14,879 matches
-
i-o luă Înainte. De ce, prieteni, vreți ca prețuitul nostru oaspete să ne vorbească despre un subiect atât de neplăcut, când soarta ne dăruiește privilegiul de a ne folosi de părerea sa În unele domenii cu mult mai elevate ale Învățăturii? Spune-ne, mai curând, ce opere te gândești să Întreprinzi, În puținele ceasuri de zăbavă pe care ți le lasă Îndatoririle dumitale de cârmuire? — Mă gândesc la o scriere În care, ca Într-un banchet, i se va Împărți oricui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea satisface necesitatea unei cauze foarte puternice? interveni Teofilo, prea puțin convins. Ați uitat cea de a doua condiție: un suflet slab. Când se simte lezat În propria demnitate, un spirit nu tocmai solid și nu prea bine Întărit În Învățătura creștină poate fi cu ușurință Împins spre crimă. La unii oameni, slăbiciunea morală se poate transforma Într-o armă, dând viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar ca răzbunarea să fi fost consumată de toată breasla. Un singur om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mască. — Spre a aduce mângâierile creștinei milostenii. Dominicanul rupsese tăcerea. Stătea drept În fața lui Dante, cu capul afundat În glugă și cu mâinile Încrucișate În golul mânecilor. — Și eu te cunosc, messer Alighieri, și mă plec dinaintea funcției dumitale, a Învățăturii și a tăriei credinței dumitale. Faptul că Însăși căpetenia Inchiziției Împarte atâta milostenie e un izvor de speranță pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite Într-o biserică? Îi reveniră În minte vorbele lui Veniero, convins că și meșterul din Como căzuse În acea capcană. Dacă, Într-adevăr, Ambrogio Împărtășea această perversiune, poate că cele cinci vârste ale unei lumi părăsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu vioiciune pe chipul zbârcit, cu toate că vârsta Îi cocârjase trupul. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? — Am nevoie de Înțelepciunea dumitale Într-o privință aparte. — Toată știința mea, deși modestă, se află la dispoziția dumitale. — Eu nu Îți subestimez Învățătura. Ești cel mai Învățat În științele naturii. La Florența și În Italia. Și poate pe toate pământurile creștine. Celălalt Înclină ușor din cap, cu un zâmbet reținut. Îl aștepta să continue. — Ce știi despre fabricarea aurului? Dante Încercase să formuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum arsura Îi crește, ca și când măruntaiele i-ar fi fost În flăcări. Văzu că ceilalți tăceau În continuare. Veniero fu cel care vorbi. — Messer Alighieri, argumentul domniei tale e, cu siguranță, sugestiv. Însă pentru mine, care mestec mai puțin din Învățătura dumitale dar am vizitat, În schimb, multe porturi și multe mări, femeia e ca vântul care umflă pânzele În larg, sau care frânge catargul la dezlănțuirea furtunii. Este forța care ne lipsește nouă, bărbaților, pentru a traversa marea vieții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
messer Alighieri, interveni Bruno. Dar nu numai din pricina tragediei care a lovit Cerul al Treilea. Orașul acesta Încă nu e pregătit pentru acel sediu al studiilor superioare la care am visat. Comuna nu e interesată să apară un centru de Învățătură care să nu aibă scopuri negustorești. Bonifaciu a decretat deja Întemeierea unei Sapientia Urbis la Roma. Padova și Bologna sunt prea apropiate și poate că atracția lor asupra tinerilor voștri e prea mare. Nu, mă tem că Cerul al Treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum, pe vremuri, oameni În carne și oase erau legați la prora corăbiilor, ca jertfă, pentru câștigarea bunăvoinței zeilor În privința călătoriei. Și oare nu se obișnuiește, pe mare, să se ungă trupul condamnaților cu bitum, pentru a-i păstra spre Învățătura de minte a celorlalți? Acesta e șirul de gânduri care m-a condus la dumneata. Și apoi, În drum spre Paradisul, când ai afirmat că un cerc poate fi parcurs În ambele sensuri. Ambrogio și Teofilo se aflau pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
legendarul ținut subpământean În care s-ar fi adăpostit supraviețuitorii de pe Atlantida sau, după alți autori, ultimul refugiu al Cavalerilor Templieri, depozitul sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un lotus Înflorit peste care domnește Suveranul Lumii, Metatron, și unde oficiază regele-preot Kuli’Ka, al cărui palat de aur și nestemate Împodobește centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a exclamat fericit: „Domnule, nu mai am nevoie de nici un sfat, mi-am dat seama singur ce e de făcut!”. La care poetul a surâs candid și a zis: „Așa mă gândisem și eu”. - Am Înțeles aluzia: repetiția e mama Învățăturii de minte, a acceptat fără entuziasm Eveline. Dacă ții neapărat... Premisa de la care am plecat a fost simplă și, cred, imbatabilă: fiind vorba despre conturi bancare, e clar că În spatele literelor se ascund, de fapt, cifre. Cuvinte de genul MMUNEALCDDNAXERUMLEDLA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un obiect valoros, care ne dă posibilitatea să ne îmbogățim cunoștințele, cultura și ne învață să fim oameni adevărați. Ne ajută atunci când nu știm, ne răspunde la orice întrebare și este un însoțitor pe drumul lung al cunoașterii. Cartea reprezintă învățătură pentru oamenii dornici de a cunoaște. De ea toți au nevoie - fie că sunt tineri sau că sunt bătrâni. O carte este un dar pe care îl poți deschide iar și iar, copil fiind sau adult. Pentru mine, adolescentul de
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
tuși stânjenit, iar pan Bijinski se uita triumfător spre doamna Potoțki, ca și cum ar fî vrut să-i spună: „Ei, vezi cum se exprimă noră-ta?”. — într-adevăr - zise Metodiu, voind să treacă peste momentul jenant - trăim vremuri grele. Episodul 126 îNVĂȚĂTURILE LUI METODIU CĂTRE TINERII CĂSĂTORIȚI Ultimele vorbe ale lui Metodiu îi făcură pe cei de față să cadă pe gânduri. în adevăr, trăiau timpuri grele și altele nu tocmai ușoare se vesteau în viitor. Doamna Potoțki se gândea că mâni-poimâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo. Nu-i vorbă, există situații când unde dă soțul, pune și Dumnezeu mâna, că Dânsul nu bate cu bota. Am înțeles - răspunse Zbignew. — în al treilea rând, dragă Zbignew, aș dori să-ți spun ceva la ureche. Episodul 127 îNVĂȚĂTURILE LUI METODIU CĂTRE MALGORZATA Spun povestitorii de la care noi, în clipele când nu ne-am putut urma eroii ori n-am prea auzit ce-și vorbesc, am aflat povestea, că multe a șoptit Metodiu în urechea lui Zbignew, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce hal ești? Porcule... Mai târziu, după ce reuși să stingă focul de pe propria-i casă și de pe altele din jur, bătrânul ataman Vasia îl luă deoparte pe fiul său Petka și-l povățui: — Ai văzut, dragul tatii? Să-ți fie învățătură de minte: oriunde-ai fi, orice-ai păți, tu să ai încredere în calul tău, că el știe mai bine decât oricine drumul spre casă. Episodul 193 FUGA Văzând starea vistieriei, Sima-Vodă hotărî că nu mai poate rămâne nici un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urechile și să le țină bine minte, căci are a se folosi de ele și-apoi, în afară de asta, cu îngăduința Voastră, el ar fi întâiul pe care am dori să-l lăsăm aici la Roma a se adăsta la cereasca învățătură. — Oho! - exclamă binevoitor Grigorie al XV-lea. Va să zică, iată că avem deja un elev! Și ia spune-mi, tinere - se-ntoarse papa - dorești mult să-nveți la Roma? — Enorm - șopti roșind vizibil Iovănuț. — Mă bucură acest lucru - continuă Grigorie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
instalase femeia cu coasa. Pentru un adevărat tuareg, să moară de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire, ci, mai cu seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și asta îi vor reproșa toți cei care l-au precedat în neființă atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Războiul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înfrunte cu lumea automobilului, care, împreună cu cele ale tutunului și răcoritoarelor, investește cei mai mulți bani în publicitate. Și este știut că în ziua de azi fără publicitate nimeni nu rezistă. — Înțeleg. — Mă bucur că înțelegeți, și sper să vă fie de învățătură. La vârsta dumneavoastră nu este indicat să fii prea ambițios și să-ți faci iluzii că fără nici un ajutor poți distruge un edificiu ridicat cu ani de sudoare și sânge. - Alex Fawcett deschise cutia sa de havane, scoase una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de viitor. Avea acces În lumea bună. Și la ei totul se justifica, doar se iubeau. PÎnă cînd s-a rupt filmul. Uite aici: Trupul intră În pămînt și sufletul se Întoarce Înapoi În raza de lumină de unde a plecat. Învățăturile MÎntuitorului. Te consolează cu ceva? Nici pe ea nu o liniștește gîndul că l-a trimis pe Radu În raza de lumină de unde a plecat. — Nu Înțeleg. Despre ce vorbești? Mi-a spus Suzi că În noaptea aceea la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
familiei, se gândise să se dedice studiilor religioase.Vroia, cu alte cuvinte, să-și regăsească rădăcinile și în același timp să-și afirme identitatea evreiască. Noah spunea adesea că Tora era, chiar și pentru cei fără credință, un izvor de învățătură etică și psihologică care nu seacă niciodată. Într-o bună dimineață, când se așezase ca de obicei la masă, așteptând să i se servească micul dejun, Noah o anunță pe draga lui soție, Judit, următoarele: - Datoria unui bărbat este aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o brutărie. Iar afacerea părea să meargă chiar bine, deși fostul scriitor începuse singur. Nici nu-i stătea rău, găsea el, așa cum fabrica micile produse minunate de panificație, covrigei și alte minunății gastronomice. Situație din care marele Mircea trase următoarea învățătură: se mințise crezând că nu poate face altceva decât să scrie. Putea foarte bine, iar viața i-o arăta acum cu vârf și îndesat. Mircea putea fi foarte bine și un bun brutar. Iar asta într-o brutărie căreia Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lui Dumnezeu, în acea zi nefastă pentru noi?! De ce dumneavoastră, slujitorul bisericii, nu ne-ați strâns pe noi, copiii - căci parcă așa ne spuneți, nu? -, aici, între acești pereți, în această clădire în care v-ați încumetat să ne predați învățătura lui Hristos?! Unde erați, vă întreb, și de ce ați tăcut atunci, în ziua când s-a declarat războiul, în ziua când s-a decretat legea uciderii de frate?! Și de ce ați început să vorbiți abia acum când ați auzit înjurătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
crimă, la moarte?! Unde ați fost în tot acest timp și de ce, de la altar, n-ați protestat împotriva tuturor acestor crime, măcar așa cum ați făcut-o aici, auzind înjurătura?! De ce? De ce? Oare nu pentru că toate aceste grozăvii nu contravin deloc învățăturii creștine? De ce dumneavoastră, un fidel al creștinismului, ați găsit în sine nerușinarea de a ne zâmbi și de a încuviința din capul dumneavoastră cel venerabil când, într-o zi, trecând prin curtea liceului, ați văzut cum nouă, copiilor dumneavoastră, zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zâmbit atunci atât de protector, privindu-ne, și de ce ați tăcut?! Oare nu din cauză că a învăța niște copii să folosească arma iarăși nu contravine calității dumneavoastră de creștin? Și cum de ați îndrăznit, la adăpostul numelui lui Hristos, să disprețuiți învățătura Aceluia al cărui nume de lumină vreți să vă justifice viața dumneavoastră jalnică? Cum ați îndrăznit să vă rugați - auziți! - să vă rugați ca un frate să-și învingă fratele, ca un frate să-și supună fratele, ca un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în voia sorții. Mai erau unii care credeau că, deși războiul ne este impus și că prestigiul unui mare stat nu-ți dă dreptul să vorbești despre pace, ideea lui Burkeviț este bună, că preoții din lumea întreagă, bazați pe învățăturile creștine, ar avea obligația, în ciuda pericolului de a fi condamnați de legile războiului, să protesteze și să lupte împotriva continuării lui. Această părere fu respinsă de Iag. — Eh, copii! spuse el. Despre ce învățături creștine vorbiți voi? Dacă lui Burkeviț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
preoții din lumea întreagă, bazați pe învățăturile creștine, ar avea obligația, în ciuda pericolului de a fi condamnați de legile războiului, să protesteze și să lupte împotriva continuării lui. Această părere fu respinsă de Iag. — Eh, copii! spuse el. Despre ce învățături creștine vorbiți voi? Dacă lui Burkeviț i-ar fi fost atât de scumpe aceste învățături, ar mai fi stat el oare supărat pe noi trei ani, fără să scoată un cuvânt? Gândiți-vă, trei ani! Și ce rău i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]