126,480 matches
-
există cale care să nu ducă undeva, nu există Dumnezeu care să nu fie În fruntea a tot și a toate, mai puțin În fruntea relelor fiindcă I se va găsi mereu o scuză. 898. Chiar și nicăieri tot undeva Înseamnă. 899. Fiindcă ești lumină nu te teme niciodată de Întuneric ci luminează-l! 900. Respectă-ți viața dacă vrei să-ți Înțelegi moartea. 901. Numai orizontul poate ști dacă l-a atins cineva vreodată. 902. Dacă nu-L vei căuta
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
În locul iubirii ce anume va rămâne din noi În afară de o amintire prăfuită undeva Într-un colț de cimitir al unor speranțe ce se vor deșarte și vor trece odată cu ziua acestei lumi? 917. Nu spune nimănui ce este iubirea fiindcă Înseamnă că nu ai Întâlnit-o cu adevărat. 918. Repetă-ți Într-una cât de singur ești fără de Dumnezeul Iubirii și astfel vei ajunge să-L Întâlnești. 919. Nu te amăgi singur crezând În lumea ce nu poate crede decât În
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
disperate pe care urmează să le spele viața care le-a dat naștere. 958. Suspinul este frontiera dintre lumina speranței și posibilul Întuneric al neîndeplinirii ei. 959. Cine poate Înțelege neînțelesul va ști ce anume este cunoașterea. 960. A crede Înseamnă Înainte de toate ați aminti. 961. Ascultă mai curând de adevărul morții decât de minciunile vieții. 962. Dacă nu ar fi binele și răul ar mai fi lupta sau viața acesteia pe care o trăim? 963. Totul nu are nici o valoare
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
aceea fiindu-ți teamă de moarte Îți este teamă de tine și de Dumnezeu. 991. Nu Înșela niciodată Cuvântul Lui Dumnezeu din care ai fost plămădit dacă nu vrei să te Înșeli pe tine. 992. A-L asculta pe Dumnezeu Înseamnă a te privi În oglinda lumii și a te Întreba dacă-ți place ce vezi. 993. A fi, trebuie să fie pentru noi a iubi. 994. Nimeni nu poate rămâne În urma morții. 995. Doar prin sacrificiu ne comparăm cu divinitatea
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura cuiva suav irupt din gleznă!
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
netăgăduită originalitate. De forță, desigur. Am pronunțat cuvântul. A alcătui și a distruge e lucrul care-i stă cel mai la îndemână. Iată un autoportret: "Sunt de statură potrivită port barbă/ și am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat." Semnificativ, poezia se intitulează Semnalmente, și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
-v-aș! Comunicare academică (de natură financiară) Iar acum, revenind la importanta problemă financiară a lichidității, mottoul comunicării noastre este: «Ori se rupe, ori se crapă, ori intrăm cu toți la apă”!... Și, dacă tot intrăm cu toți la apă, Înseamnă că revenim la problema lichidităților față de care am și eu o intervenție științifică: să tot sugă din ea guvernul lichidități, așa cum Îi place!... Nu; nu lichiditățile. Îi place să dea explicații false... Parcă noi nu știm!... Parcă ei nu știu
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
timpul „imanent, heraclitian” de sorginte umană, și „prezentul etern”, „rupt de durată”, specific entităților astrale. George Popa identifică În Luceafărul un conflict absorbit de concepte, pe care astrul Îndrăgostit de-o pământeană vrea să-l verifice experimentându-l. Schimbarea condiției Însemnează negarea celei inițiale care explică existența sa eternă Într-o lume egală cu sine Însăși, departe de durată și mișcare. În schimb, În lumea Cătălinei autorul eseului descoperă trepte spre aspirație - altele decât pentru cele două personaje terestre. Și Hyperion
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
ceva, iubito, îngrijorat că fericirea din mine E poate greu de dus, Și vinovat, C-am zămislit-o împreună, Dar numai eu o port. Mergem pe jos prin lume, El înainte, cu mâinile în buzunare, Și eu, tot mai grea, însemnând drumul de întoarcere Cu urme de pantofi. În rest nimic Printr-o gaură din plasa de țânțari O muscă se chinuie să intre în casă. în bâzâitul sugrumat, Jumătate înăuntru, jumătate afară, Respir împreună cu Radu încă o vară în Bărăgan
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
altă parte, e confundată cu naivitatea, iar de naivi, de obicei, se râde. E anevoie ca eminescianul "O o(a)ră să fi fost amici..." (s.m.) să (mai) reziste după nostimul discredit caragialesc al lui amic, amică, amiciție... Ceea ce nu înseamnă că "toți elegiacii sunt niște canalii", cum va fi crezut Leconte de Lisle, care, nefiind un elegiac, nu excela nici prin umor! În ceea ce privește zeflemeaua ca "demonie națională" (pe lângă faptul că e, totuși, vorba și de "o atracție generic-omenească spre spectacolul
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
nonrelația dintre râs și fericire", cum bine spui, implică o relație între aceasta ultimă și moarte. Râsul, frivol și hedonist, de astă dată, e contrariul gravității fericirii, a unei fericiri mortale (ca a lui Tristan și a Isoldei, - dacă "mourir" înseamnă, aici, "mourir d'amour"). Fericirea e un climax fulgurant, imperdurabil sau intermitent, un extaz de ordin cvasi-mistic, căruia nu-i urmează decât moartea (la figurat vorbind sau chiar literalmente). Or, râsul relativizează o fericire ce aspiră la absolut și veșnicie
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
altfel ne-a și anunțat în prefața cărții: în direcția reconstituirii ("să reconstitui critic universul eliadesc") și a valorizării ("să-i justific estetic narațiunile"). De fapt nici nu pot fi despărțite cele două operațiuni care se potențează reciproc. Reconstituire nu înseamnă repovestire, ci analiză și punerea în lumină a unor sensuri, după cum și indicarea măsurii în care scrierile analizate (reconstituite) își găsesc acea "justificare estetică" de care vorbește Eugen Simion. În spiritul acesta procedează criticul,reușind să ofere în cartea sa
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
lui, dar de două ori mai mare. Fereastra din spatele vocii pe care o auzea fără să o și vadă decupa exact același peisaj având ca fundal "Vasili Blajenii", numai că, de aici, vedea doar jumătatea de sus a turlelor ceea ce însemna că era fix deasupra locului unde lucra el. În ambele cazuri fusese felicitat: mai întâi pentru avansarea sa ca funcționar principal și mai apoi ca funcționar principal, clasa II. Atât. Din păcate, nu profitase prea mult de pe urma acestor avansări pentru că
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii ori pur și simplu uitându
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
muște supte între labele unui păianjen cum își mențin obiectele conturul când imaginarul le redesenează după ultimul stil inclusiv cel acvatic venit de la psihicul central din sfera neagră unde se întâlnesc și se îngroașă cele mai năpraznice visuri oare ce-nseamnă să fii străin și nefericit sau zglobiu și răcoros ca bufonul unei prostituate japoneze cu chip de făină dulce limitele obiectelor pluteau cojite și franjurate la gură adevărul era speriat de scopurile în care fusese utilizat și se străduia să
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
gând să aștept mai mult. Am hotărât, cu Ultima, să părăsim Franța la sfârșitul lunii august! Joi, 25 aprilie Cu excepția Ultimei, care își petrece Paștele ortodox la Bucureși (plecată pe 18 aprilie, revine la Paris pe 7 mai), o parte însemnată din "ai lui Titus Ennius" s-au aflat, azi, în jurul interesatului: Prima, Secundus însoțit de doamna sa, Quarta și Quintus; nu lipsea decât Tertia. O după-amiază fericită, începută pe la orele 15 cu o plimbare în cartierul meu (din 1987 încoace
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
culoarea mărului. Dimineața, devreme Viața noastră e un bazar cu oameni care mai mult vînd decît cumpără. Cu gîndul ăsta se trezi în minte, ce bizar!, De mult nu mai avusese în creier o așa de mare suferință. Dacă gîndesc înseamnă că sînt liber, își spuse, Atins brusc de fîlfîitul unei aripi interioare Cu care începu să lopăteze prin cerul de sub frunte Ca și cum și omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine prin
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
Ficatul, fierea, pancreasul. Pe acolo ies vorbele Căci neexplicată moartea nu există. Viața? E o eternitate ratată...! Pe unde să ieși? Prin urechi? Dar urechile S-au aruncat hulpave să prindă toate zgomotele lumii, Să te arunci în calea lor înseamnă Să împingi apa la deal...! Să ieși prin unghii zgîriind pe aer, Să ieși prin firul de păr care are rădăcina sub piele Și coroana în cer, acolo de unde începe Dumnezeu, Acolo unde sfîrșește tot ce știm noi despre lume
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
Ei, da' eram totuși tras de mânecă din când în când. Cei mai îndrăzneți îmi spuneau: -Nu vezi ce ni se întâmplă?... Nu-mi păsa. Scuturam doar grăbit din aureolă, lăsându-i să creadă că: -da, vedeam, deși gestul meu însemna mai curând: -Ei și!... Și: -ce importanță au toate astea?... Dacă nu chiar: -Ducă-se dracului!... -Ducă-se cu toții dracului!... Până ce într-o zi m-am trezit - fără să mă trezesc cu totul - cu scrisoarea, cam agramată și în termeni deosebit de confuzi
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
tranzacție. Ne trimite atunci, pentru a ne Încerca, aparatele sale ca să le reciclăm. Mulțumit, Începe să recicleze, ca la un moment dat să se Întrebe de ce să plătească mai mult pentru aparatele noi, În loc să le cumpere de la noi. Asta nu Înseamnă Însă că ‘Factorul Yuck’ a dispărut În Întregime. Există și azi ortodonți care ne cer să nu le cităm numele, să le trimitem aparatele reciclate la adresele de acasă, iar la mitinguri să nu le vorbim decât când nu-i
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
În Chile, la Valparaiso, și apoi la Santiago. Pe vas, bucuria ne-a fost sporită de numărul mare de români care serveau și care nu mai văzuseră vreodată atâția pasageri din țara lor... A locui Între Fort Lauderdale și Miami Înseamnă să vezi cele mai mari vase și să fii mereu invitat in multe croaziere, ceea ce te face vrând-nevrând blazat. Visul multora, o călătorie În Antile (Caraibe), care celor mai mulți li se pare ceva deosebit, este pentru noi... o simplă deplasare În
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
cuvenit să ia atitudine publică împotriva alterării textelor de literatură clasică română, împotriva plagierii edițiilor de referință etc. Muțenia instituțiilor menționate și a celor subînțelese, s-ar părea să indice că vizații direct sau indirect nu știu ce este textologia și ce înseamnă a fi autorul unei ediții. Sau poate că nimeni nu vrea să știe, pentru că atât neștiința, cât și nepăsarea sunt mai comode, mai confortabile. Și atunci, singur față-n față cu un bloc abstract și mut, dar care încurajează, prin
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
exprime, în vers alb, cu punctuație sumară, frămîntarea între două lumi. Este, întîi, lumea considerată în mod obișnuit reală, pe care însă el o vede ca pe o imagine prea limpede ca să poată fi reală (ce altceva ar putea să însemne ideea mai limpedelui decît limpedele?): Nimic nou dincolo de spațiul acestei foi. / Ridic ochii și văd cum plutește / pe-n fundal limpede / o pasăre și mai limpede". În antiteză, poetul construiește, imaginativ, o lume aproape materială: "Nimic nou. Mă imaginez trăind
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
neadormirea cugetului și predispoziție de a porni mereu spre alte zări. În postfața volumului, Alex. Ștefănescu zice că poezia basarabeană există prin faptul că emoționează. Poezia lui Galaicu-Păun - în orice caz, versurile din această carte - nu emoționează, dar asta nu înseamnă că ea nu există. De unde rezultă că arta verbului, mai cu seamă cea din ultima sută și mai bine de ani, iar în cazul celei românești, cea care are o vîrstă de la cîteva decenii pînă la o jumătate de veac
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
totuși face altceva decît poezie tradițională. Dacă respingerea armoniei formelor, plasticității, muzicalității, a oricărei sintaxe este regula scrisului postmodern, atunci Cioclea, considerat poet postmodern, dezavuează postmodernismul. Se confirmă, astfel, a cîta oară!? regula că, în artă, moda, preceptele, clasificările nu înseamnă nimic - doar dăruirea și, în baza ei, lucrul făcut temeinic contează cu adevărat. În Impertinența poetului, un manifest antisămănătorist abia disimulat programatic, citim, între altele și aceste cuvinte despre țăranii rătăciți în smiorcăiturile cutărui poet, care-și dă duhul în
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]