3,364 matches
-
că nimeni nu va da crezare povestirii sale, căci, Înșirînd zeci de jurăminte și dovezi ale autenticității spuselor sale, el continuă prin a arăta că i se poate da foc plantei care arde și „scoate un fum cu un miros Îngrozitor“ și, lucru cu adevărat de minune, că băștinașii au un fel special de a o aprinde și de a trage fumul prin niște tuburi lungi, iar apoi „fumul iese iarăși prin nările și gura omului, de-ai putea crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să te gîndești, e Îngrozitor! Ce să mă fac?!“ - zice. „Au atîția copii, și-or să poarte toți pata asta pe obraz cît or trăi, căci vor fi urmașii unor tați spînzurați pentru omor. E Îngrozitor, e de-a dreptul Îngrozitor, Will“ - zice. „Nu mă prinde somnul noaptea de-atîtea gînduri.“ Ei, și cînd a venit taică-tu acasă la cină În ziua aia și mi-a povestit, zice: „Să-ți spun drept, cred că trebuie să-i fie tare greu. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poate, a trecut deja o săptămînă. Nu se poate, a avut destul timp. „Nu“ - zice - „’tanța, ’tanța“ și-apoi a Început să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică-tu. „Nici nu-mi trecea prin minte c-o să pățesc așa ceva“ - zice. „Stai liniștit, domnule Grant“ - am zis - „lasă că descurc eu lucrurile. Dacă sînt aici cămășile, le iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis. „Ei, Doamne, mă-ntorc Într-o oră“ - a zis. „Ești În siguranță, doar nu ți se poate Întîmpla nimic“ - a zis. Am dat din cap... aveam o presimțire, că altfel nu pot să-i spun... că o să se-ntîmple ceva Îngrozitor, Îngrozitor, că o să se-ntîmple o nenorocire. „Te rog să nu pleci“ - am zis, dar el s-a ridicat și dus a fost. Chiar cînd ieșea pe ușă, m-am uitat la ceas și arăta exact zece fără douăzeci. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unul, de boală, de furtuni, sau sub secure... Fără arbori, munților le-a fugit pământul de pe spinare. Arborii țineau pământul și munții în rădăcini. Roase de ploi și de vânturi, multe dintre culmile muntoase au devenit scheletice, s-au subțiat îngrozitor... Unele seamănă, vai, cu niște lame de cuțit de pe care pământul alunecă mereu la vale. Îl duc ploile care se prăvălesc astfel peste câmpuri și peste gospodăriile oamenilor. Și toate prăbușirile astea se petrec pentru că lipsesc arborii, care, după cum
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mici au infectat animalele, plantele și oamenii. Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are mare nevoie de mine. Atenție, repornim povestea. Poftiți în vagoane, copii, adică poftiți în visul lui PAM! PAM doarme dusă și parcă nici nu-i pasă de câte lucruri îngrozitoare se petrec în visul ei. Noi, Ana și cu mine, am ajuns - știți unde? Pe coada mea stufoasă, că am ajuns tocmai în Maramureș. Și aici sunt munți. Licuriciul și râma ne-au adus aici. Drumul șerpuiește ca o râmă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe Longinus cu cele mai cumplite cazne. Traian era pus într-adevăr într-o grea cumpănă prin viclenia Dacului. Era în luptă inima lui cu datoria lui de domn și împărat. Deocamdată, pentru a scăpa pe Longinus de o moarte îngrozitoare, el răspunde lui Decebal într-un chip îngăimat, încât Decebal nu știa la ce să se hotărască. Într-aceste însă Longinus, scrie o scrisoare lui Traian, în care-l îmbie să strângă cu putere pe Decebal și să-i răzbune
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mai lungă, vocea cealaltă spuse iritată: — Foarte inteligent. Dar nu ești puțin cam optimist? Pariezi pe o tendință care s-ar putea să nu continue. Dar ce anume o va opri? Lanark se ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușurare! Știi, o să mă mărit cu un avocat luna viitoare. E foarte bogat și sexy, ce-și poate dori mai mult o femeie? Mișcările ei erau în același timp tensionate și vesele, dar el nu le pricepea. — Sînt o femeie îngrozitoare, Duncan, continuă ea. Mai am patru sau cinci prieteni și-i asmut unul împotriva celuilalt, iar în clipa asta mă interesează femeia care vorbește cu Aitken. Te-a interesat vreodată un bărbat? — Nu pentru a-l dezmierda, spuse Thaw. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe o platfomă mai înaltă cu cîțiva centimetri decît podeaua, și acoperită cu linoleum roșu. Ușa avea o suprafață metalică și își dădu seama că era încuiată. îl durea capul, se simțea împuțit și era sigur că se întîmplase ceva îngrozitor. Trase păturile în jur, își mușcă buricul degetului mare și încercă să gîndească. Sentimentul dominant era de împuțeală, de dezordine și pierdere. Pierduse pe cineva sau ceva, un document secret, un părinte sau respectul de sine. Trecutul i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu ceva care îl lega, apoi își dădu seama că era o cuvertură pufoasă, o azvîrli la o parte și se ridică în capul oaselor. Era în pat, într-o cameră întunecată, îl durea capul și avea sentimentul unei rătăciri îngrozitoare. Era sigur că ajunsese acolo adus de niște oameni care se purtaseră bine cu el, dar cine erau? Unde dispăruseră? Mîna lui găsi și apăsă pe butonul luminii de lîngă pat. încăperea era un cămin cu două paturi la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
traiectoria unei raze de energie incendiară. Carnea și veșmintele îi fură cuprinse de flăcări. Trupul ce-și continua rostogolirea fu lovit de alte gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe Crang: "Prescott pleacă cu tine?"' Fără îndoială voia să spună "pentru Venus'', pentru că acesta se afla acum pe Venus. Însă scurtimea intervalului de timp era neliniștitoare. Oare corpului său îi fuseseră necesare numai câteva săptămîni ca să se refacă după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nou, șovăitor. Deodată simți că nu poate pleca, fără să-i explice femeii situația. Dacă lui i s-ar fi întâmplat ceva, ar exista măcar o persoană s-o știe. Și prin ea, întreaga planetă Venus ar fi avertizată de îngrozitorul pericol în care se află. Însă a ști ― putea deveni periculos de asemenea și pentru ea; dar Gosseyn avea o idee. S-o lase pe ea să decidă în privința soțului ei. Gosseyn se lăsă pe marginea patului. Acum, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii în clipa dinaintea morții. Obrajii păstrau chiar o umbră de culoare și, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fără rost!... Nu faci nimic... ruinat... fără speranță... să mă sinucid..." Cu totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina, cu distorsorul în puterea sa și scăpată de sub controlul acestuia, probabil că începuse să difuzeze informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
făcuse cunoscut adevărul și condusese pe Pământ războiul declanșat pe Venus. Acum, indiferent care va fi rezultatul final, forțele invadatoare și forțele non-A, angajaseră, sau erau pe cale să angajeze lupta. Așezat acolo, Gosseyn se simțea cuprins de o descurajare îngrozitoare. În mod logic, privită sub toate aspectele, bătălia era de pe acum pierdută. Băgă de seamă cât de obosit era Lyttle. Tânărul abia dacă-și mai putea ține capul. Simțind privirea lui Gosseyn surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nervilor. Hai să nu ne certăm. Dar ține minte, e o problemă de viață sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
traiectoria unei raze de energie incendiară. Carnea și veșmintele îi fură cuprinse de flăcări. Trupul ce-și continua rostogolirea fu lovit de alte gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe Crang: "Prescott pleacă cu tine?"' Fără îndoială voia să spună "pentru Venus'', pentru că acesta se afla acum pe Venus. Însă scurtimea intervalului de timp era neliniștitoare. Oare corpului său îi fuseseră necesare numai câteva săptămîni ca să se refacă după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nou, șovăitor. Deodată simți că nu poate pleca, fără să-i explice femeii situația. Dacă lui i s-ar fi întâmplat ceva, ar exista măcar o persoană s-o știe. Și prin ea, întreaga planetă Venus ar fi avertizată de îngrozitorul pericol în care se află. Însă a ști ― putea deveni periculos de asemenea și pentru ea; dar Gosseyn avea o idee. S-o lase pe ea să decidă în privința soțului ei. Gosseyn se lăsă pe marginea patului. Acum, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii în clipa dinaintea morții. Obrajii păstrau chiar o umbră de culoare și, dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fără rost!... Nu faci nimic... ruinat... fără speranță... să mă sinucid..." Cu totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina, cu distorsorul în puterea sa și scăpată de sub controlul acestuia, probabil că începuse să difuzeze informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
făcuse cunoscut adevărul și condusese pe Pământ războiul declanșat pe Venus. Acum, indiferent care va fi rezultatul final, forțele invadatoare și forțele non-A, angajaseră, sau erau pe cale să angajeze lupta. Așezat acolo, Gosseyn se simțea cuprins de o descurajare îngrozitoare. În mod logic, privită sub toate aspectele, bătălia era de pe acum pierdută. Băgă de seamă cât de obosit era Lyttle. Tânărul abia dacă-și mai putea ține capul. Simțind privirea lui Gosseyn surâse stins. ― Am fost toată ziua de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]