1,859 matches
-
clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele spitale este beznă și s-au defectat generatoarele de curent electric de rezervă, deși mulți oameni se află în sălile de operații
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Capitala din temelii. Clădiri solide, din beton armat, se clătinau ca niște jucării în bătaia vântului. Zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului însoțeau cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și veselă se răsturnau... Panica din interiorul locuințelor era sporită de zgomotele de afară. Geamuri se prefăceau în țăndări, bucăți de zidărie se desprindeau
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Deșliu pe fruntașa În producție care ieri Încă nu avea decât ochi pentru a-și plânge durerile (Ă). Preocuparea literaturii de transformarea vieții femeii În Republica noastră Populară (Ă) Înseamnă o contribuție prețioasă În bătălia pentru pace (Ă). În loc să aștepte Îngrozită crimele pe care imperialiștii le pregătesc, el declară răspicat prin glasul poetei Maria Banuș: «Nu suntem carne de ospețe Să știe corbii și să-nvețe!» și-a Învățat să răspundă cu calm și hotărâre: «Cu nărăviții la măcel Știm să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de lîngă vreun ulm uriaș și singuratec, a cărui înălțime și putere îl fac cu atît mai vulnerabil, cu cît îl expun mai mult fulgerelor - tot astfel, la ultimele cuvinte ale lui Ahab, mulți dintre marinari fugiră de lîngă el, îngroziți. Capitolul CXIX PUNTEA, SPRE SFÎRȘITUL PRIMULUI CART DE NOAPTE Ahab stă lîngă timonă, Starbuck se apropie de el. ĂTrebuie să dăm jos verga gabierului mare, domnule căpitan. Parîmele au slăbit, iar balansina de sub vînt e pe jumătate desprinsă. S-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui, cei doi nu păreau să-și vorbească vreodată, decît, cel mult, pentru a schimba, la intervale foarte rare, cîteva cuvinte banale, sub imperiul vreunei necesități de moment. în ciuda tainicei legături ce părea să-i unească, ei apăreau în ochii îngroziți ai echipajului la fel de depărtați ca cei doi poli ai pămîntului. Dacă se întîmpla să rostească, ziua, cîte un cuvînt, peste noapte rămîneau muți cu desăvîrșire. Uneori, stăteau ceasuri întregi în lumina stelelor, depărtați unul de celălalt: Ahab, în deschizătura spiraiului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-aproape? Ă Balena! Corabia! strigară vîslașii îngroziți. Ă La rame, la rame! Potolește-ți, mare, adîncurile, pentru ca Ahab să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că emoțiile ei s] între în joc - îi pas] dac] f]tul moare? Cât de mult conteaz] pentru ea viață mai ușoar] pe care ar putea s] o aib]? Dac] își imagineaz] situația recurgerii la avort, este ea liniștit] sau îngrozit] la gîndul acesta? Hume concluzioneaz] c], în stadiul final al analizei, „morală este determinat] de sentiment”. Oamenii au preferat aceast] perspectiv] din diferite motive, unele dintre ele bune, altele mai puțin bune. Uneori, oamenii îmbr]țișeaz] subiectivismul etic deoarece îl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lase mai... moale, dar fără succes) Că punem mîna pe arme... să apărăm partidul și pe cel mai uriaș... și mai sfînt fiu al neamului... Ne vom lupta pînă la moarte... pînă la ultimul...! (urlînd peste puteri) Trăiască...! Trăiască...! Securistul: (îngrozit, încearcă să-l potolească) Gata, gata... Gata! Hai liniștește-te... Costache: (revenit dintr-o transă hipnotică) Dacă vreți... eu pot să mai... Securistul: (încă speriat și cu o oarecare silă...) Nu, nu, e destul... A fost bine..., foarte bine... (pune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În preajma vadului mare al năvălirilor. A coborât și Ștefan, cu țara, de cum i s-a adus vestea de cumpănă. Într-o noapte cerul s-a făcut roșu cât țineau zările. Ardeau satele și câmpiile. Puținii pământeni scăpați cu zile veneau Îngroziți, rânduindu-se În oastea voievodului. Bătălia cumplită s-a Încins cât ai scăpăra din ochi. Valea s-a umplut de nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și să o caute în acel loc. Exercițiu Terapeutul îi propune Isabellei un exercițiu de susținere a privirii față în față și în tăcere. Durata expunerii este controlată de către pacientă. Impreună cu Isabelle, terapeutul lucrează asupra cognițiilor („Parcă sunt idioată, îngrozită, bizară...”), și mai ales asupra emoțiilor: Terapeutul - Acceptați starea de jenă, este normal, este un exercițiu jenant; scopul lui nu este acela de a vă face insensibilă în față privirilor, ci acela de a nu fi destabilizată de către acestea; lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Puteți să reveniți asupra imaginii... Care este nivelul dumneavoastră de anxietate? Pacienta -Trei. Terapeutul - Vă lăsați corpul în voie. Observați imaginea. O reluați. (Liniște). Pacienta - Trebuie să fie îngrozitor să afli... In sfârșit, când îmi dau seama în ce măsură am fost îngrozită să aflu că... Insă eu, ceea ce mi s-a întâmplat este atât de puțin grav față de alte cazuri, dar există o anumită senzație, o teamă atroce însoțită de o senzație de solitudine și atunci când apar niște medici care se flutură
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o clipă: [...] Încropisem niște schele...schele... Nu puteam să mă urc pe pereți... Și uite, calc în jos...(îngrozit) și alunec în sus! Iar tu nu te vezi...în afară de mine. Căci nu mai e nimeni mai sus decât mine. Iar eu plutesc, Doamne, pe nori, ca tine. (Revelație.) Și nu mai pot să cad, ca și tine. Lumea e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se apropie tiptil de animal care nebănuitor paște cu capul plecat În iarbă, Își potrivește arma În cumpănă pe aruncătorul de suliță, și Încordat, trecându-și greutatea pe piciorul dinapoi aruncă sulița cu toată puterea corpului său. Animalul sare departe Îngrozit și Îndurerat, căci sulița Îi perforase coastele și după câțiva metri se prăbușește. După ce vânătorii scot toate măruntaiele din burta cangurului, Închid 93 tăietura cu o crenguță ascuțită, legându-i coada de picioarele dinainte și lăsându-i picioarele dinapoi desfăcute
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
până la hotarele auzului, Într o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia Înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; vântul șuiera, gemea și urla În răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
jacheta atît de cool, de blană artificială, pe care i-am făcut-o cadou. Pe bune acum.) — Mă Întorc la birou, Îl aud pe Luke spunînd În telefon. Iar Becky pleacă la cumpărături. Vrei să vorbești cu ea? — Șșș! șoptesc Îngrozită. Știe că nu trebuie să-i pomenească niciodată cuvîntul „cumpărături“ lui Jess. Îi iau telefonul strîmbîndu-mă și-l duc la ureche. — Bună, Jess! Cum merge? Foarte bine! Vocea i se aude Îndepărtată, printre pîrÎituri. — Am sunat să văd cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
revenit. Poftim. — Dacă vreți azi, vă pot oferi acest model. Șaptezeci de lire. Împinge un cărucior demodat, Într-o nuanță total neinspirată de gri, cu o pernă roz de dantelă și o cuverturică din petice. Suze se holbează la el, Îngrozită. — Bex, doar n-ai de gînd să-ți pui copilul În chestia aia! — Nu-i pentru copil, zic. E pentru shopping! Îmi trîntesc sacoșele Înăuntru și apuc de mînere. Așa mai da! Îl plătesc și, după ce reușesc s-o dezlipesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stînjenită. Îți mulțumesc pentru că nu mi-ai spus „Ți-am zis eu“. Tu mi-ai spus să stau departe de Venetia Carter și... poate c-ai avut dreptate. Nu ți-aș fi spus niciodată „Ți-am zis eu!“, exclamă Suze, Îngrozită. — Știu că n-ai fi făcut-o. Dar mulți alții În locul tău ar fi făcut-o. — Ei bine, n-ar trebui s-o facă! Și, În orice caz, ai avut dreptate, Bex. Poate că pe Venetia n-o interesează deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
puțin la tine. Îmi arată patul, iar eu mă ridic ascultătoare și mă Întind pe el. — Așază-te pe spate, cît mai confortabil... ce-i asta, o vergetură? adaugă veselă În clipa În care Îmi ridic bluza. — O vergetură? Înșfac Îngrozită mînerul lateral de metal și mă chinui să mă ridic. Nu se poate! Mă dau În fiecare seară cu ulei special, dimineața mă dau cu loțiune și... — Ups, greșeala mea! zice Venetia. Era doar un fir care atîrna din tricoul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să nu uitați, e faptul că sînt dureri pozitive. Cred că toată lumea e de acord cu mine, așa-i? Întrebă, uitîndu-se la mama și la Janice, care și-a scos andrelele și Își vede de Împletit. — Pozitive? ridică Janice privirea, Îngrozită. O, nu, draga mea. La mine a fost curată agonie. Douăzeci și patru de ore, În zăpușeala cumplită a verii. Nu doresc nici uneia dintre bietele de voi să treacă prin așa ceva. — Și pe vremea aia nu exista anestezie, ca azi, intervine și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe umăr. Ce Îți recomand eu, Becky, e ca de acum Încolo să porți ciorapi medicinali. Ia un pachet din biroul ei și scoate o pereche de ciorapi albi, bătuți. Puneți-i. — Eu nu-mi pun așa ceva! mă trag Înapoi, Îngrozită. Nu pot nici măcar să-i ating, darămite să-i port. SÎnt cele mai respingătoare chestii pe care le-am văzut În viața mea. — Becky, draga mea, se apleacă Luke În față. Dacă Venetia zice că ar fi bine să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Își face de cap cu o damă, două sau un cîrd Întreg, eu și cu oamenii mei aflăm tot și vă furnizăm toate dovezile de care aveți nevoie. — Dar nu-și face de cap cu nici un cîrd de dame! zic Îngrozită. Știu că nu-i așa! E vorba de o singură femeie, Venetia Carter... mă opresc În clipa În care Dave Sharpness ridică un deget dezaprobator. Haideți mai bine să aflăm, nu vreți? Așa, acum o să am nevoie de orice informații
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui Dumnezeu. Nu e o mașină. Dacă doriți viraj larg, acesta este cel mai potrivit model. Lui Stuart Îi strălucesc ochii de Încîntare, În timp ce face demonstrația. The Warrior este Humvee-ul cărucioarelor de teren. Vedeți sistemul 4x4? — The Warrior? Îl Îngîn, Îngrozită. Nu ne luăm nici un cărucior numit The Warrior! Ambii bărbați mă ignoră complet. — E o bijuterie inginerească, apucă Luke mînerele. Îmi place. Ăsta e un cărucior bărbătesc. Și nu unul de fițe. Stuart se uită cu dispreț la landoul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atît de diferit de orice altceva! spune Brianna. Atît de original. — Becky! Danny mă observă brusc. Vino să vezi designul! Carla, vino-ncoa’. Îi face semn să se apropie - și nu mai am aer. — Poftim? răsună În Încăpere glasul meu Îngrozit. Designul este reprezentat de un tricou cu cusături gofrate și semnătura lui Danny Kovitz, mînecile deșirate și plisate. Fondul e bleu, iar pe piept e un desen stilizat gen anii ’60, cu o păpușă cu păr roșu. Dedesubtul lui, se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o să zică Venetia? Ce-o să zică Luke? — O să-l punem În stațiile de autobuz, pe afișe, În reviste... continuă fata de la PR. Danny mai are Încă o idee super, să-l pună și pe tricouri pentru gravide. Îmi smucesc capul, Îngrozită. Ce idee? — Super idee, Danny! zic, săgetîndu-l cu o privire otrăvită. — Așa zic și eu, Îmi zîmbește radios, total nevinovat. Hei, ai putea să te Îmbraci și tu cu un asemenea tricou, cînd te duci să naști! Domnule Kovitz, Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mamei. Draga mea! Intră valvîrtej, cu un buchet de flori și o pungă de hîrtie plină de croasante. — Stai jos! Nu te agita! Unde ți-a făcut epidurala? — Cică se descurcă fără! zice Suze. Nu e incredibilă? — Fără? mama pare Îngrozită. — Rebecca folosește tehnici de yoga și de respirație pentru a face față durerii, spune Paula mîndră. Nu-i așa, Rebecca? E deja dilatată patru centimetri! — Iubita mamii, n-are rost să faci una ca asta, mă ia mama de braț
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]