homo neandertalis. Acum 300000de ani, acesta cutreieră Africa, Europa și Asia. Pentru prima dată, construiește pe unde trece colibe sofisticate și își îngroapă morții. în Europa, pe atunci izolată de ghețarii ce acoperă Alpii și Balcanii, Homo neandertalis coexistă cu celelalte primate fără să se amestece cu ele, fără să le înlocuiască. Desigur, în acea epocă îașadar în urmă cu 300 000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nomade: Homo sapiens sapiens. Creierul său este mult mai sofisticat decât al celorlalte primate și trăiește în triburi mai mari, în cadrul cărora femeile sunt responsabile de educația copiilor. Pentru el, totul e înzestrat cu suflet: și natura, și obiectele. își îngroapă morții, iar canibalismul, firește, este în continuare prezent. Speranța medie de viață încă nu depășește 25 de ani. Grupurile de oameni migrează din Orientul Mijlociu în Europa; nu acumulează nimic, nu economisesc, nu păstrează nimic ca rezervă și nu iau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în India prosperă nenumărate mici regate ariene. în China, începând cu anul 220 î.e.n., în unsprezece ani de domnie remarcabilă, împăratul Qin Shihuangdi unifică țara prin construirea unei capitale, Xianyang, prin uniformizarea scrisului și înălțarea Marelui Zid, înainte de a se îngropa în mijlocul a patru armate de piatră. La trecerea dintr-o eră în alta, o nouă dinastie, Han, adoptă confucianismul, rezistă invadatorilor Xiongnu și deschide „drumul mătăsii”, prima legătură comercială cu Occidentul. în Apus, Roma devine moștenitoare a grecilor fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la ministerul de interne erau corecte, orașul se pregătea pentru o manifestație. Numărul definitiv al morților ajunsese la treizeci și patru. Nu se știe de unde, nici cum s-a născut ideea, acceptată imediat de toată lumea, că trupurile n-ar trebui să fie îngropate în cimitire ca morți normali, că mormintele ar trebui să fie per omnia sæcula sæculorum, pe terenul parcului aflat alături de stația de metrou. Totuși, câteva familii, nu multe, cunoscute pentru convingerile lor politice de dreapta și neclintite în certitudinea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]