4,649 matches
-
seamăn de idei, probleme și semnificații. Am crezut că o asemenea opera nu poate fi tradusă fără a beneficia de virtuțile luminoase ale neologismului. [...] Un atare conținut nu poate fi transpus în grâi țărănesc sau pastoral, căci riscă să se întunece și să se banalizeze.1001 En d'autres mots, Blaga décide de préserver le style de l'œuvre source au niveau du registre de langue. Îl n'hésite donc pas à apprécier " leș nombreuses vertus du néologisme ", en reprochant en
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1992 : 59) ; " a strigă " (" crier ") " bramer " În marea trecere/Dans le grand passage) (Poncet, 1996 : 94). L'attention accordée par le traducteur aux termes employés dans le texte-traduction peut être observée dans des contextes plus amples : Le verbe " a se întuneca " (" s'assombrir ", " s'obscurcir ") est traduit par l'expression " tomber dans leș ombres noires " : " să mi se-ntunece tot cerul " " que mon ciel tombe dans leș ombres noires " (Mi-aștept amurgul/J'attends mon crépuscule) (Miclău, 1978 : 153) ; Le nom
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
accordée par le traducteur aux termes employés dans le texte-traduction peut être observée dans des contextes plus amples : Le verbe " a se întuneca " (" s'assombrir ", " s'obscurcir ") est traduit par l'expression " tomber dans leș ombres noires " : " să mi se-ntunece tot cerul " " que mon ciel tombe dans leș ombres noires " (Mi-aștept amurgul/J'attends mon crépuscule) (Miclău, 1978 : 153) ; Le nom " puzderia " (qui désigne des restes végétaux) est traduit par " poudre " : Dacă lumină ar cântă/vărsându-și puzderia,/noi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Je tiens le grand aveugle par la main) (Stolojan, 1992 : 47) ; Le verbe " a muri " (" mourir ") est traduit par " expirer " : " a murit fratele vânt " " expire mon frère le vent " (Cap aplecat/Tête inclinée) (Stolojan, 1992 : 69) ; Le verbe " a se întuneca " (" s'assombrir ", " s'obscurcir ") est traduit par " s'enténébrer " : " să mi se-ntunece tot cerul " " que s'enténèbre en moi ciel tout entier " (Mi-aștept amurgul/J'attends mon crépuscule) (Poncet, 1996 : 44) ; Le verbe " a închide " (" fermer ", " clôturer ") est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a muri " (" mourir ") est traduit par " expirer " : " a murit fratele vânt " " expire mon frère le vent " (Cap aplecat/Tête inclinée) (Stolojan, 1992 : 69) ; Le verbe " a se întuneca " (" s'assombrir ", " s'obscurcir ") est traduit par " s'enténébrer " : " să mi se-ntunece tot cerul " " que s'enténèbre en moi ciel tout entier " (Mi-aștept amurgul/J'attends mon crépuscule) (Poncet, 1996 : 44) ; Le verbe " a închide " (" fermer ", " clôturer ") est traduit par " obturer " ou " murer " : " închid cu pumnul toate izvoarele " " j'obture toutes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
VII-X) Decăderea creștinismului în Dobrogea Decadența politică și militară a Imperiului, la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, invaziile avaro-slave (584-587), ruperea limesului dobrogean (scythan), în 614, și constituirea hanatului bulgar în sudul Dunării (680-681) au deschis o pagină întunecată în istoria Dobrogei. Timp de mai multe secole, viața în spațiul dintre Dunăre și Mare, fără a înceta, a trecut în registrul minor al istoriei: controlul Imperiului s-a restrâns, structurile administrativ-politice s-au simplificat, urbanismul a fost înlocuit rapid
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această calitate de a fi om.” Singura valoare (sau experiență umană) pe care o admite este iubirea („Oricât m-aș lupta [...] pe culmile disperării nu vreau și nu pot să renunț și să părăsesc iubirea, chiar dacă disperările și tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele”). În Cartea amăgirilor despărțirea de filosofie este definitivă: „N-am înțeles bine niciodată pentru ce filosofia se bucură de o considerație plină de teamă și n-am înțeles niciodată respectul religios al oamenilor pentru ea
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
în culegerea Rapsodii și balade (1910). Țintind să fie reprezentări alegorice ale existenței umane, meditații asupra vieții, versurile lui B., altfel destul de comune, au în atenție idei și sentimente legate de eroziunea produsă de timp și deziluzii, obsesia morții ce întunecă bucuriile. Și descrierile unor cadre din natură capătă conotații asemănătoare, unele fiind metafore sau simboluri ale stărilor și sentimentelor omenești. Mai multe poeme epico-descriptive sunt construite pe motive istorice sau folclorice de o imaginație cam cețoasă, cu posibilități de vizualizare
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
sau folosind orice altă imagine pe care o preferați, intrați în țesutul lezat și irigați fiecare celulă, vindecându-vă corpul cu ajutorul puterii creatoare a universului. Puteți face acest lucru doar prin intermediul minții sau puteți consolida efectul prin sincronizarea eliminării energiei întunecate cu expirația și a intrării energiei curate cu inspirația. Trebuie să continuați această tehnică până când reușiți să simțiți în mod real cum imaginile pe care le folosiți se deplasează în interiorul corpului dumneavoastră, și nu numai să le vedeți în minte
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a întins mâna arătând spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost mai bine să îl treacă sub tăcere, să procedeze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și de la Petru cel Mare să treacă direct la Antanta cordială? Dar Heredia părea chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai las îmbătat de sarabanda lor colorată. Curios, în loc să mă bucur de semnul evident al maturizării mele, în seara aceea mi-a părut foarte rău după încrederea mea naivă de altădată. Căci noile mele cunoștințe, contrar așteptărilor, păreau să-mi întunece imaginile franțuzești. De îndată ce voiam să mă întorc în Atlantida copilăriei noastre, intervenea o voce savantă: vedeam paginile cărților, datele cu litere groase. Iar vocea începea să comenteze, să compare, să citeze. Mă simțeam atins de o stranie orbire... La un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
profunde care era pentru mine Franța. Am încercat să îi găsesc un nume: mândrie patriotică? Semeție? Sau faimoasa furia francese pe care italienii le-o recunoșteau ostașilor francezi? Evocând în minte etichetele acelea, am văzut cum fața bătrânului soldat se întuneca încet, ochii i se stingeau. A redevenit un personaj dintr-o reproducere veche, în tonuri cenușii și negricioase. Ca și cum și-ar fi întors privirea ca să-și ascundă taina pe care tocmai o întrezărisem. Un alt crâmpei din trecut a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân ziua aceea de iarnă...” Și îl vedeam pe bătrânul cu cască de conchistador. Mergea sprijinindu-se în sulița lui lungă. Fața lui înroșită de vânt era întunecată de gânduri amare: bătrânețea lui și războiul care avea să continue și când el nu va mai fi. Deodată, în aerul spălăcit al zilei înghețate, a simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin acrișor se îmbina cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de corp. „E tânără. Și foarte frumoasă. Totuși”, a răsunat în mine vocea aceea involuntară, care nu ne ascultă și ne stingherește prin franchețea ei fără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deloc imposibil... La început, în timpul unor luni îndelungate de mizerie și de rătăciri, visul meu nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să-și lega rănile, Își rupse cămașa de pe el și-o Împărți răniților
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
luptă, cu multă iubire de țară și hotărâți cu toții a-și da scump viața. Împărțiți În cete, așteptau pe vrăjmaș și-și plănuiau loviturile. A patra zi, pe la nămezi, pândarii de pe măguri zăriră dinspre Giurgiu un nor mare de praf, Întunecând văzduhul. Spre seară oastea marelui Vizir, de zece ori mai numeroasă decât a lui Mihai, era Împânzită la gura vadului, dincolo de pod. Din fundăturile codrului, românii Își măsurau vrăjmașul cu care avea să dea piept a doua zi. Noaptea și-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
nimica, te crezi orb, dat în mâna fatalității...... eu cred... [ÎMPĂRATUL] Crezi că pământul va pieri, că oamenii se vor stinge... eu o știu aceasta... dar n-a venit încă ziua de pe urmă și nu știu de ce ne-am mai întuneca viața cu această cugetare când avem atâta întuneric în viața noastră. [CELSUS] Moartea pământului, pace eternă. Eu pace eternă [nu] cer - căci n-o poț, Ci nu numai pace - îndurarea. Păstrează un rival Romei ca să-i păstrezi puterea până atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îmi îngheață în sân rărunchii toți... Era un ger... și lupii urlau flămânzi în câmp, Deasupra mea în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi negri, uli sălbateci, Zăpadă, alt nimica pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n vis aud un tropot de cal, o umbră vine, În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sprijin pentru mine. De ce să-mbătrînească omul când jumătatea sa cea mai frumoasă e în floarea vrîstei...? RINGALA Măria Ta ești bun, dar nu văd înțelesul acestor cuvinte. Eu sânt mai bătrână decât Măria Ta, căci ani de durere mi-au întunecat sufletul, anii mei de singurătate au fost de zece ori mai lungi, Măria Ta, decât anii // Voștri petrecuți în bătălii și fapte. Am trăit de zece ori mai mult lungind firul vremei cu urâtul și cu durerea. ALEX[ANDRU] Ringala
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Dragoș? RINGALA Îmi dai voie, Măria Ta, să te-ntreb de ce mă-ntrebi? ALEX[ANDRU] (tare ) Ringala!... RING[ALA] A! ALEX[ANDRU] Nu, nu! A fost o clipă. Iartă-mă, regină... cunoști din nenorocire acel vârtej de sânge care întunecă câteodată mintea // și ochii neamului nostru. Și nu știi nimic despre minunea cu vulturul! RINGALA Tu zici. ALEX[ANDRU] Să vestească crainicii Adunarea Direptății. (s-aud zgomote de trâmbițe. Alexandru iese. {EminescuOpVIII 148} RINGALA (singură) O, Alexandre Vodă! Precum nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nimica... neci amor, neci compătimire... neci să cugete la mine măcar... decât numai să-mi permită să fiu reflectul unui surâs a buzelor sale, unei raze a ochilor săi!... O, Mira, albă stea a miezenopții, de ce-ai venit să-ntuneci viața mea *?... Dar nu!... Din acest amor chiar eu trebuie să fac un sacrificiu mai mult!... De-ar fi Vodă amicul, fratele meu numai, nu i-aș face neciodată... Dar trist și turbure cum e, el turbură soartea Moldovei! Numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De pământul eternel? Cine-i zâna, fără nume Ce privește tot în veci Printre stânci de pietre seci Cum se scutură de spume Ale mărei unde reci? Ea privește ca o lună Dintr-un nor de piatră, sur, Ce-o întunecă-mprejur Cerul norii își adună Și castelul l-înconjur. (ACT V] [SCENĂ] 2262 ȘTEFAN Popor, mormânt măririi-mi, eu te urăsc popor, Priviți de azi nainte cu cine mă-ncongior, Cu fățării satane, cu oameni care-i pot Să-i sfărăm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neamului Mușatin. 3 [LĂPUȘNEANU PRIBEAG] 2260 au apus a mea lum[ină] Când udau a mele lacrimi pîne neagră și străină și din nou simțeam durerea, Urmăream * cu ochii-n lacrimi zborul paserilor mării, Întrebam pe rândunele * ce vin de-ntunecă [zarea]: Ați [văzut] pe-a voastră cale, paseri albe, și Moldova? " 2276 Și-mi venea, suind alene, și-mi suna pe vântul sării Zborul stolului de paseri, glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]