49,940 matches
-
preia de-a gata? Scriitorul intervine, selectează, nu este întotdeauna mulțumit cu ceea ce i se dictează, e un fel de agricultor care plivește cîmpul, desparte grîul de neghină, defrișează pămînturi noi, încearcă să forțeze natura în favoarea lui. Scriitorul a fost întotdeauna nemulțumit de puținătatea cuvintelor pe care le are la dispoziție. Unde e cuvîntul ce exprimă adevărul?" Istoria literaturii cu toate curentele, orientările, experimentele, revoluțiile, nu e altceva decît o permanentă luptă a scriitorului cu limitele limbajului. Versul liber la vremea
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
puțin diferențiat timbral. Sunt experiențe de pe urma cărora mulți pot învăța. Tot la Ateneu, o experiență inedită a constituit-o organizarea concertului de jazz, de song-uri americane, concert ai cărui protagoniști de vivace strălucire au fost Johnny Răducanu, fermecător, ca întotdeauna, și entuziastul, neobositul dirijor american Valentin Radu, originar din București. Titlul spectacolului-concert, "Pod peste ape învolburate", sugerează avatarurile existenței noastre cotidiene, indiferent de meridianele geografice, avataruri pe deasupra cărora cântecul poate stabili punți ale înțelegerii, ale întremării. Căci song-ul tradițional
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
pentru adjective care descriu calități estetice ("frumoasă coz"). într-un moment mai favorabil jocurilor pe calculator, unele metafore din limbajul jocurilor de cărți rămîn bine instalate în limbă, își continuă circulația și chiar ascensiunea: e drept, fără a mai evoca întotdeauna contextul inițial. în stilul eseistic și al conversației culte e de pildă foarte frecvent folosit substantivul miză (din fr. mise): se vorbește de miza unui spectacol, a unui volum, a unui proiect cultural, a unei acțiuni politice etc.; cel puțin
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
postura unor făptași și după aceea nu ne-am confruntat cu acest capitol, foarte... spășiți. R.B.: Ați fost victime... M.M.: Da, într-o anumită măsură am fost victime și aceasta ne-a asigurat o mentalitate liberă. Apoi Olanda a fost întotdeauna o țară mică, dar o țară de marinari și comercianți... R.B.: ...și un ținut de toleranță, unde mulți și-au aflat un refugiu... M.M.: Este adevărat. Noi am privit totdeauna lumea cu ochii larg deschiși. Suntem o țară cu ieșire
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
București a apărut o ediție elegantă a tuturor versurilor lui Geo Dumitrescu, poet care a rămas până azi un simbol al tinereții nonconformiste, deși a trecut de 80 de ani. Geo Dumitrescu merita o asemenea ediție, întrucât s-a remarcat întotdeauna prin bun-gust (ca autor al unor ediții din Baudelaire, ca director al României literare, ca sfătuitor al tinerilor dornici să devină scriitori și ca "judecător cu ochi de gheață" al propriei creații, pe care n-a scăpat-o de sub control
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
Brâncuși, după atâtea "lecturi" ale operei sale, după tot ceea ce ați cunoscut despre el în România?... Trebuie să spun mai întâi că marelui public sculptura îi apare, în general, ca o artă severă. Publicul preferă imaginile, culoarea. Sculptura îi produce întotdeauna o oarecare teamă. Cu atât mai mult atunci când este vorba despre un artist sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
să intri pe poarta cea mică, a acelor expoziții care sunt făcute ca niște pachete-cadou, ceea ce eu numesc expoziții de ambasadă, parașute într-o țară fără cunoașterea locului care acceptă, sau fără cunoașterea locului de unde se iau lucrările. Cred imperativ, întotdeauna, în toate cazurile, că o expoziție trebuie să fie o colaborare între cel care posedă obiectele și cel care urmează să le prezinte. Nu poți prezenta în Franța la fel ca în Brazilia. Trebuie să-ți cunoști foarte bine publicul
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
fi adus... Ar fi și alte exemple... Această colaborare n-a putut însă avea loc, și nu e vina voastră. A fost o lipsă de timp, de obișnuință, și poate o lipsă de încredere în ceilalți colegi... Lumea își imaginează întotdeauna că ceilalți au bani foarte mulți... Dar asta nu înseamnă nimic... Apoi, organizatorii, Dan Hăulică, au avut amabilitatea de a mă invita să văd expoziția. Am văzut-o, mi s-a părut foarte bine făcută, foarte interesantă, un pas important
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
brutali și neinteresanți. Peste cincisprezece ani, Muzeul de artă al orașului Paris reface expoziția expresioniștilor germani - cu un anumit curaj, dat fiind eșecul trecut - și a fost un mare succes, un succes extraordinar. Publicul s-a maturizat... Trebuie să existe întotdeauna niște primi pași, poate niște semieșecuri, pentru ca oamenii să se obișnuiască. Presupun așadar, că la un moment dat francezii au fost destul de maturi ca să înțeleagă că Brâncuși este într-adevăr un personaj crucial al artei contemporane. Cu zece ani în
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
sens. N-am făcut niciodată o expoziție strict franceză în Franța. Am făcut expozițiile Paris-Berlin, Paris-Moscova, Paris-New York, Realismul, care reprezenta un ansamblu de țări, Prezența poloneză în Franța, am lucrat în Rusia, Anglia, Spania, Italia, Coreea, China, - am lucrat întotdeauna împotriva șovinismului și a naționalismului, care sunt lucrurile cele mai periculoase pentru cultură. Totul s-a petrecut în mod firesc. N-am făcut, la început, nici un calcul. Dacă mi s-a întâmplat, uneori, să lucrez asupra unui singur artist, aceasta
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
fiind puținătatea orelor de repetiții, raportarea planurilor sonore a fost marcată de o anume precaritate, inclusiv față de evoluția vocală pe care solistul o colorează cu o pronunțată vibrație a culorilor timbrale. Tumageanian este artistul pentru care complexul culorilor vocale dispuse întotdeauna de motivația stărilor de spirit definite de un raport muzical poetic; cum s-a realizat și de această dată. La cererea insistentă a publicului am reaudiat "Doina" de George Enescu, acompaniată de sonoritățile grave ale corzilor, lucrare pe care solistul
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
a analiza o carte (proprie sau străină) "din interior" spre "exterior". Este privilegiul artistului, o astfel de analiză. Fiindcă marea majoritate a cititorilor o vor analiza din "exterior" spre "interior". Poetul (prozatorul) însă crește odată cu ea, o "poartă" dacă vrei. Întotdeauna am încercat să citesc cutare sau cutare autor într-o ediție critică. Astfel, critica a fost ca un fel de umbră a operei, umbra demonstrînd că opera nu e... o fantomă. În ce mă privește, scriu cronică (eseu, studii) pentru
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Andreea Deciu În februarie anul acesta filozoful german Hans-Georg Gadamer a împlinit vîrsta de 100 de ani. Un asemenea eveniment, pentru cei conștienți de importanța lui Gadamer în tradiția gîndirii occidentale, inevitabil ispitește la obișnuitele formule de retorică aniversară, care întotdeauna funcționează pe principiul unei logici a metonimiei și sinecdocei. Definește cumva opera lui Gadamer întrebările și răspunsurile secolului nostru? A influențat filozofia lui curentele de gîndire ale ultimilor o sută de ani, sau s-a lăsat formată de ele? În
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
suspectă mișcări intelectuale nu doar greu de redus la cîteva pagini de comentariu, ci uneori de-a dreptul imposibil, cel puțin imposibil fără riscul unei simplificări în pragul falsificării. Volume precum cel tradus de Hassan Melehy își vor găsi însă întotdeauna un public bucuros să le citească, tocmai pentru că promit scurtături miraculoase în hățișul des și deseori dezorientant al gîndirii contemporane. Peste Ocean, în plus, asemenea cărți au succes garantat datorită exotismului lor: Dosse oferă o mini-istorie (și o sociologie, ceea ce
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
de femeie. Nu de mult am primit însă prin poștă, din partea unei asociații feministe din Cluj, o diplomă, prin care mi se acordă titlul de Misoginul anului 1999. De la primirea acestui titlu - de altfel, nemeritat, întrucât femeile mi-au plăcut întotdeauna - am devenit mai prudent... în plină criză a criticii de întâmpinare, Editura Cartea Românească publică o remarcabilă culegere de cronici literare, Graffiti, semnată de o necunoscută din Târgu-Mureș, Nicoleta Sălcudeanu. Unii pasionați de literatură, care citesc reviste din provincie ca
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
explozie: românul deceniului zece nu se bucură pe deplin de emancipare, deoarece se simte parțial constrâns la aceasta. Lipsa constrângerilor devine ea însăși cea mai importantă constrângere, un certificat de conformitate cu postcomunismul. Românul știe că "așa trebuie" - și că întotdeauna ceva trebuie. Reflexul adecvării a rămas, doar că asceza a fost înlocuită cu voluptatea învățată - în mare măsură tot printr-un vechi reflex - de la televizor. În fapt, românul își închipuie că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
Dumitriu la România literară. Aceeași muncă, salariu 1/2. De fapt, scriptic, până aproape de Revoluție, așa am rămas, când a fost pensionat un coleg de mult pensionabil și am revenit la situația din 1971. Schimbările la revista Steaua au fost întotdeauna lente, ardelenești, după deliberări prelungite, amânări și pertractări. Nu au rezistat, după Revoluție, în redacție, mai mult de câteva luni, nici Marta Petreu, nici Alexandru Vlad. Nu s-au adaptat stilului condescendent și tipicului revistei. A plecat, după 1990, și
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
dragoste și moarte (coproducție germano-maghiară, 1999) este brutal spulberat de un intrus, nazist fără scrupule. Contrar titlului, Pasiune (Ungaria, 1998) este doar un arid exercițiu de stil autoimpus la a patra ecranizare a romanului lui James M. Cain " Poștașul sună întotdeauna de două ori", pariu al regizorului György Fehér ce și-a dorit o peliculă asemeni unei cópii de film vechi. În schimb Tentația lui Joaquim Leitào (Portugalia-Brazilia, 1997) pare un episod dintr-o telenovelă de ultima oră în care un
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
țesătură grafică, urzeală de litere (textus), apărute majoritatea în intervalul 1981-1989, le republic acum, cu inima împăcată." (s.m.) Așadar, de vină este "demonul bun" care nu a acționat, care nu a actualizat "textura". Cît despre "judecățile de valoare" ele constau întotdeauna în aprecieri precum: "Ceea ce ne stă la îndemînă este să punem în lumină un adevăr: o evidență, de fapt. Anume că întreg edificiul înălțat de gînditorul Devenirii întru ființă are acum și o cupolă în strălucirea căreia se reflectă ontologicul
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
Lovinescu, dintr-un recent interviu: "nu am de ce să mă întorc, din moment ce nu am plecat niciodată". ("Observator cultural", 2, p. 18) Niciodată adevăratele elite nu au părăsit România. Ele au fost distruse, alungate, îndepărtate, exilate - dar în forul lor interior, întotdeauna prezente în România. 1) Bineînțeles, sînt și unele - puține - excepții, în funcție de bunele intenții (sau interese) ale celor din conducerea țării. 2) Regretatul profesor Mircea Zaciu, după plecarea din țară - deși era membru de onoare al Academiei Române, nu a mai putut
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
în competiție, pentru prima oară în istoria Cannes-ului, a unui film din Coreea. Și prezența în competiție a celui mai tînăr regizor admis vreodată, care mai e și regizoare: iraniana Samira Makhmalbaf, în vîrstă de 20 de ani. Ca întotdeauna, Cannes-ul nu va duce lipsă de evenimente paralele competiției: un Colocviu de două zile despre "Cinematograful viitorului" organizat de "Le Monde", despre creația cinematografică față cu transformările economice și tehnologice ale lumii noastre; o amplă Retrospectivă de filme pe
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
anumite asocieri, sugestii fonice și conotații. Oricum, derivatul în -iot desigur cel mai frecvent, important prin valorile sale afective și prin extensiile sale semantice, este fanariot (împrumutat ca atare, din neogreacă, dar analizabil în măsura în care în textele de istorie se vorbește întotdeauna și de Fanar). Rolul cuvîntului fanariot a fost nu numai de a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte ca sofiot sau cipriot nu au nimic negativ, în uzul
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
iveală abia acum. Din păcate, din lașitate sau din frica zilei de mîine, actorii n-au forțat discuții directe și lămuritoare cu direcțiunea, lăsînd lucrurile să mocnească, sau au șușotit pe la colțuri. Inoperant. Nemulțumirile s-au strîns. Sigur că nu întotdeauna un șef este agreat și că, mai ales într-un teatru, acesta nu poate mulțumi pe toată lumea. Nici nu are cum și nici nu cred că trebuie să o facă. Un fapt este cert într-o lume de histrioni și
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
demonstrat în multe cazuri acest proces, analizînd forma sau sensurile particulare ale unor împrumuturi), lucrările lexicografice românești au emfatizat această sursă. Presupun că se va simți în curînd o tendință de reechilibrare a raportului dintre influențe, chiar extinsă asupra trecutului (întotdeauna reinterpretabil!). Un caz interesant mi se pare de pildă cel al substantivului bluf "minciună, înșelătorie vizînd intimidarea adversarului": termenul e înregistrat în Dicționarul limbii române moderne (= DLRM, 1958), fără indicație de pronunție, ca provenind din engl. bluff. în DEX 1975
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
temele în cinematografia contemporană - asemeni altor maeștri ai modernității Schönberg, Joyce, Picasso, Brecht - a avut darul, la acea oră de criză, să capteze atenția unanimă. În felul atît de personal al lui Godard, uzînd de erudiție și sarcasm, vorbind ca-ntotdeauna despre detașare și alienare, despre relativizarea așa-ziselor adevăruri absolute. O nobilă invitație la rațiune și toleranță. Necesare acum mai mult ca oricînd. O hazardată ripostă în forță ca și un nou cod Hays cu restricții absurde ar însemna să
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]