2,365 matches
-
de această scenă a risipei și a dăruirii și Daniel s-a întristat de moarte amintindu-și de pierderea cărții părintelui Ioan, că n-a fost în stare s-o păstreze, M-am întristat de moarte într-adevăr și mă întristez mereu când mi-amintesc cum părintele mi-a lăsat mie Cartea lui și eu am abandonat-o nepăsător pe prispă, alergând în calea focului ce cuprinsese pădurea, ar fi trebuit să iau Cartea cu mine, dacă ar ști părintele că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înapoi și a spus: —Bine. —Bine? întrebă Ashling, care încă aștepta să primească recunoștință pentru munca pe care o depusese și pentru grijile pe care și le făcuse. — Da, bine, spuse Lisa nervoasă. Corectează-l, apoi bagă-l. Ashling se întristă. Nu se putea abține să nu fie dezamăgită. Nu fusese în stare să culeagă cele mai prețioase laude de la Lisa. Când angajații de la Femme se alegeau cu urlete de genul „Ia căcatul ăsta de pe biroul meu și rescrie-l complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ploile torențiale și vântul puternic lipseau cu desăvârșire - nu era o premieră pentru o vacanță bancară? În schimb, era un soare puternic pe un cer albastru și liber și, din anumite motive, asta îi amintea de alte vremuri, ceea ce o întrista; și cu asta chiar că nu se putea descurca. O, nu! Și-a amintit rapid de teoria ei - nu era ea tristă, ci viața ei se afla într-un punct mai puțin fabulos. Nu exista sentiment negativ care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șase luni în urmă, când sufletul ei era mort. — Poate ar fi mai bine să nu pun wasabi din prima. Să o iau blând? sugeră ea. —Bine. Dar ea văzu o urmă de dezamăgire pe fața lui și s-a întristat. El se chinuia atât de mult. —Risc, anunță ea. E mai bine să le pui pe toate, nu? Gusturile diferite se completează unul pe celălalt. — Doar dacă ești sigură, spuse el. Nu vreau să te sperii. El puse, delicat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
atât de crud încât să poată împușca în aripioară o biată pasăre?” Tristă, am facut o gropiță în pământ și am pus micul trup al vrăbiuței acolo, am îngropat-o și, cu inima zdrobită, am plecat pentru a nu mă întrista și mai tare. Asta a fost soarta unei mici vrăbiuțe nevinovate.
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
bine, după ce Emmett a reușit să schimbe numele străzii Rosalinda în Ramona Boulevard, m-a dus să facem un tur al ei. Prostituatele l-au salutat, spunându-i pe nume. Unele chiar aveau porecle anatomice pentru el. Asta m-a întristat și m-a durut foarte tare, dar am înghițit gălușca și am așteptat să-mi iau revanșa. Când fetele noastre erau de-o șchioapă, am regizat propriile mele mici spectacole chiar pe gazonul din fața casei. Îi foloseam pe copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Medford, m-am oprit să iau cina și am intrat în vorbă cu un tânăr orb, care stătea la o masă de alături. M-a luat gura pe dinainte și am pomenit de Elizabeth Short. Mai întâi tipul s-a întristat, apoi s-a înveselit. Mi-a povestit despre un polițist din L.A. care a venit în Medford acum trei luni ca să-l găsească pe ucigașul lui „Beth“. Ți-a descris vocea și stilul de a vorbi la marele fix. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în vraja aceasta, fiindcă dacă, din nenorocire, îi oprești acolo când se apropie zorii, ei dispar, speriați, iar tu nu vei mai putea spera să invoci pe cineva. La un moment dat trebuie să-ți iei rămas-bun, chiar dacă asta îți întristează inima. Vei lăsa să ardă ultimul grăunte de parfum, apoi vei lua făclia și, suflând ușor, o vei stinge. Apoi, în întuneric, cu făclia stinsă care se răcește în mâna ta, vei căuta pe dibuite ușa și vei ieși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor ce se caută senzual prin molecule și atomi, ciocnindu-se material? M-am Întristat pentru legile mecanicii, pentru atât de apropiații Euclid și Lobacevski, dar după prima probă de fizică, mi-am luat dosarul de Înscriere, deși aveam bursă asigurată la electronică și am tulit-o la filologie. „Aici am de unde alege!“, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Învinge alte forțe. Și aceste sentimente, atunci, mi se Închid În suflet, degeaba vreau eu să le alung, aici se Închistează și așteaptă condiții favorabile pentru a se naște din nou. Și atunci când sunt mai slabă puțin, când Înfrângerea mă Întristează, aceste sentimente ies din coaja lor și mă aduc la disperare. Trebuie să profit deci că ele nu se simt atunci când lupt cu convingerea că voi Învinge, nu trebuie să le mai las să mă domine, deci trebuie să lupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-a gândului Nu vă Întristați din cauza morții, voi, sugari ușuratici ai vieții. 13.10.1960 Cerneri de negru spânzură-n pânzele creierului ( Sar caii neîmpiedicați ai ideilor peste câmpuri cu ierburi barbare) Odată doar cântă-n fântâna nesleită a sufletului moștenit Slova cea ruptă cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tine, sau ceva de genul ăsta, e clar că aș fi încercat deja, nu? Nu - voiam doar să-ți spun că nu voi face niciodată ceva care nu-ți place sau care te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am știut că trebuie să continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe podeaua camionului, Basie din cauza plămînilor, iar doctorul Ransome pentru că nu putea să vadă cu ochiul lui infectat. Jim simțea că are febră, dar urmărea avioanele japoneze care zburau pe deasupra. Sunetul motoarelor lor Îi limpezea mintea. De cîte ori se Întrista sau i se făcea milă de el Însuși, se gîndea la avionul argintiu pe care-l văzuse la centrul de detenție. Camionul traversa podul de pontoane, pus În mișcare de către o echipă de pionieri japonezi. Nefiind În stare să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spunea doctorul Ransome, voiau ca prizonierii lor să nu aibă noțiunea timpului. În cele trei zile, Jim măsurase timpul necesar pentru toate treburile. Majoritatea pacienților sufereau de malarie, dizenterie și infecții la inimă din cauza malnutriției. Pacienții bolnavi de beri-beri Îl Întristau cel mai mult pe Jim, cu picioarele lor umflate și plămînii plini de apă, cu mințile atît de rătăcite, Încît credeau că mureau În Anglia. În ultima lor oră, li se acorda un privilegiu special, singura plasă de țînțari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde Într-adevăr apele de cer. Așa se potriviseră lucrurile, nici o iubire, nici un succes, mereu, la mare, zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Spune-i că am Încurcat programul și că Îmi pare tare rău. Fă-i o cană de ceai și zi-i că ajung În 20 de minute. Faptul că nu putea să ia prânzul cu Sam o făcu să se Întristeze, dar și să răsufle ușurată. Îmi pare rău, Sam, dar a apărut o problemă la magazin. Trebuie neapărat să ajung acolo. Ce păcat, spuse el, cu ceea ce lui Ruby i s-a părut că era dezamăgire vădită. Ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
descoperiți. Unul dintre ei reuși să bâlbâie un „Guten Abend“2. Se făcuseră stacojii și lăsară capetele În jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei. —Ei, dar știu că i-ai Întristat, făcu Sam cu o mutră impresionată. Ce le-ai zis? — De fapt nimic, răspunse ea luând o Înghițitură de apă. Le-am zis că ce frumos e afară. Dar cred că mi-am atins scopul, nu? Absolut, fu el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
întors capul la sunetul vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară. Nu era frumoasă și nici măcar foarte tânără. Părul prost decolorat încadra o față slabă și osoasă, pe care străluceau ochii întristați de machiajul prea strident. Lăsă laptele pe tejghea și se îndreptă spre tonomat. Localul acela întunecat, în ciuda soarelui de afară, cu un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ascunsă o hartă secretă. Fugisem în mod voit de captivitatea amintirilor. M-am gândit că dacă aș fi murit brusc, Elsa ar fi găsit cu greu o fotografie a mea recentă de pus pe cruce. Gândul acesta nu m-a întristat, dimpotrivă, m-a consolat. Nu aveam martori. Poate fusese disprețul față de pateticul egocentrism al tatălui meu, cel care m-a împins în umbră, o umbră unde locuia un Narcis mult mai viclean. Poate mă prefăcusem și în cele mai strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
turla romanică apare iluminată printre acoperișurile negre. Așezați pe o bancă de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii ne întristează. Leagănul care nu vrea să se oprească din scârțâit ne strică buna dispoziție. Italia se ridică, se duce să se așeze pe scăunelul de fier, împinge o dată, apoi încă o dată. Picioarele i se îndoaie în aer, spatele se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
citește din operele lui, iar ea se emoționează. Da, este matură exact atât cât trebuie, burgheză atât cât trebuie pentru un amant bisexual. Am fost întotdeauna mândru să am o femeie atât de elegantă alături. Astăzi însă eleganța ei mă întristează. Al nu știu câtelea travestiment. În dimineața aceasta este ziarista în voiaj, îmbrăcată comod și feminin. Și gesturile ei mă deranjează, este expeditivă, chiar puțin dură. A și intrat în rolul pe care va trebui să-l joace printre canaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întors în relele pe care ți le-am făcut. Îți aduci aminte judo-ul? Nu vroiai să mergi, dar eu, în felul meu, te-am obligat. Cu tăcerea, cu reproșurile mute, care înainte de a te face să te supui, te întristează. Mă plimbam în jurul vechii săli de sport, a vechilor aparate, a bătrânilor profesori, cu sacul de box și linoleumul dezlipit. Coboram din mașină, adulmecam sudoarea, figurile combatanților, luam pliantele cu orare. Ce să-ți spun, Angela? Obișnuita poveste. Că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înțeles... E de înțeles că o pereche de condamnați la moarte, simt înainte de a muri instinctul de a-și supraviețui reproducându-se, dar să mănânci!... Deși da, da, trupul se apără în felul ăsta. Sufletul, aflând că are să moară, se întristează sau se înflăcărează; trupul însă, dacă e un trup sănătos, e cuprins de un apetit turbat. Pentru că și corpul află ce-l așteaptă. Da, e vorba de trupul meu, de trupul meu care se apără. Mănânc cu lăcomie, deci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui și Yaelei vom avea poate În curând vehicule cu propulsie cu jet. Ce-ai făcut cu comorile vieții? Ce bine ai făcut? În afară de-a semna petiții? Și de parcă asta n-ar fi fost de-ajuns, ți-ai Întristat fără rost tatăl, care te Întreține și de a cărui generozitate beneficiază atâția oameni zi de zi. Când ai auzit la radio despre moartea băiatului arab din Gaza căruia noi i-am tras un glonț În cap, ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a-l avertiza contra disperării și isteriei care ne pândește acum pe toți. Se simți rușinat de grosolănia sa, de faptul că Își jignise prietenul din adolescență, un erudit corect și inteligent, una din ultimele voci Încă raționale. Deși Îl Întrista puțin gândul că cercetătorul mediocru care va deveni acum șeful catedrei și se va așeza În scaunul marilor săi Înaintași nu valora nici cât degetul lor mic. În acea clipă, Își aminti cum, În urmă cu un an și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]