13,210 matches
-
prințesa Si Ling-chi ședea sub un dud, când o gogoașă de vierme de mătase i-a căzut În ceașca de ceai. Când a Încercat să o scoată, a observat că gogoașa Începuse să se deșire În lichidul fierbinte. I-a Înmânat servitoarei capătul firului și i-a spus s-o ia din loc. Servitoarea a ieșit din camera prințesei până În curtea palatului, apoi a ieșit pe porțile palatului și din Orașul Interzis și a mers un kilometru pe drumuri de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o primă buclă firavă. Urmând firul povestirii mele până ajung Înapoi, În locul unde am Întrerupt-o, văd vaporul Jean Bart andocând În Atena. Îi văd pe bunicii mei din nou pe uscat, pregătindu-se pentru un alt voiaj. Le sunt Înmânate pașapoartele, li se fac vaccinuri În brațe. Un alt vas se materializează la docuri: Giulia. Se aude o sirenă de ceață. Dar priviți: pe puntea Giuliei se mai desfășoară acum ceva. Ceva multicolor, ce se deșiră peste apele din Pireu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unei fete, dar apoi Își retrase acest gând, pentru că nu era vorba de o fată oarecare. Era Theodora. Chiar când chipul ei Îi apăru lui Milton În minte, un marinar Îl bătu pe spate. ― Pe cine știi la Washington? Îi Înmână tatălui meu un transfer care intra În vigoare imediat. Trebuia să se prezinte la Academia Navală din Annapolis. La examenul de admitere Milton obținuse nouăzeci și opt de puncte. Oricărei drame grecești Îi trebuie un deus ex machina. Al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai bine de doi ani de zile, pariase până acum pe fiecare număr de la 1 la 740. Mai erau numai 159 de numere ca să ajungă la 999! Și-apoi? Ce mai făcea? O lua de la Început. Casierii de la bancă Îi Înmânau lui Lefty teancuri de bani xpe care el, la rândul lui, i le Înmâna farmacistului de la ghișeu. Jucă 741, 742 și 743. Jucă 744, 745 și 746. Și apoi, Într-o dimineață, casierul de la bancă Îl informă pe Lefty că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
1 la 740. Mai erau numai 159 de numere ca să ajungă la 999! Și-apoi? Ce mai făcea? O lua de la Început. Casierii de la bancă Îi Înmânau lui Lefty teancuri de bani xpe care el, la rândul lui, i le Înmâna farmacistului de la ghișeu. Jucă 741, 742 și 743. Jucă 744, 745 și 746. Și apoi, Într-o dimineață, casierul de la bancă Îl informă pe Lefty că nu mai avea fonduri suficiente pentru a retrage numerar. Casierul Îi arătă soldul contului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a fost cu vestiarul. Chiar și acum, când sezonul se sfârșise, antrenoarea Stork stătea lângă ușă, lătrând: ― Bine, doamnelor, acum la duș! Haideți, fuguța! Văzu că mă apropii și reuși să schițeze un zâmbet. ― Ți-ai dat silința, spuse ea, Înmânându-mi un prosop. Peste tot există ierarhii, dar mai ales În vestiare. Senzația de mlaștină și nuditatea aduc Înapoi condițiile originare. Îngăduiți-mi să realizez o taxonomie rapidă a vestiarului nostru. În imediata apropiere a dușurilor erau Brățările cu Talismane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu. Aici trabucurile nu sunt o manie. ― Fumez trabucuri din liceu. ― Da? am provocat-o. Atunci fumează unul. S-a așezat În scaunul de lângă mine și a Întins mâna. Am scos Încă un trabuc din haină și i l-am Înmânat, o dată cu chibriturile și cuțitul de tăiat trabucuri. Julie Își duse trabucul la nas și Îl adulmecă. Îl rulă Între degete ca să vadă cât era de umed. Tăindu-i capătul, Îl băgă În gură, luă un chibrit și aprinse trabucul, pufăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bătucită. Tatăl lui a cumpărat-o de la Agrippa. A reconstruit-o, a extins-o, a înfrumusețat-o. A făcut din ea un palat demn de fiica lui Marcus Vipsanius Agrippa. Așa i-a spus Vipsaniei la nuntă, când i-a înmânat cheile casei. Aude brusc soneria clepsidrei. Anunță ora a șaptea. Pe Hercules! S-a făcut târziu. Cu ce a zăbovit până acum? N-o să mai apuce să îmbuce nimic până vine Scribonius Libo. Dar, în loc să se grăbească, mersul i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el. Se îngrijorează. Va trebui cumva să invite pe cineva la masă astăzi? Și la cât o fi ajuns cadoul pe care cei strâmtorați se așteaptă să-l primească? Cască apoi și își întinde membrele voluptuos. Sper că Seianus a înmânat deja coșurile cu alimente amărâților care vin să-și cerșească mâncarea zilnică înainte să ajungă la muncă. Mulți dintre ei mi-ar putea aduce voturi valoroase la viitoarele alegeri. Puterea unui magnat se măsoară după importanța și mărimea clientelei sale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu în ordinea sosirii, ci conform rangului social. Pretorii înaintea tribunilor, cavalerii în fața simplilor cetățeni. Urmează apoi oamenii liberi și, la urmă, liberții. Toți decent înveșmântați în togă. Tiberius primește salutările tuturor, se întreține cu unul, cu altul, în sfârșit, înmânează celor nevoiași câte șase sesterți, pe care-i primesc zilnic din partea lui. De Anul Nou, se vor adăuga patru-cinci livre de argint și o togă cadou. Femeile se abțin de obicei să participe la acest schimb repetat și plictisitor de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ăștia, care nici măcar nu cunosc aspectul arbo relui? Strivește între gene o lacrimă grea. Este rândul Agrip pinei să împrăștie sare peste altar. — Vouă, zeițe care prezidați nașterea, rostește femeia cu voce tare, vă aduc prinos. Sclava de lângă ea îi înmânează o lumânare aprinsă. — Tu, Candelifera, veghează asupra copilașului din trupul meu. Îngenunchează: — Iar voi, cele două Carmentes, aveți grijă ca pruncul meu să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cartea, îmi dau seama că sunt sute de lucruri pe care nu le știu, mii de site-uri pe care mi-ar plăcea să le vizitez. Da, asta e ultima carte. E timpul să plec. Rătăcesc spre casă și-i înmânez cele trei cărți fetei care stă acolo, care e prost îmbrăcată și pare plictisită. Încerc să-i întâlnesc privirea ca să-i ofer un zâmbet prietenos, dar nu e interesată, nici măcar nu se uită la mine când îmi dă cărțile înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
județelor din întreaga țară, cuprinzând aproximativ 6 000 de personae. După încheierea ceremoniei de la mitropolie, alaiul regal cu cele două coroane sfințite s-a îndreptat spre Palat, unde a ajuns în jurul orelor 14. Aici, președinții Camerei Deputaților și Senatului au înmânat coroanele celor doi suverani. Răzpunzând discursului rostit de către președintele Senatului, regele Carol I afirma: "Serbarea de astăzi consacră o epocă de 15 ani plină de lupte grele, de fapte mari. Sub puternicul scut al Constituțiunii, România a crescut, s-a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbet amar. În ce privește trimiterea unor padren pe domeniile Stăpânului, atacă mai departe misionarul, încurajat de slăbiciunea de o clipă apărută pe chipul seniorului Shiraishi, vă rog smerit să scrieți „numai preoți franciscani”. Altfel, ordinul nostru nu va putea să-i înmâneze această scrisoare Sfinției Sale Papa. Voia să le ceară să-i alunge pe iezuiți din Japonia și să le permită propovăduirea în această țară numai franciscanilor, dar nu-i stătea în fire să spună totul atât de fățiș. — Acest lucru este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
solii aveau să fie legați și de mâini și de picioare, căci nu știau nici limba, nici obiceiurile. Doar misionarul îi putea ajuta. Va ajunge. Dacă va fi nevoie, eu însumi mă voi duce la Roma și i-o voi înmâna Sfinției Sale Papa. — Poți să te duci singur? — Voi lua cu mine pe unul dintre solii Stăpânului. — Din Nueva España? — Da. Fără îndoială că așa veți fi mai liniștiți. Misionarul se gândise dinainte că, în loc să trimită scrisoarea la Vatican din partea ordinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când samuraiul se înfățișă la urmă împreună cu Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
place deloc. — Senior Matsuki spune că unul dintre noi ar trebui să se întoarcă acasă o dată cu negustorii și să dea de seamă în fața Sfatului despre cum stau lucrurile aici, iar ceilalți soli să rămână în Mexico. Spune că ajunge să înmânăm scrisorile Stăpânului către oficialii din Nueva España ca să ne îndeplinim datoria. Și că după aceea, mai trebuie doar să rămânem aici și să așteptăm vești de la Velasco din Spania. — Nu așa ne îndeplinim însărcinarea. Seniorul Shiraishi ne-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecat cu toate speranțele spulberate în vreme ce Europa dispărea în zare dincolo de oceanul încețoșat de ploaie. Doar un singur om ne-a petrecut până pe cheiul golfului Civitavecchia: preotul care era diacul cardinalului Borghese. Ca semn al bunăvoinței cardinalului, preotul le-a înmânat celor trei soli înscrisuri prin care erau socotiți cetățeni ai Romei. Cum solii n-aveau să se mai întoarcă niciodată în Italia, cele trei înscrisuri n-aveau nici un preț pentru ei. Noi i-am înfățișat Papei o scrisoare fără însemnătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Madrid. Totuși, starețul mănăstirii franciscane din Mexico și-a făcut milă de noi și ne-a trimis vin și mâncare la hanul la care stăteam. Cei doi călugări care au venit cu măgarii împovărați de aceste merinde mi-au înmânat o scrisoare de la stareț. Înăuntru am găsit mai multe amănunte decât auzisem eu la Roma despre starea de fapt din Japonia. Erau niște copii ale unor dări de seamă sosite din partea unei mănăstiri franciscane din Manila. Am aflat că asuprirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi aducă vorbe de mângâiere. Apoi, înainte de a încăleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când primise poruncă de clacă, când înmânase petiții prin care cerea să i se înapoieze pământurile de la Kurokawa, când se întorsese cu inima grea după ce i se spusese să se lase păgubaș. Era un drum încărcat de amintiri. Și de fiecare dată, îl străbătuse împreună cu Yozō. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toți sub slava Sa cerească!” Scriindu-și testamentul, Velasco se gândea în sinea lui că rănise o mulțime de oameni cu trufia și semeția lui și că era nevoit să îndure suferința de a doua zi drept răscumpărare. Când îi înmână temnicerului testamentul, înserarea și frigul învăluiseră încet-încet temnița ca de obicei. La gândul că mâine pe vremea aceasta ei nu vor mai fi înăuntru, dar înserarea va învălui din nou temnița goală, la fel ca și azi, Velasco se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
muleta și, apropiindu-se de barrera, i-o dădu lui Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu din cap. — E-n formă, spuse Zurito. — Exact cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am putea. Dar trebuie să mă lăsați să plătesc. Nu, vă rog. Harris o strigă pe chelneriță. Bătrânul scoase un portvizit de piele din buzunarul interior al hainei. Desprinse elasticul alb, scoase mai multe hârtii, alese una și i-o Înmână lui Harris. — Acesta-i certificatul meu de membru, spuse. L-ați cunoscut cumva În America pe Frederick J. Roussel? — Mă tem că nu. — Mi se pare că este o persoană foarte importantă. — De unde este? Din care parte a Statelor, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]