85,475 matches
-
nici la prima sărutare nu a roșit așa, și stânjenită, a spus: “Bine domne Ștefănescu, tocmai dumneata, cum poți să spui asta? La care Gore, galben ca turta de ceară, cu privirea fixă ca hipnotizat, neputând realiza ce s-a Întâmplat, nici măcar ce a spus, când și-a dat seama, și-a trântit o palmă peste obraz de a răsunat clasa și asta a fost dovada nevinovăției lui căci Încidentul s-a Închis aici. Sau doamna Papadopol, profesoara de sociologie, soția
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
fracțiune de secundă În evoluția omenirii. Ne vorbea, apropo de naționalismul nostru exagerat: Sper din toată inima ca nu numai generația voastră, ci și generația dinaintea voastră, să apuce Statele Unite le Europei, așa cum există Statele Unite ale Americii. Nu știu cum se va Întâmpla, nici când se va Întâmpla, dar știu că Întâi vor fi Statele Unite ale Europei, apoi ale Asiei și abia În cele din urmă ale Africii. Aceasta este evoluția firească a istoriei și a societății. Era greu de crezut În plin
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
omenirii. Ne vorbea, apropo de naționalismul nostru exagerat: Sper din toată inima ca nu numai generația voastră, ci și generația dinaintea voastră, să apuce Statele Unite le Europei, așa cum există Statele Unite ale Americii. Nu știu cum se va Întâmpla, nici când se va Întâmpla, dar știu că Întâi vor fi Statele Unite ale Europei, apoi ale Asiei și abia În cele din urmă ale Africii. Aceasta este evoluția firească a istoriei și a societății. Era greu de crezut În plin război, În uriașa Încleștare a
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
rămân în urmă, Dar el se-ntoarce și se uită după mine Și cu cât m-apropii de el Fericirea crește în mine Ca un copil care te roade pe dinăuntru. Mă-ntreabă din când în când dacă S-a întâmplat ceva, iubito, îngrijorat că fericirea din mine E poate greu de dus, Și vinovat, C-am zămislit-o împreună, Dar numai eu o port. Mergem pe jos prin lume, El înainte, cu mâinile în buzunare, Și eu, tot mai grea
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
unde pericolele sunt mult mai puține decât datul cu leagănul în parc, încât simți imboldul de a o lua așa hai-hui prin el, la plimbare. Puțini cetățeni au însă romantismul în sânge - iar Ivan Mihailovici habar n-are de ce se întâmplă asta, adică de ce concetățenii lui nu sunt tulburați de elanuri romantice - așa că cei mai mulți se grăbesc să depășească minunatul parc de odihnă, recreere și petrecere plăcută și utilă a timpului liber într-un pas săltat și cu privirile hoțește îndreptate spre
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
de-nghițit galbenul, aurul pur al iubirii mele târzii, clopot de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici țipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi înainte norocos în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor și moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII. La cuțite Acuma știu adevărul nu-i
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
Cu straturi de var fără număr. Busuioc uitat în grindă Pipăit de mine cu fereală, mirosit cu evlavie Cînd ploaia fu să mă prindă În cătunul Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci ca să-mi astîmpăr cumva Viscerele arzătoare - presîndu-le pe stinghie - Așa se estompează durerile trupești și nu rămîn decît eu, în coate și în genunchi, scrutînd peretele
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea, nici soțul ei nu vor să știe ori să înțeleagă ce li se întâmplă! Sunt convinși că, dacă nu mâine, atunci poimâine vor reveni acasă, că boala va da înapoi, că... Oare, într-adevăr, nu văd, nu înțeleg ceea ce se poate atât de ușor citi în ochii fiicei lor, pe fețele surorilor, ale medicilor
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
neantul din care veniseră și în care aveau să se prăbușească din nou. Eram sigur că și pentru Betina. Ei, da' eram totuși tras de mânecă din când în când. Cei mai îndrăzneți îmi spuneau: -Nu vezi ce ni se întâmplă?... Nu-mi păsa. Scuturam doar grăbit din aureolă, lăsându-i să creadă că: -da, vedeam, deși gestul meu însemna mai curând: -Ei și!... Și: -ce importanță au toate astea?... Dacă nu chiar: -Ducă-se dracului!... -Ducă-se cu toții dracului!... Până ce într-o
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
nu o auzisem niciodată strigând. -Chiar acum?!... Păi, chiar acum eu fac grevă!, i-am strigat excedat. -Fac grevă în toate domeniile. Acum nu mă însor, căci am de făcut o grevă. Nu știu dacă ai priceput bine ce se întâmplă, dar asta e. Eu fac grevă! Grevă, mă auzi?... Până una-alta sunt însurat cu greva și nu pot deveni bigam. Pentru moment, nu pot să mă însor cu nimeni altcineva. Cu absolut nimeni. Nu-i momentul pentru astfel de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
putut sparge ceva obiecte din casă, dărâma rafturile cu cărți, zvârli mobilele pe geam. Nici să mă dau cu capul de pereți. N-am putut nici măcar s-o sun ca să mă asigur că nu am visat. Să întreb: -Ce se întâmplă de fapt?!... -Ce a intervenit?!... Să întreb: -Unde se afă susținerea de care am nevoie într-un astfel de moment și pe care mi-o datorezi?!... N-am putut nici să plâng înciudat, cum îmi venea și cum mi-ar
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
au făcut pe ortodonți nu numai să recicleze aparatele lor, ci să și cumpere de la noi aparate reciclate. De peste două decenii nu doar reciclăm ca serviciu, ci și cumpărăm astfel de aparate folosite ca apoi să le revindem. Ceea ce se Întâmplă În medie ia următorul curs: văzând că plătim pentru ceea ce el aruncă, ortodontul este tentat să se Întrebe dacă nu pierde În această tranzacție. Ne trimite atunci, pentru a ne Încerca, aparatele sale ca să le reciclăm. Mulțumit, Începe să recicleze
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
Ordinul Meritul Cultural În grad de Comandor. Prin recăsătoria tatălui meu, am devenit rudă și cu faimoasa mezzo-soprană Viorica Cortez a cărei carieră a făcut obiectul unei cărți. Copil fiind, am stat pe genunchii lui Corneliu Zelea Codreanu, care sa Întâmplat să fie coleg de bancă cu tatăl meu pe vremea când amândoi erau studenți la facultatea de drept din Iași. Deși atras de unele idealuri legionare, tatăl meu nu le-a aprobat violența. S-a ținut departe și de colegul
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
legați de România pe care i-ai cunoscut... CGM: În timpul unei consultanțe privind lipirea aluminiului la Mcdonnell Douglas, faimoasa firmă producătoare de avioane din Long Beach, California, am fost Întrebat dacă doresc să vorbesc cu un alt consultant care se Întâmpla să fie acolo și să fie român. Răspunzând că mi-ar face plăcere, nu mică mi-a fost surpriza să constat că acesta era regele Mihai I. Ulterior, am crezut că m-a uitat, dar după aproape 15 ani, În
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
ca bulgărele de zăpadă, crește, devine avalanșă, e de neoprit. E de ajuns să te apropii de rău și să faci rău cât un grăunte, că apoi răul să te copleșească, nu mai scapi de sub stăpânirea lui. Așa s-a întâmplat cu Corneliu Golam. Măști după măști și un rău tot mai mare, toate nuanțele de rău, de la răul gratuit, ca spectacol, până la răul din convingere, cu ură. A devenit un maestru al răului, al disimulărilor și al monstruozităților, a devenit
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
transmiți acelei persoane, răul acela, cunoscut și de altul, de alții, devine etern. Da, da, cel mai probabil asta a urmărit. Și a și reușit. Mi-a așezat mie în spate răul, povestea lui. Mai ales dacă acel care se întâmplă să primească nemeritata povară este un ins cu frica lui Dumnezeu, care-și asumă niște principii ale binelui împotriva răului, cineva care de mic a fost învățat să-și iubească semenii ca pe sine însuși, mai ales într-un asemenea
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
sală încălzită și aerisită normal, nu într-un beci fără căldură și fără geamuri, cu tineta plină de urină și fecale amestecate în mijlocul încăperii, între oameni scheletici, duhnind a piele îmbîcsită și a sînge închegat, după anchete, așa cum i se întîmplase și tatălui ei, disprețuitul Victor Branea. Și nici măcar în frig și zloată, țopăind de pe un picior pe altul și strîngîndu-și cît putea mușchii sfincterului, în așteptarea momentului cînd coloana nesfîrșită va trece prin fața tribunei oficiale, și ea o să zbiere Staliiin
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
un loc mai liniștit, fără priviri străine, care să interpreteze? Privirea lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața venea de multe ori cu cearcăne adânci și cu ochii roșii, uneori și cu vînătăi. Ce au prins atunci ochii ei, orbiți de plictiseala eternă a biroului și de certurile nesfîrșite cu Petru? în însemnările
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ta viitoare se va schimba, atît de încet, încît n-ai cum să observi. Și doar peste ani, atunci cînd aceeași clădire va intra la fel de neașteptat, iar, în viața ta, o să încerci, inutil dealtfel, să pricepi, cum de s-a întîmplat tocmai acolo? tocmai atunci? tocmai cu el? Firește, nu o să înțelegi nimic: o senzație cu atît mai sîcîitoare cu cît te vei simți mereu mai aproape de ceva greu de numit. Și, de fapt, nicăieri. * într-o sută de ani, casa
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
el avea sentimente de simpatie, el mă contrazicea cu o severitate amicală, spunîndu-mi: Ești victima unei asociații de idei". La rîndul meu, cînd nu eram de acord cu ce spunea el (ba chiar și cînd eram de acord!), mi se întîmpla să-i replic, pe un ton voit compătimitor: "Ești victima unei asociații de idei". Devenise între noi un fel de joc și o glumă privată - una din acele formule banale sau banalizate prin repetiție, care pot căpăta o rezonanță ironică
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
pasăre și mai limpede". În antiteză, poetul construiește, imaginativ, o lume aproape materială: "Nimic nou. Mă imaginez trăind / pe fundalul unei lumi reale / și văd cum plutește o pasăre adevărată / atît de adevărată încît aș putea face / să i se întîmple ceva". Cele 10-11 pagini, cît ocupă în antologie versurile lui Emilian Galaicu-Păun, gest generos al antologatorului, s-ar putea să ofere o idee cvasicompletă despre poezia sa. Este o manieră și o viziune de a scrie versuri, despre care se
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
antologie versurile lui Emilian Galaicu-Păun, gest generos al antologatorului, s-ar putea să ofere o idee cvasicompletă despre poezia sa. Este o manieră și o viziune de a scrie versuri, despre care se poate discuta în cotradictoriu, cum se și întîmplă de fapt, dar nu încape nici o îndoială că avem de a face cu o creație originală. Este o poezie densă, vibrîndă, cu un limbaj nou care îmbină descrierile simple, calme cu convulsiunile neaștepate ale verbului. Astfel, în Pieta (Iedera pe
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
anumită semnificație, de obicei refractară percepțiilor nemijlocite. Declarațiile, teatralitatea, gesticulația generoasă îl frustrează, forțîndu-l să se baricadeze în parabole, în care însă are grijă să taie cîte o vizieră prin care să putem vedea, de ex., ce s-a putut întîmpla într-un "august istoric" și ce mai are loc după aceea: "august caligrafiind definiții // peste desișuri de agrișe și coacăze / zumzet domol de coleoptere se-aude / iar în grădina uitată merele / își rumenesc încet păcatul". Arareori se întîmplă ca o
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
a putut întîmpla într-un "august istoric" și ce mai are loc după aceea: "august caligrafiind definiții // peste desișuri de agrișe și coacăze / zumzet domol de coleoptere se-aude / iar în grădina uitată merele / își rumenesc încet păcatul". Arareori se întîmplă ca o frîntură de text să conțină atîtea sugestii, ca dovadă că, aici, avem de a face cu adevărata poezie. Ce altceva poate fi acel "august caligrafiind definiții" decît aluzia la promițătoarele și eșuatele, în mare parte, declarații ale lui
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
și indiscutabile capacități de exprimare a acestor abilități, de ex., "și-această oră lacomă imploră / cerșește dilatarea clipelor în oră / și înmiirea clipelor din clipă / ca rodul ei să fie și risipă", dar pe de altă parte - și asta se întîmplă mai des - cititorul se pomenește neajutorat în fața hățișurilor populate din belșug cu tot soiul de abracadabre, precum: "și consoane pluteau în vocale / amețind nălucirea din stea / și-n roirea substanței eterne / germina vertebrarea dorinței" etc. Cît n-aș da să
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]