2,732 matches
-
și pentru a cărei bună reputație m-am bătut chiar, într-o seară, cu un tinerel lăudăros. Mă lăfăiam noapte de noapte în spatele tejghelei, în lumina roșie și în praful acelui lăcaș de desfătare, mințind de înghețau apele și bând întruna fără oprire. În zori mă prăvăleam în patul, veșnic desfăcut, al prințesei mele, care se lăsa mecanic în voia plăcerii, adormind o clipă mai târziu. Apoi venea ziua, luminând blând tot acel dezastru, iar eu mă ridicam, drept și nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pline cu apă. Dar astăzi, puteți fi liniștit, dumnezeul lor nu se mai afla nici în pod și nici în pivniță. L-au cocoțat pe un jilț judecătoresc, în adâncul inimii lor, și lovesc, și judecă mai cu seamă, judecă întruna, în numele Lui. El îi vorbea Păcătoasei cu blândețe: "Nici eu nu te osândesc!"; iar ei osândesc fără cruțare si fără alegere... În numele Domnului, iată-ți pedeapsa! În numele Domnului? Dar prietenul meu nu asta voia. Voia să fie iubit, doar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiți, în loc să se roage pe un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte. Ne privea țintă cu ochii lui rătăciți, dând din cap și repetând întruna: ,, Da". cât mai repede cu putință!" Apoi s-a liniștit dintr-o dată și, cu vocea stinsă, ne-a spus că trebuie să-l alegem dintre noi, să găsim un om întreg, cu toate cusururile și virtuțile lui, și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Ah, știți că bănuiam? Așa se explică, deci, ciudata afecțiune pe care o simt pentru dumneavoastră. Vă îndeletniciți la Paris cu frumoasa meserie de avocat. Știam eu că suntem din aceeași tagmă! Nu semănăm oare toți unii cu alții, vorbind întruna fără a ne adresa nimănui, punându-ne mereu aceleași întrebări, deși cunoaștem dinainte răspunsul? Atunci, povestiți-mi, vă rog, ce vi s-a întâmplat într-o seară pe cheiurile Senei și cum ați izbutit să nu vă riscați niciodată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și mai ales fața, pe care i-au desfigurat-o. În sfîrșit, l-au scos În brînci pînă În stradă. Apoi au dat fuga la etaj ca să vadă ce se Întîmplase. Vilma și Nilda se ridicaseră În picioare, dar plîngeau Întruna fără să poată explica limpede lucrurile. În realitate, nimeni nu știa prea bine ce se Întîmplase, nici În ce moment dispăruse Julius, nici dacă fusese răpit, nici nimic. Sălbatica spuse că cerșetorii ăia de la Belén erau țigani și că pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu puteau să bea și ei un gin and tonic pe o terasă, undeva la umbră? Susan ținea la ei, desigur, dar exista din păcate o Întreagă tradiție, ca bunăoară Nilda mirosind a usturoi și apoi Arminda asta, care plîngea Întruna, făcea mereu semnul crucii și scotea cîte un „Binecuvîntați fie cei care trec pragul acestei case“. Biata Susan făcu un efort și o sărută pe bucătăreasă, dar, uite, Arminda Începu iar să bocească și să Înșire povestea cu fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părea că doarme. — Se preface că sforăie, spuse Julius. Dar după cîteva zile Începu să nu mai fie atît de sigur. În fiecare zi după-masă venea la caleașcă și-l găsea sforăind. Și oricît ar fi stat lîngă el, sforăia Întruna și nu părea că se preface. Fapt e că Celso, Daniel și Anatolio, grădinarul, nu mai voiau să cadă morți la pămînt strigînd și nici să sară de pe scările de pe capra trăsurii, de frică să nu-l trezească pe don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ascultă, băiete, spuse În glumă; ce faci acolo treaz la ora asta? — Mă uit, unchiule. Vrei să-ți trimitem un whisky? Julius nu răspunse, În orice caz nu se auzi ce spune; dar mătușa Susana era neînduplecată și o ținea Întruna că trebuie să-l culce imediat. — Darling... — Lăsați-l să se uite și el, spuse Juan Lucas. O noapte pierdută nu contează. Mătușa Susana, sluta, se gîndi că așa se petreceau lucrurile În fiecare noapte și nu-i mai făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
orbește, furios, să caute apă. Julius dădu să se apropie de el, pentru a-l ajuta să se spele pe față, dar Martinto Îl amenința dînd din mîini și ținînd pumnii strînși, „o să vezi tu, Îți arăt eu ție!“, striga Întruna. Și așa a fost, fiindcă de Îndată ce a putut să vadă din nou, a Început să-l alerge ca să-i dea borșul: l-a ajuns, s-au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate suporta și Își privi mîinile foarte albe brăzdate de vene albastre, asemenea pastilei de la ora unsprezece, dar nu-și găsi nici de data asta liniștea, nimic nu-l putea ajuta să se calmeze. „Numai Susan, numai Susan“, Își spunea Întruna În timp ce alerga după apă, nespus de mîhnit și complet chior, din fericire nu i-a ieșit În cale Lastarria, fiindcă l-ar fi Înjunghiat. Și tot din fericire Finita Își amintise de pastilă și trimisese un chelner cu un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și cu atît mai puțin cînd fericirea se prefăcu În tuse și Începu să se sufoce sub ochii lui, acolo, după fereastră, Înțeleptul era să moară de fericire, cuprins de niște spasme puternice care nu se mai terminau și turuind Întruna despre fetișcana, fetișcana, fetișcana, gata să-și dea duhul cu cuvintele astea pe buze. Julius Îl lăsă să-și revină singur, după ce-i explică grăbit că o să Întîrzie din nou la ora de pian. „Frau Proserpina o să se supere“, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Europa cuprins în binele brațelor ei. Mă simțeam desigur vinovat în fața celor dragi, dar îndreptățit în fața istoriei. Mama mă implora să mă întorc în țară. Considera că dacă nu voi accepta voi fi pentru ea, ca și mort. Folosea întruna cuvântul “acasă”, care pentru mine devenea de acum enervant. În cele din urmă, îmi spuse că va pleca, dar prețul dragostei ei va fi ca eu să revin acasă, căci numai aici îmi voi voi putea găsi propria identitate. În
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în priviri satisfacția deplină. Mi-a făcut apoi semn cu capul în direcția pontonului. -Facem o plimbare până acolo? -Dacă scrie în scenariu... A ridicat un deget mustrător în semn de dojană. Am zâmbit și am ridicat din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care o aruncau brusc în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în față. A fost foarte surprinsă, a plâns, m-a blestemat, mi-a spus că mă urăște, că nu vrea să mă mai vadă niciodată în viața ei și a hotărât ca dimineață să plece. -Te urăsc! Te urăsc! repeta întruna. Lasă- mă în pace...ticălosule! egoistule! -Fii atentă. Mă duc să-ți aduc ceva de băut. Termină cu panarama odată. 186Când m-am întors, n-am mai găsit-o însă. Portarul mi-a spus că a plecat acum câteva minute
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
suntem posibile fosile, purtând încă în trupurile noastre primitivismele existențelor trecute, urmele unei lumi în care ființele vii curg dintr-o eră în alta cu puțin mai multă consistență decât norii. Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Slit“ Cocorii aterizează întruna la căderea nopții. Se desfășoară ca niște panglici, curgând leneș pe cer. Vin plutind din toate punctele cardinale, în cercuri de câte doisprezece, coborând odată cu amurgul. Cârdurile de Grus canadensis se așază pe râul dezghețat. Se adună pe insulele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întregul oraș nu era decât o mare rampă de ieșire de pe I-80. Familiaritatea o umplea de o liniște ciudată, nepotrivită. Acasă. Găsi Bunul Samaritean așa cum păsările găseau Platte. Vorbi cu medicul traumatolog, făcând eforturi să-l înțeleagă. Omul repeta întruna cuvintele gravitate moderată, stabil și noroc. Părea destul de tânăr încât să fi petrecut împreună cu Mark în oraș, mai devreme, la începutul serii. Ar fi vrut să-i ceară diploma de la facultatea de medicină. În loc de asta însă îl întrebă ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
petrecuse seara contopindu-se mental cu prietenii și îmbrățișând necunoscuți. Amorțită, luă o pastilă și o frecă de limba ce-i atârna din gură. O făcu bucăți și aruncă toată marfa dosită la gunoi. O lăsă pe Blackie, care scheuna întruna, înapoi în casă. Câinele îi adulmeca pulpele, având nevoie de ea. —E în regulă, îi promise animalului. În curând, totul o să fie ca înainte. Trecu la dormitor, un muzeu de dinți de vacă, minereuri colorate și sute de capace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Processors: cel mai mare furnizor din lume de carne de vită, porc și produse derivate de calitatea întâi. Dădu peste un robot. Apoi de altul. Urmă o muzică veselă, apoi o persoană veselă, apoi o persoană morocănoasă care-i spunea întruna doamnă. Doamnă. La un moment dat, pe parcurs, se transformase în propria ei mamă. Un consilier de la personal o ghidă prin etapele care trebuiau parcurse ca să ceară ajutorul de invaliditate pentru Mark. Timp de o oră, cât durară formalitățile, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Stătea lângă patul lui, răcorindu-i trupul cu pături reci speciale, scoțându-i încălțările și punându-i-le la loc. În tot acest timp îi vorbea. Până acum, nu dăduse nici un semn că ar fi auzit-o, dar ea vorbea întruna. Timpanele tot trebuiau să i se miște, iar nervii din spatele lor să freamăte. —Ți-am adus niște trandafiri de la IGA. Nu-i așa că-s frumoși? Și pe deasupra mai și miros bine. Asistenta îți schimbă iar perfuzia, Markie. Stai liniștit, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vestea lui Chris, bărbatul cu care avea un flirt. Preferă însă să-l sune de pe mobil, din parcare. Când îi auzi vocea, el făcu pe mutul, cu toată convingerea. Două săptămâni fără un telefon sau un e-mail. Ea își ceru întruna scuze, până când el începu să vorbească. După ce-și depăși iritarea, Chris deveni foarte grijuliu. Întrebă ce se întâmplase. Rușinea fără margini pricinuită de familia ei o împiedică să-i spună totul. Pentru el devenise spirituală, veselă, deschisă, chiar sofisticată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de lână și de puloverul mițos tricotat de mână, cu peticele sale de lână oliv amintind de culoarea pe care o căpăta Platte în august. Pe lanțul de la gâtul ei, un Kokopelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Problemele celorlalți îi priveau pe ei, nu pe ea. Orice ființă vie era cel puțin la fel de speriată ca ea. Ține minte asta, și oricine poate ajunge să iubească pe oricine. Eco caca. Cocky locky. Caca lala. Lucruri vii, care vorbesc întruna. Îți dai seama imediat că-s vii. Mereu cu uite, cu ascultă, cu înțelegi ce vreau să zic. Ce înțeles pot avea lucrurile, în afară de ceea ce sunt deja? Lucrurile vii fac atâta zgomot doar ca să spună ceea ce tăcerea spune mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin, agățându-se de orice speranță. — Se vede în ochii lui. Optimismul ei era un drog. Karin depindea deja de ea mai rău ca de țigări. —Pot să încerc o chestie? întrebă Bonnie, atingându-i umărul. Mâinile ei o cercetau întruna pe Karin, transformând fiecare cuvânt într-o certitudine. Se apropie de Mark, încurajându-l cu o mână și oprindu-l cu cealaltă. Gata, Marker? Arată-ne ce stofă ai. Începem. Unu, doi, am pantofi...? El se holba la ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simplu multiplicându-se reciproc, umplând văzduhul așa cum râul își umplea albia. Ea nu era absolut nimic din toate astea și pentru prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt în conversația generală. Atemporalitatea animalelor - genul de sunete pe care le scotea fratele ei ieșind târâș din comă. Aici trăia acum fratele ei. Ăsta era cântecul pe care va trebui să-l învețe, dacă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici un sens pentru cineva cu scaun la cap. Ăla care pune întrebările ar trebui să fie la recuperare, nu el. De unde drăcia dracului ar putea el să știe cine e persoana aia? Ar putea fi oricine. Dar ei îl întreabă întruna porcării din astea, chiar și atunci când el le atrage politicos atenția că totul e puțintel cam aiurea. Astăzi, cea care pune întrebări e o femeie cam de vârsta lui Mark, proaspăt ieșită de pe băncile Universității din Lincoln. Nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]