89,143 matches
-
ocrotitorii nemiloși ai ursului panda strigând lozinci anti-globalizare. Scuturau din lanțuri și băteau în tobe din piele udă de câine. De pe balcon, pisica s-a întors cu o frunză proaspătă din cea mai imprevizibilă iederă a acelui an. Și cu întrebarea: știi cum sună în limba germană o condamnare la moarte? De pe balcon, pisica s-a întors în timp cu o frunză de iederă verde, imprevizibilă... Câți porumbei au zburat pentru pace și câți nu s-au mai întors acasă, la
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
bărci dizolvându-se, păianjeni, lumina lunii, se naște, sub formă de versete, un poem-exasperare. O imagine se impune din cele cinci versete: cea a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine și actul poetic constând din ,întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări". iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă - și iată un infern al fiecăruia, cu o lumânare și cu un simplu cuvânt de bun rămas
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
păianjeni, lumina lunii, se naște, sub formă de versete, un poem-exasperare. O imagine se impune din cele cinci versete: cea a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine și actul poetic constând din ,întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări". iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă - și iată un infern al fiecăruia, cu o lumânare și cu un simplu cuvânt de bun rămas ai fi putut
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
de versete, un poem-exasperare. O imagine se impune din cele cinci versete: cea a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine și actul poetic constând din ,întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări". iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă - și iată un infern al fiecăruia, cu o lumânare și cu un simplu cuvânt de bun rămas ai fi putut să scapi - și iată un infern al
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
dizolvându-se-n lumina lunii. dar eu le-am văzut. limbajul învechit: ca o precingine pe buzele mele ascetice: ca niște păianjeni care m-ar fi mușcat într-o altă viață. ferestrele: sparte. și bărcile dizolvându-se-n lumina lunii. întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
lumina lunii. dar eu le-am văzut. limbajul învechit: ca o precingine pe buzele mele ascetice: ca niște păianjeni care m-ar fi mușcat într-o altă viață. ferestrele: sparte. și bărcile dizolvându-se-n lumina lunii. întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
limbajul învechit: ca o precingine pe buzele mele ascetice: ca niște păianjeni care m-ar fi mușcat într-o altă viață. ferestrele: sparte. și bărcile dizolvându-se-n lumina lunii. întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și dezinteres, cu lehamite și oboseală, despre angoase
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
despre angoase și spaime, ascunzându-și încărcătura existențială sub ostentația nesemnificativității și derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar poemele fac, în fond, operă de exorcizare." Recitind scrierile lui Virgil Mazilescu, îți pui, aproape involuntar, o întrebare: cum de a reușit el să ignore atât de total regimul în care și-a petrecut existența? El pare a nu avea nici un contact cu puterea comunistă, situându-se cu desăvârșire în afara ei. Nu găsesc decât un început de răspuns
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
recenzia lui Eliade însuși la cartea lui Ernesto di Martino, Il mondo magico. Prolegomeni a una storia del magismo, publicată în 1949 în "Revue de l'Histoire des Religions"), Pietro Angelini revine aproape obsesiv, în timp ce își recapitulează concluziile parțiale, la întrebarea conținută în premisă: "Suntem efectiv capabili să citim în zilele noastre, fără a o mitiza, opera lui Mircea Eliade? ș...ț Aceasta ni se prezintă ca o imensă planetă, pe jumătate necunoscută încă - în sensul că multe din contribuțiile sale
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
ni se prezintă ca o imensă planetă, pe jumătate necunoscută încă - în sensul că multe din contribuțiile sale cele mai de seamă, adesea considerate minore, sunt tocmai cel mai puțin studiate - și care va rămâne misterioasă până la sfârșit". La această întrebare a profesorului Angelini au răspuns deja afirmativ și constructiv intelectualii italieni cu preocupări și lucrări serioase în disciplina întemeiată de Eliade însuși, mai ales în studierea și afirmarea, cu orgoliu științific și o demnitate intelectuală exemplară, a influenței incontestabile pe
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
la nesfîrșit din una în alta pentru a face posibilă reconstituirea imaginii Kakaniei dinainte de a fi destrămată. Participarea acestui personaj înzestrat cu tot ce se putea la întrunirile ridicole desfășurate în salonul verișoarei sale Diotima ridică totuși anumite semne de întrebare. Pentru că el nu era un străin, nimerit acolo din întîmplare, ori constrîns de împrejurări să facă ceea ce făcea. Dacă pe Bonada, cu care avusese o legătură axată pe sex, o disprețuia, de această femeie din lumea bună care avea o
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
colaboratorii lor ne vegheau permanent etc. Așa încît Valerian nu avea de ales, trebuia să se întoarcă în R.S.S. Moldovenească. Dar el tocmai alesese să rămînă în România. Ce-i de făcut? Mulți și-au pus, de-a lungul istoriei, întrebarea asta. Valerian e unul dintre puținii care i-au dat și un răspuns adecvat. V-am prevenit că aceasta este o ficțiune ilicită și v-am explicat de ce. Dar există și situația inversă. De exemplu, eseul acela despre dinți este
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
Aș putea presupune, aș putea improviza, știu cum se întîmplă, căci am fost și eu îndrăgostit cîndva. Dar la ce ar folosi? Pe cine interesează cîntecul de dragoste al celui care nu mai iubește? (Vă rog să nu răspundeți, sunt întrebări pur retorice.) Prin urmare, voi face un simplu rezumat. A trecut nunta, s-a terminat și cu petrecerile, prietenii s-au întors fiecare la treburile lui, mulțumiți că făcuseră o faptă bună. În cele din urmă, proaspăt căsătoriții au rămas
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
între un crai și sora sa, ca în materialele sârbești, în care lipsesc probe esențiale, ca podul peste mare, și motive esențiale, ca vizitarea iadului și raiului; în schimb, există motive comune ale versiunilor românești din sud-est cu ale slavilor: "întrebarea adresată fețelor bisericești dacă e permisă căsătoria între frați, construcția bisericii pe mare, săparea fântânilor, numărul mare de preoți, numele personajului feminin". în privința spațiului în care s-a născut cântecul despre nunta Soarelui, autorul opinează că la origine, și la
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
experienței va rămîne peste timp un izvor nealterat de mîndrie națională, pînă cînd o tentativă similară nu va izbîndi pe alt meridian. Adoptat de liber-schimbiști ca patron spiritual, Caragiale le-a dăruit o zestre inestimabilă; numele ei este ambiguitatea. O întrebare s-a pus din capul locului: care este granița dintre glumă și seriozitate în acțiunea insolitei formațiuni politice? Faptul demonstra că respectiva ,graniță" fusese ascunsă destul de bine și le oferea fondatorilor un motiv de satisfacție. însăși deviza ," putea fi citită
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
retorică amplă, generoasă și ardentă. împrejurările postdecembriste au favorizat puternic acest curs, riscînd chiar să-l acrediteze ca pe singurul posibil. S-a ivit totuși o excepție, menită nu doar ,să confirme" regula, ci și să o pună sub semnul întrebării. Excepția o constituie Partidul Liber-Schimbist, iar zodia ei este postmodernismul. Curentul numit astfel ,reinterpretează trecutul dintr-o multitudine de unghiuri, de la cel drăgăstos-ludic la cel ironico-nostalgic, incluzînd atitudini sau stări de spirit precum ireverențiozitatea umoristică, omagiul indirect, amintirea pioasă, citatul
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
în Adevărul nr. 3283, 4 ian. 2004. 4) Nicolae Grigore Mărășanu, Camera Deputaților - instantanee la început de drum. Emoții și reflecții, în Parlamentul, nr. 23, 1992. 5) Claymoor, Ștefan Cazimir - ,venerabil", în Libertatea, nr. 868, 10-11 nov. 1992. *) La o întrebare ce-i fusese adresată în iunie 1992 (,Cîți dintre parlamentarii de astăzi credeți că merită să fie și în viitorul Parlament?"), deputatul P.L.S. dăduse următorul răspuns: Admițînd că 2/3 din colegii mei ar mai fi ispitiți de un nou
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
Gabriel Chifu Dimineața următoare, la hotel - după ce noaptea trecuse greu, iarăși cu whisky și somnifere -, Anne își adună bagajele, chemă un taxi, iar când șoferul îi puse întrebarea de rutină La aeroport?, destinație de bun simț, la care se gândise și ea până atunci, răspunse: Nu, la Porte de Montreuil, e un hotel Formula 1 acolo. Ca în atâtea rânduri și acum, lua decizii importante nu după o
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
în total 5 volume de versuri, dintre care ultimul apărut în 1901. Blaga, după cum se știe, a debutat în 1919 cu Poemele lumini, poeme de exuberanță vitalistă, la distanță de 18 ani de ultimul volum al poetului ceh. Se pune întrebarea: pot fi oare cei doi poeți-filozofi apropiați și deci comparați și, dacă da, să vedem pe ce considerente. Trebuie spus de la început că ambii poeți au întrupat stilul spiritualității popoarelor lor, cu ei poezia devenind expresia unor luări de conștiință
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
neașteptată a regelui, provocatoarea venită să îl atace nu s-a lăsat pînă nu l-a întrebat ce făcea el în vremea războiului, cînd ea se afla în rezistență. Nici scriitorii prezenți la acel festival nu am fost scutiți de întrebări delicate. Iar în vitrina librăriei dintr-o localitate apropiată, unde urma să aibă loc o întîlnire cu publicul, trona un Omagiu închinat Cîrmaciului la a nu știu cîta aniversare a sa. În pagina la care era deschis se afla un
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
făcut tot ce putea pentru colegii noștri din exil, fusese pîrîtă de concurența revistei "22" că ar fi spus că scriitorii români din Paris prezenți la acel festival nu ar fi reprezentativi. Am asistat la judecarea ei care începea cu întrebarea - pusă de sus, ca unei provinciale - ce înseamnă a fi reprezentatativ. Din exilul parizian, devenit între timp diaspora, se aflau acolo Oana Orlea, Rodica Iulian, Mircea Iorgulescu și Alexandru Papilian. Pe Rodica o cunoșteam de cînd am fost la primul
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
cinci dintre cele douăsprezece părți ale acestuia: Mizeriile războiului, Augusta sau Marșul nupțial, Chinta regală, Acvarium și Cariera lui Dimitrie Cozianu (I). Dacă extragem din cele cinci părți episoadele menționate, avem circa 130 de pagini din roman puse sub semnul întrebării, cu paternitate dublă, susceptibile de plagiat. Confruntînd materia Cronicii cu aceea a Lunatecilor și a Veninului de mai, mi-am dat seama că, din păcate, nu putem verifica decît două din cele opt episoade puse în discuție, întrucît șase dintre
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
un moment cînd rămîne singură cu iubitul acesteia; la fel, odată ajunsă în spital ea reușește să intre, repede, și cu medicul care o îngrijește într-o relație destul de tulbure, străbătută de curenții unui vag flirt. Și se poate pune întrebarea dacă nu cumva, totuși, nu contribuie și ea la aceste excitări, dacă nu e, fie și inconștient, une allumeuse, o ațîțătoare. La urma urmelor, cu Sabin, arhitectul adept al marginalizării voluntare, Ioana face cunoștință cînd un derbedeu, și el excitat
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
fire și preocupat de alte griji nu am reacționat prea repede. Iată însă că a sosit momentul să pun o propunere pe masă. Repet, e vorba de o simplă propunere, deși eu unul cred că am dreptate. Se ridică două întrebări separate, deși parțial legate între ele. Prima este: putem să ne imaginăm literatura/cultura română a secolului XX ca pe o unitate sau trebuie neapărat să vorbim de două entități: una acoperind prima jumătate a secolului, a doua începînd pe la
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
să zicem? A doua este: în ce măsură există scriitori sau grupuri de scriitori care să fie realmente definitorii pentru cultura română a acestui secol, pentru virtuțile și vinovățiile sale, pentru anume trăsături relativ stabile? Răspunsuri există încă de pe acum. La prima întrebare, răspunsul este, după cîteva momente de ezitare, un soi de "nu". La a doua răspunsul este de regulă: da, scriitorii și gînditorii ridicați în jurul lui 1930, "criterioniști sau nu, generația Vulcănescu/Eliade/Noica/Cioran/}uțea și cei care într-un
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]