2,273 matches
-
lui era atât de blajină și binevoitoare - cu o piele atât de palidă și carnea așa de moale - încât cine-l vedea s-ar fi putut îndoi că trecuse prin toate situații limită și că purtase bătălii în care își însuflețise trupele fără nimic mai mult decât expresia ochilor. — Cine e? Naomasa? Intră, intră. Închizând Analectele, Ieyasu își răsuci taburetul în loc. Cei doi țărani raportară că, în aceeași dimineață, câteva unități din armata lui Hideyoshi plecaseră din Inuyama și se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu care pompam aer în rezervor. Îmi cerea să încetez. După lustruire venea proba de foc. Umpleam rezervorul cu petrol lampant, apoi turnam alcool metilic în șănțulețul rotund ce dădea ocol arzătorului. Scăpăram un chibrit și îi dădeam foc. Se însuflețea o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu vuiet prin numeroasele orificii ale arzătorului. Minuscule piramide înflăcărate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
școlii, domnul Ionescu, s-a oprit într-o zi și, c-o mână în șold, a stat de-o parte și a urmărit plin de interes, în tăcere, preț de un minut sau două, jocul lor, zâmbind amuzat. După care, însuflețindu-se brusc, le-a spus: Uite cum cred eu că-i mai bine să aruncați. S-a aplecat, a luat săculețul de pe jos și, de la linie, respectând regula jocului, l-a aruncat prin aer, cu boltă, nimerind drept în țintă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
voștri s-a împietrit și mai mult și au omorât oameni și animale deopotrivă. Dar eu vă spun să nu omorâți nici oameni, nici animale și nici măcar hrana care intră în gura voastră. Dacă mâncați hrana vie, asta vă va însufleți, dar dacă omorâți hrana, atunci hrana moartă vă va omorâ la rândul ei. Pentru că viața vine numai din viață, iar din moarte vine numai moartea. Tot ce omoară hrana voastră, omoară și trupurile voastre. Și tot ce omoară trupurile voastre
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
observ că era prezentă în imediata apropiere, aducând cu ea o energie supranaturală care deschidea imensa libertate a infinitului miraculos, însă îmi atrăgea privirea inevitabil, chiar fără să-mi dau seama... și cum să nu percep acest fenomen, dacă ea însuflețea și modifica totul numai prin faptul că se afla acolo, deși nu-i adresam niciun cuvânt, și nici ea mie, îmi era imposibil să nu simt evident schimbarea absolută a spațiului, timpului și luminii, datorită ei... prezența ei era destul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ăsta. Ce naiba, doar tu ești răspunzător. Am discutat cu Selina despre înfățișarea ei. I-am atras atenția asupra legăturii care există între viol și ținuta ei de vară. Dar pe ea o apucă râsul. Mi se pare că ideea o însuflețește, o încântă. Și eu trebuie să mă lupt pe mai departe pentru onoarea ei prin cârciumi și pe la chefuri. E îmbrâncită, pipăită, i se fac propuneri rușinoase - și iată-mă ridicându-mi iar cu greutate pumnii plini de zgârieturi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de călătorie, am ajuns cu prietena mea Adina Cantuniari în fața unui bloc elegant, pe rue Boissière. Era în asfințit, pe terasele cafenelelor din preajmă lumea privea cu liniște surâzătoare perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pașii. - Despre... ea? Nu înțeleg la ce te referi! veni răspunsul după o pauză scurtă, răstimp în care Birmaq se opri dea binelea uitându-se foarte mirat la interlocutorul său. - Despre Terra! Nu într-acolo ne îndreptăm? reluă discuția Angir însuflețindu-se brusc. Am auzit că nu ai fi la prima călătorie spre Pământ și speram să aflu câte ceva de la tine căci pe Sagius II nimeni nu știe nimic. Până și Baza Centrală de Date a Federației nu are decât câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-se și umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele tradiției, aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu fir de migală și mult suflet, însuflețind noi catifele ce vor îndemna suflete calde să nu și uite datina. Câtă pioșenie și dăruire ascund aceste țesături, câtă răbdare și iscusință aduc de peste veacuri și câte mărturii sfinte vor duce mai departe, numai ele știu ! E drept că
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ostenesc pentru menținerea și reprezentarea exponatelor din acest muzeu. Protosinghel Pimen G., Mănăstirea Cernica * 14 noiembrie 1967 Cu multă plăcere și deosebit interes am vizitat Muzeul Mănăstirii Secu. Odoarele ce se păstrează aici sunt dovada vie a credinței ce a însuflețit neamul nostru dintotdeauna și care i-a dat aripi spre zările de cultură și de progres de mai târziu. Procesul acestei deveniri este întotdeauna viu. De aceea preoții de acum trebuie să ia exemplu de la înaintașii lor de odinioară și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius nu poate uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea să-l mai poată uita. Îl întrebă pe sacerdot dacă văzuse plăcuțele și vasele acelea. Poate că eu sunt ultimul om care a putut să le vadă, răspunse bătrânul, și mândria de a fi avut un asemenea privilegiu îi însufleți glasul slab. Aveam anii tăi și aceeași curiozitate. Studiam în templul de la Ab-du; marele preot mă iubea, și împreună cu el am coborât treptele subteranelor; sunt o sută douăzeci, abrupte și obositoare. Era noapte: nu poți bate ziua la poarta regatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu personajele brutale și impetuoase cari nu pot îngădui obstacolele sociale ce stăvilesc pornirea lor nervoasă de a vagabonda în libertate (...); e frate cu D’Annunzio în ceea ce privește disprețul societății și trebuința de a trăi în plăcere și frumusețe. Tustrei sînt însuflețiți de o adiere romantică, de un sentimentalism fără frîu, de un cult excesiv al individului. Cugetul lui Nietzsche îi robește. Toți pregătesc și anunță mesiile de mîine: supraoameni”. Textul exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adăugînd că prin definiție criticul e refractar undei lirice. Sofism înveterat, deoarece prin critic s-ar înțelege tocmai sufletul sensibil la poezie în stare de a-și îndreptăți emoțiile. Cît despre sentințele în sine ale lui Lucian Boz, ele sînt însuflețite de o generozitate necugetată și exprimate cu un verbalism delirant” (p. 914). În opinia lui Călinescu, evreii - umanitariști, antinaționaliști în principiu, dar „naționaliști pentru ei înșiși” - ar fi refractari spiritului clasic, ierarhiilor axiologice și criticismului, fiind în general adepții „înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz se încheagă din datele unei realități cotidiene puternic localizate și foarte prozaice. Obiectele care o compun sînt surogatele civilizației noastre citadine”. Încadrîndu-l, pe urmele lui G. Călinescu, în categoria „marilor sensibili schimonosiți” a căror realitate „ne arată o față însuflețită de trăsături comice și oribile”, Crohmălniceanu îl plasează pe Urmuz și în vecinătatea expresionismului. Interpretarea „realistă” rămîne însă mai curînd izolată. „Lumea paralelă”, minimală, derizoriu-schimonosită, caricatural-esențializată a maestrului „infinitului mic” și al „antimateriei” narative va fi citită mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Logofete, Covrigel, Stejara, Cercel Dumistrăcel, Jenică Teleleu, Canibal, Bubulea, Țiganca Naftalina, Fănel Gologănel ș.a. Un personaj se numește Emil Boc, iar un altul Emil Râșcanu, acesta din urmă având afinități cu directorul casei de cultură din Vaslui, iar cel dintâi însuflețind o proză abuzivă. Procedeul onomastic al autorului ține de strategia caragialiană a numelor proprii din comedii și schițe, sugerând nu doar extracția lor socială, apartenența la un grup, ci și caracterul, nivelul intelectual ori filosofia intrinsecă de viață. Benignul existențial
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
domnul Anton despre casă, dar nu ne-am putut înțelege în privința prețului și am hotărât să las lucrurile deocamdată așa..., zise Stelian. Casa nu fuge nicăieri și nici eu!... Eu zic să le lăsați așa definitiv! fu de părere vicepreședintele, însuflețindu-se brusc. De ce să plecați de aici?... N-are nici un rost. Oamenii vă cunosc și vă stimează... Iar noi avem nevoie de dumneavoastră aici, la sfat... Lăsați-o baltă cu plecatul la oraș, zău așa!... Acum, că ați donat statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după moartea Elvirei, dar că hotărârea îi aparținea lui și Marianei. Fiindcă trebuie să ții cont că Mariana o are pe mătușa ei de la Pasărea și poate că nu vrea să plecați de acolo..., îi aminti el. Da de unde! se însufleți Virgil, tăind aerul cu palma, într-un gest care voia să sugereze că în privința asta lucrurile erau foarte clare și de mult stabilite în sensul de care vorbea el. Mariana vrea și ea să ne mutăm aici! Bine, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în buzunar?... Vrei să te vorbească lumea de rău?... Fii serios, nene!... Mda, ce spui tu este adevărat, admise Stelian, găsind că fratele său spunea lucruri rezonabile, la care, de altfel. și el se gândise în ultima vreme. Ticu se însufleți și mai mult. Păi sigur că este adevărat, întări el cu convingere. Uite, să știi că și pe mine au vrut să mă facă membru de partid, pe motiv că fac parte din clasa muncitoare și nu trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta cu gentuța plină de cărți se însufleți din nou și-l interpelă pe individ, mai înainte de a se face nevăzut printr-un cotlon sau printr-un birou: O clipă, vă rog... Vreau să vă întreb și eu ceva! Vigilentul se opri și se întoarse, vădit surprins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
floarea așa muri. Astfel fu... pe-un deal, în zare Locui un pom și-o floare! Stelele, soarele și luna Sus în nesfârșita mare De dorințe și mirare, Unde stele căzătoare Înoată veșnic în visare, Iar atunci când strălucesc Pe poeți însuflețesc, Locuia, pe cât se pare, Mare rege, scumpul soare. Plin de vrajă și culoare, Strălucea pe cer și-n mare, Cu puterea lui de aur Viață el dădea un laur; Din dorința lui divină Ziua toată - o lumină, Iară noaptea își
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bunicii dragi, domnul și doamna Filip au purces la drum. Acasă la bunica ei, fata nu se simțea tristă. Încă îi plăcea compania bătrânei cu părul alb și strâns în coc. De dragul nepoatei, casa, alteori atât de pustie, s-a însuflețit, solicitând din plin simțul olfactiv. Prăjiturele, pui la cuptor, sărmăluțe cu păsat, ciolan afumat, toate au fost condimentate cu povești din timpuri trecute. Zilele și nopțile se scurgeau unele după celelalte fără neplăceri sau regrete. Și vremea a fost de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sinele Mare face un pas înainte, urmat de o plecăciune.) Sinele Mare: Ne pare rău că am supărat-o pe doamna Cleopatra. În graba și entuziasmul nostru de a veni și de a pleca, mai ales, de-acasă, după cum eram însuflețiți de sentimente nobile... într-o direcție sau alta, nu am băgat de seamă că suntem atât de lați și encombranți și drept care, cu dimensiunile noastre atipice, am disturbat bunăstarea și liniștea florilor. Prin urmare, propun ca de-acum încolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei bidimensional, ce-mi trimitea câte-un semn subtil din lumea ei plată, la fel cum încercăm și noi adesea să transcendem timpul, încercând să ne expandăm fără prea mult succes sau sporadic într-o a patra dimensiune. Ce a însuflețit-o pe ea atât de tare și a motivat-o să transgreseze spațiul ei cartezian și plat au fost doar dragostea mea pentru ea și obstinația cu care mă înverșunam s-o găsesc. Cu vremea însă, am obosit. Căutările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]