7,848 matches
-
de surghiunul pe care ți-ai pus și tu sigiliul, replică pe un ton arțăgos. Dar acum, călăuza e cu mult mai sus. Asta măcar o știu cu siguranță. Dante Își luă capul În mâini. Toate elementele acelei enigme se Învârteau În mintea lui ca niște fluturi de noapte Înnebuniți În jurul unei făclii. - Știu că vor să-l răzbune pe Împărat, am mai auzit și asta. Să-i răzbune moartea, mai zise Cecco. - Moartea? Îi făcu ecou priorul. Îi reveniseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
colțul dinspre nord, unde se aflau micile aule destinate lecțiilor. Fusese și el pe acolo, În tinerețe, și Își amintea bine fermitatea cu care profesorii Îi insuflaseră certitudinea În adevărul credinței. Al credinței lor. Albul și negrul sutanelor ce se Învârteau În preajmă era oglinda felului tranșant În care ordinul despărțea binele de rău. Nici pe atunci nu reușise niciodată să treacă prin acele locuri fără să fie Încercat de un fior de teamă, când simțea În spate prezența unuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În versuri. Izbi cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totuși are un sunet inconfundabil. Priorul se deplasă imperceptibil de-a lungul muchiei de lemn, Încercând să zărească, la lumina slabă a lumânării, ce anume scrisese Marcello. Bătrânul, tot fără a-și ridica pleoapele, tresări supărat. - Nu te mai tot Învârti În jurul meu și șezi odată la masă. Ai dat de capătul Încâlcelii aceleia de indicii, despre care vorbeai? - Nu, Încă nu. - Cât despre intențiile marelui Frederic, i-ai reconstituit planul? Ce avea el În minte Înainte ca Moartea să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
epuizează Într-un număr de ore și zile. Și ce știm noi, pierduți cum suntem În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu... Însă niciodată ca În aceste ore nu mi s-a mai părut că mă Învârt printre miraje. Steaua mea pare să fi pălit și ea, cu lumina ei zadarnică, replică Dante, strângând din dinți. - Și totuși, ceea ce stă scris În stelele dumitale se va Întâmpla. Triumful, dacă asta te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ferestre. Trebuia să fi trecut ceva vreme, dar câtă? Simți o mână grosolană care Îl scutura și un glas aspru ce Îl striga pe nume. - Trezește-te, messer Durante! Ce s-a Întâmplat? În jurul său, câteva forme obscure se agitau, Învârtindu-se prin spațiul gol al Baptisteriului. Recunoscu silueta bondoacă, Înarmată până În dinți, a șefului gărzilor. - Ce s-a Întâmplat, priorule? Îl auzi repetând pe un ton neîncrezător. Sângele ăsta... Dante Încercă să se repună pe picioare, făcând apel la ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului, vorbește despre biliard timp de zece minute, apoi despre vânătoarea de potârnichi, bridge, havane și, în sfârșit, gastronomie franceză. Au trecut deja trei sferturi de oră de când a venit. Se pregătește să vorbească despre vreme, dar deodată Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lângă apele molcome ale râului Guerlante și cele, mai grăbite, ale micului canal. Putea fi luat, în acele momente, drept o statuie. Încerc să înțeleg de atâția ani, dar nu mă socotesc mai răutăcios decât alții. Bâjbâi, mă rătăcesc, mă învârt în cerc. La început, înainte de Caz, Destinat era pentru mine un nume, o funcție, o casă, o avere, un chip cu care mă intersectam de cel puțin două sau trei ori în fiecare săptămână și înaintea căruia îmi scoteam pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Era în continuare război, poate mai mult ca oricând: drumurile deveneau dârele unui nesfârșit furnicar cenușiu, plin de fețe bărboase și epuizate. Zgomotul tunurilor nu se mai oprea, zi sau noapte, și ne marca existența ca un orologiu macabru ce învârtea cu limbile lui imense trupurile rănite și viețile moarte. Cel mai rău este că ajunsesem să nu-l mai auzim aproape deloc. Vedeam trecând zi de zi, întotdeauna în aceeași direcție, bărbați tineri, mergând pe jos către o moarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dădeau de înțeles că nu putem niciodată să o întoarcem înapoi. Orice am face. Până la urmă, au venit doi brancardieri, în bluzele lor albe și subțiri, plini de o naivă încredere, încercând să se scuture. Veneau de la V. și se învârtiseră mult până să găsească locul cu pricina. Judecătorul le făcu semn indicându-le pătura: — Îl puteți lua de-aici, le-a zis. Auzindu-l, ai fi spus că era vorba despre un cal sau de o măsuță pentru cafea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a lungul anilor, pentru a ajunge în același loc. Știu atât de bine drumul ăsta. E ca și cum te-ai întoarce într-un ținut familiar. XIV Josăphine mă căutase la trei zile după descoperirea corpului lui Belle de jour. Ancheta se învârtea în cerc. Jandarmii interogau în stânga și-n dreapta. Matziev își asculta cântecul. Mierck se-ntorsese la V., iar eu încercam să-nțeleg. Clămence îi deschisese ușa, cu burta ei mare pe care o ținea cu amândouă mâinile, râzând fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi care se umflă în pene. Oamenii ies ca să-i vadă. Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu stomacul gol și pasul nesigur, ținuți de către doi jandarmi adevărați, înalți, puternici și roșii în obraji, cu cizmele ceruite, pantalonul la dungă, cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe de ce, poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cântau. Băteau în masă. Băuseră șase sticle. Atât. Ieșiră împreună în curte, ca pentru a lua o gură de aer. Era pentru prima dată când Mierck se apropia de prizonier. În schimb, era a cincea vizită a lui Matziev. Se învîrtiră în jurul micului breton de parcă nici n-ar fi existat. Mierck ridică încet capul spre cer. Și vorbi despre stele, de parcă ar fi făcut conversație. I le arătă pe toate lui Matziev, îi spuse cum se cheamă fiecare. Stelele erau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acolo. De când se pensionase, nu mai ieșea aproape deloc din casă, și nu mai primea oaspeți. Își petrecea zilele în tăcere, fără ca măcar să citească, așezat la biroul lui, cu mâinile împreunate - asta mi-a spus Barbe -, privind pe fereastră, sau învârtindu-se prin parcul său, ca un animal solitar. În definitiv, nu eram chiar atât de diferiți. Într-o zi, pe 13 iunie al aceluiași ani, când umblam din nou de-a lungul malului, după ce trecui de pod, se auzi foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mare importanță. Era o moartă din altă epocă. Felul în care era îmbrăcată, pieptănătura ei, aerul și poza făceau din ea o lucrare somptuoasă și fragilă dintr-un muzeu pierdut. Chipul ei îmi amintea de alte chipuri, dar acestea se învârteau în cerc, mobile, fugitive, imprecise în trăsăturile lor care se modificau fără încetare, ba întinerind, ba îmbătrânind, atât de repede încât nu reușeam să opresc în această sarabandă pe unul sau pe altul dintre ele pentru a-l privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca în fiecare seară, pentru a căuta patru biete vaci într-un parc. Nu aveam nevoie să citesc până la capăt pentru a ghici numele flăcăului pe care-l căuta Vignot. Din momentul în care deschisesem plicul, totul începuse să se învârtă în jurul și în capul meu. Criminalul se numea Le Floc, Yann Le Floc. Avea nouăsprezece ani în momentul când săvârșise crima. Era micul breton. Nu i-am răspuns lui Vignot. Fiecare cu ale lui. Fără îndoială, nu se înșela în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca băiatul meu!? Bărbatul înțelege situația și tace. Se deschide poarta de la intrarea în curte, apare în pragul bucătăriei, băiatul, nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se lasă, inima i se strânge, cine o fi fata asta?, se întreabă Rita. Pe obrajii fetei blonde, cu gâtul lung, ca de balerină, curg lacrimi nesfârșite, râu, blonda nu zice nimic, doar plânge tăcut, în liniște. Sufletul ei se învârtește în sensul invers acelor de ceasornic. Apoi, se uită lung numai în ochii bărbatului. — Ce-i cu nebuna asta la masa noastră, ce cauți aici, ce caută asta aici, când eu locuiesc cu tine de două luni, sunt iubita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și o izbucnire de trompete barbare... Cum? Amory chicotise. — Ce-ai spus, Amory? — Am spus, continuă, Beatrice. — Asta a fost tot, doar că s-a repetat mereu - grădini ce exhibau culori pe lângă care astea ar părea veștede, luni ce se Învârteau și se legănau, mai palide decât luna de iarnă, mai aurii decât luna la vremea secerișului... Și acum ești refăcută, Beatrice? — Pe deplin - atâta cât voi fi vreodată. Nu sunt Înțeleasă, Amory. Știu că nu mă pot exprima satisfăcător pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din iunie, dar n-aș face-o decât dacă aș fi afurisit de cuviincios, aș prezenta-o stâlpilor importanți de salon, căpitanului echipei de fotbal și aș face și alte chestii simple și firești. — Amory! a zis exasperat Kerry. Te Învârți În cerc și-atâta tot. Dacă vrei să fii remarcat, du-te În lume și fă ceva; dacă nu, las-o mai domol. A căscat puternic. Hai, să lăsăm fumul să plutească În voia lui. Să ieșim și să căscăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi și ea prezentă, dar rolul ei se va limita la a face lucrurile să pară și mai pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
meu personal, dar de data asta m-a lăsat de căruță norocul. — Vrei să spui sistemul te-a lăsat de căruță. — Posibil. — Bine, dar ce-ai de gând să faci? Să-ți găsești repede un alt sistem sau să te Învârți pe-aici Încă doi ani, În chip de „fost“? — Încă nu știu... — Of, Amory, adună-te! — Poate. Punctul de vedere al lui Amory, deși periculos, nu era prea Îndepărtat de situația reală. Dacă reacțiile sale la mediul Înconjurător ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unei bune părți din farmecul spontan al anului de Început. În vechiul Princeton nu l-ar fi descoperit niciodată pe Tanaduke Wylie. Tanaduke era student În anul al doilea, avea urechi clăpăuge și un fel de a spune „Pământul se Învârte printre lunile amenințătoare ale generațiilor preconsiderate!“ care-i umplea pe toți de o uimire neclară: Își dădeau seama că fraza respectivă nu prea avea sens, dar nu se Îndoiau că era enunțul unui sufletul superior. Cel puțin așa Îl considerau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită Înfățișare, fiindcă vocea Axiei a răzbătut până la el prin vid, plină de o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un cocteil Bronx. Wilson a mai băut un cocteil; Amory a dat de dușcă mai multe pahare. Au hotărât să stea undeva jos. La ora zece pe Wilson l-a Înlocuit Carling, din promoția 1915. Amory, al cărui cap se Învârtea splendid, așternând peste părțile vătămate ale spiritului său strat după strat de satisfacție moale, dizerta volubil despre război. — Îi o ’isipă mentală, insista el cu Înțelepciune de bufniță. Doi a’i din viața mea petrecuți În vacuum ’telectual. Idealism pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]