1,969 matches
-
asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror tăișuri se putea crede că firele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine. O fată călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așezat pe un colț de scaun, fără să am vreun gând anume. În cele din urmă, cu prosopul pe umăr, am pornit spre prietenul meu statornic - izvorul - ca “să urmez cele rânduite”, după spusa bătrânului. În timp ce mă întorceam spre chilie, înserarea se cernea clipă cu clipă. De această dată, fereastra m-a întâmpinat cu lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
frică să nu-i răvășesc firul gândurilor... Înainte de a păși pragul, am îndrăznit să spun: ― Noapte bună, sfințite. Mâine voi fi aici, la ceasul potrivit. ― Te aștept, fiule - mi-a răspuns călugărul, cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
presupune și câțiva dintre vecinii postului de poliție, din suburbia Bolați, unde, birourile frumosului Sandu Aldea erau situate la parter, iar locuința șefului, la etaj. De la flăcău până la fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea, de câte ori sosea de la muncă, polițistul care utiliza mașina cu girofar, a poliției, dădea drumul alarmei, și drăcia țiuia de te scotea din papuci. Chiuia cât chiuia, până ce vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așezat pe bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit, alături, pe iarbă. și, după două-trei zvâcnete nervoase, a murit. Liniștit. Frumos. Ca o sfântă. Cineva, dintre cei care o priveau, la acea cădere de înserare, a exclamat: ce frumoasă e! Ca o sfântă. O nouă Sfânta Maria. Universală, a omenirii! De asta zic eu că viața e, uneori, ca o rouă. Ca o rouă sfântă! Grăunțul comunist Așa s-a simțit, Jalemare Mangli, în momentele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mulți ajungeau în fața intrării, întârziau, citeau anunțul din paner, depuneau în el cât îi lăsa inima și de cât dispuneau, și plecau mai departe. Pe la orele trei după masă, urmă a treia rundă de preconcert. Cu sala plină - ochi! Odată cu înserarea, se anunță, că de-acum urmează concertul cel mare, de peste câteva zile. Sala rămase goală. Câțiva dintre studenții - artiști numărară banii rezultați. După care, îi telefonară, Doamnei Secretare: vă rugăm să veniți la institut. O întâmpinară, în același loc, unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-a dus la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se relaxeze nițel. A găsit o bancă liberă. S-a așezat pe ea. S-a întins, și-a trosnit oasele, apoi a tras un pui de somn, acolo, în mijlocul răsfățat spre lume, al naturii. Când s-a trezit era aproape de înserare. O imagine de nedescris, cum nu mai văzuse niciodată, i-a cuprins întreaga făptură, i a răscolit sufletul, i-a aprins inima, desferecându-i dorințele vechi, adormite, atâta amar de vreme. Mai precis, vreme de o viață. și a văzut, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făptură, i a răscolit sufletul, i-a aprins inima, desferecându-i dorințele vechi, adormite, atâta amar de vreme. Mai precis, vreme de o viață. și a văzut, în fine, pentru prima oară în viața sa, cât de frumoase pot fi apusurile, înserările, pe locurile pe care el se născuse, crescuse, muncise o întreagă viață, fără să și dea seama de frumusețea în care-și dusese zilele. La braconaj Doi mistreți și-au pus în gând să dea o lecție usturătoare celor doi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
traseu frumos, apetisant, pe calea de către și de la servici. Între altele, pe marginea marelui parc al orașului, de la un capăt la altul. și câte nu-i ofereau excursiile zilnice înspre și dinspre muncă. În special, după amiază, pe la începutul căderii înserării. Tineret, dar, nu numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-a cristalizat-o idee. Să facă și el, rost, acolo, de un ban, pentru puțină băutură. I-a împărtășit-o unui bun prieten. Acela s-a prins a-i fi părtaș. Au hotărât când și cum să acționeze. Odată cu înserarea zilei următoare. Până atunci avea tot timpul să ia legătura cu celălalt prieten, de pe malul bulgar al Dunării. Ce sunt cinci tone de orez? O nimica toată. Rapid le ia, rapid le coboară nițel pe cursul fluviului, rapid descarcă marfa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
doi români și un bulgar, să se bucure de câștig, iar fermierul, proprietarul porcilor, să aibă ce le mai da, acestora, câteva zile, de mâncare, până când vor scăpa, cultivatorii de orz, din zonă, la strângerea noii recolte. Odată cu minutele de dinaintea înserării, lotca a intrat în acțiune. Molocea - la cârmă. El cârmaci și tot el trupă. Lotca a ajuns la ponton. La gura de încărcare. Acolo, cu mijloace tehnice adecvate, cinci tone de orz au fost rapid transferate din depozite în lotcă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima zi a trecut extrem de greu. Nu o s-o uite niciodată. După ce a început să cadă înserarea s-a mai liniștit. A pornit printre morminte. A căutat o lespede de piatră, mai arătoasă, care să aibă, dedesubt și un cavou. A găsit. A pătruns în întuneric. S-a cuibărit într-un presupus colțișor. S-a ghemuit și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
încât, să nu ajungem nici mai devreme, și nici mai târziu, decât alți colindători, la casele spre care ne îndreptăm. și autoturismul s-a așternut, cum se zice, drumului.Urmau să fie colindate rude și prieteni din mai multe sate. Înserarea se apropia repede. Ajunseră. Opriră la prima rudă. Colindară. Coborâră cu toții. Fură serviți cu de toate. Fiecare a consumat câte ceva; copiii au primit și mici sume de bani, apoi, s-au mutat în alt loc.Mai poposiră, de câteva ori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la adăpostul malului, unde curentul mai pierdea din putere, metru cu metru, cu un nesfârșit efort, trebuind să se odihnească des, agățându-se de o ramură ca să nu piardă în câteva minute strădania de ore întregi. La primele umbre ale înserării, se lăsă să cadă sleit de puteri pe o insuliță și dormi acolo fără hamac și apărătoare de țânțari, căci nu avea unde să-l atârne pe primul, nici nevoie - din pricina adierii - de a doua. Și așa, o zi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele își vor face efectul. Trecu o oră, și a doua, și a treia. Începea să cadă înserarea și cerul se vopsea în roșu. Stârcii brăzdau cerul spre asfințit, iar papagalii își căutau adăpost în coroanele copacilor preferați. Căldura pierdu din putere și apa mlaștinii se arătă mai liniștită. Mirosurile selvei se schimbară și prima pasăre-bombardier lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al lui Kano, războinicii se desfășurară prin apropiere și se întoarseră încărcați cu gigantice trunchiuri de lemn de balsa, atât de ușoare încât un om putea duce fără efort un copac de două ori mai mare decât el. Se lăsa înserarea când, cu ajutorul lianelor, au avut gata o plută puternică cu o capacitate de douăzeci de persoane. O lansară în apă și, de acolo, avându-l pe José Correcaminos drept interpret, ascultară ultimele instrucțiuni. Războinicii cerură să le fie repetate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În rigole au fost cîndva băieței și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela cînd se stinge lumina și te izolează brusc fără praguri moi de acomodare Înserarea se deapănă gradat ca o promisiune sau zorile o rostogolire de bile lentă peste pajiște ținta nu e de atins cel puțin În ce mă privește niciodată să mă mint că În asta stă toată fascinația abandonului În amînare pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vasile Alecsandri”, dar din clasa a III-a au decis să mă mute la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, un liceu pe care ei îl consideră mai bun. Sunt un băiat de statură mijlocie, dezvoltat frumos; ochii îmi sunt căprui ca înserarea, părul șaten și nasul foarte mic. Pentru că am ceva probleme cu vederea, port ochelari, de care sper să scap când voi mai crește. Sunt un copil isteț, harnic, cuminte, foarte respectuos și cinstit. Unii colegi îmi spun că sunt cam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
În concluzie, acesta ar fi autoportretul meu. Voi ce credeți? Numele meu este Bianca Bădărău și am 11 ani. Îmi place când unele persoane mă strigă Didi. Sunt înaltă și slăbuță, cu fața rotunjoară, ochii mari, luminoși și căprui că înserarea,cu părul șaten că fructele castanului și genele arcuite și dese. Nasul mic, puțin cârn și cu un simț al mirosului extraordinar, urechile cu care aud perfect, mă fac să cred că intr-o altă viață am fost cățel! Cei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
unde îmi face plăcere să merg zi de zi și unde învăț multe lucruri bune. Sunt o fată de statură medie, cu părul blondcastaniu că frunzele copacilor toamna, cu nasul mic, cu genele negre ca noaptea și ochii căprui că înserarea. Sunt un copil cu multe calități; mă consider destul de inteligentă și foarte conștiincioasă. Sunt sociabilă și o bună prietenă. Punctul meu forte este că învăț bine și iau note bune, materia mea preferată fiind matematica. Pot spune despre mine că
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dintîi amintiri mă leagă de mireazma cîmpului în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de Camus, spune că ar vrea să lase în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e răpită speranța în mai bine, prezentul se află în sfârșit în mâinile tale. Atunci ești tu însuți realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Când Rainer privește înserarea, spune că această înserare e un armistițiu melancolic în care viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]