3,864 matches
-
cu substanța gelatinoasă din care luase probe la morgă. Danny o mirosi - același miros de medicament mentolat -, închise și deschise pumnii, reconstruind mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata de sânge de pe banchetă apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din sângele coagulat erau întinse uniform, adică victimele doi și trei fuseseră aproape sigur ucise cam în același timp. Lăsându-se în genunchi și cercetând podeaua, obținu o ultimă probă: un bulgăre de pastă albă, inodoră. Îl etichetă și îl înveli într-o folie, etichetă și înveli în folie ochii lui Marty Goines, apoi se așeză, sfârșit, pe marginea nepătată de sânge a canapelei, sprijinindu-se într-un genunchi. Și așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adică victimele doi și trei fuseseră aproape sigur ucise cam în același timp. Lăsându-se în genunchi și cercetând podeaua, obținu o ultimă probă: un bulgăre de pastă albă, inodoră. Îl etichetă și îl înveli într-o folie, etichetă și înveli în folie ochii lui Marty Goines, apoi se așeză, sfârșit, pe marginea nepătată de sânge a canapelei, sprijinindu-se într-un genunchi. Și așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute cu sânge, proiectate pe interiorul pleoapelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fizice îl scoteau de pe lista suspecților. Bordoni își drese glasul și își șterse sângele de pe față. Danny trase fermoarul borsetei și văzu un set de scule: un șperaclu, diamant pentru tăiat sticla, o dăltiță și o ventuză pentru geamuri - toate învelite în catifea verde. Spuse: — Intrare prin efracție, deținere de scule pentru jafuri, violare a eliberării condiționate. De câte ori ai dat-o în bară, Leo? Bordoni își masă gâtul. — De trei ori. Unde-i Marty? Danny arătă spre pereți: — Tu ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de Brenda Allen. Buzz alergă pe partea cealaltă a străzii, mânat de teamă. Văzu că sedanul era un Vicky din ’46, cu numărul de înmatriculare JS 1497. Descuie portbagajul și alergă înapoi în casă. Trase plapuma mare de pat, îl înveli pe Niles, cu tot cu pistol, în ea, îl aburcă pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând, se întoarse la Audrey. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Scaunele îl solicitară mai mult decât omul. Le puse jos, față-n față și aproape unul de altul, ca să poată auzi mai bine dacă vocea doctorului s-ar fi stins. Îl ajută să se așeze și îl privi cum se învelește în faldurile halatului flaușat. Lesnick zise: — Știi cum m-au convins să devin informator? Reacție tipică de turnător - trebuia să se justifice. Buzz se așeză pe scaun și răspunse: — Nu sunt sigur. Lesnick zâmbi, ca și cum i-ar fi părut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o wolverină și i-a violat în stil clasic, desenând note muzicale și W-uri pe pereți. A pus în frigider degetul lui Wiltsie, le-a făcut duș lui Duane și lui George, ca să-i curețe de sânge, i-a învelit în niște pături, i-a cărat jos și i-a transportat cu mașina în Griffith Park, vechiul lui teritoriu, pe unde bântuia odinioară cu saxofonul. I-a dezvelit, i-a dus în sus pe cărare și i-a aranjat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-o grindă. ― Trage cinci kilograme, boierule! spuse el. ― Bun, îl iau, e tocmai potrivit pentru masa pe care vreau s-o dau prietenilor mei... Și cât face? ― Păi, la 30 de lei kilul, taman 150 de lei, boierule! ― Bine, învelește-l în hârtie și dă-mi un băiat să mi-l ducă până colea, la biserica Sfântul Andrei, că stau la frate-meu, la Popa Petrache... și ți l-oi plăti acasă, că n-am la mine bani potriviți. Pescarul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aflau trei oameni. Toți, puternici, așteptând semnul lui Ogodai. Trei călăi. Profesioniști ai durerii. Tătarul Înțelese că așteptarea era inutilă. Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se simțea obosit. Apăsat de tristeți și de Întrebări. Era, Într-adevăr, În inima munților. Totul era alb și Încremenit. Călăriseră o zi Întreagă, iar acum se Însera. Ceața se ridicase și, de pe culmea unde ajunseseră, se zăreau corturi mari, Învelite În blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se sprijini În cot până când ajunse cu jumătate de corp afară. „Primește-mă, Dumnezeule mare, În brațele tale... ” șopti, și Își dădu drumul să cadă În universul alb de sub el. Căderea dură, parcă, o veșnicie. Nu știa decât că era Învelit În giulgiul imaculat al zăpezii și că plutea spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei și Moravei sunt Înțesate de turci. Nu e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor, lângă căruța care Îl ducea pe Oană, Învelit În blănuri. A deschis ochii! Cred că vrea să vorbească! Alexandru Întoarse calul și dădu pinteni, grăbind spre căruță. Îl urmă Angelo, după ce dădu un ordin și un mic grup de luptători se desprinse de coloană și dispăru În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad conduce flancul stâng, Ștefan e În centru, cei trei Oană pe dreapta. De la Întoarcerea lui Stefano, nimeni n-a mai putut să-i despartă. După miezul nopții atac simultan. Am permisiunea de a-l Însoți pe Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos, plin, totdeauna conștient de statura lui bogată, sta lânced, obosit, învelit fără grijă în chimonoul de dimineață. Din când în când apuca brusc mâna Linei fără să spună nimic. Lina șoptea atunci cuvinte liniștitoare și îi lua pulsul. O invita să bea apă zaharată, în care turnase o lingură de valeriană
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta era singurul lor semn de identitate. Ca niște manechine ne coborâsem în Gara-de-Nord. Eu, totuși, aveam undeva în mine gândul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-o pătură iritantă, cenușie. Pagină separată Pe măsură asha își pierde efectul, în sufletul lui Pran se strecoară un sentiment de dezgust. Uluit și rănit zace pe pat, încercând să învăluie într-o cochilie tot ce i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Crăciun fericit, de parcă ar vrea să verifice cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lejeră, la lumina secretă a lămpii din zenana. Degetele reci ale destinului sunt strânse în jurul testiculelor nababului, strivindu-i sperma și slăbindu-i erecția care ar trebui să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sosit grila Lamprey și calibratoarele, înseamnă că obsesia pastorului legată de măsurătorile corpului va fi canalizată dinspre morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului“ și se întreabă dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de tenis? — Din păcate, nu. — Ei bine, presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un teren cu iarbă de primăvară, aflat în spatele unei case din partea bună a parcului Regent. Jonathan se trezește cu picioarele învelite în pânză albă. Deja i-a transpirat mâna cu care ține racheta. Jocul este un dezastru. Se aruncă după minge, alergând după ea la dreapta și la stânga, izbind cu putere în plasă, fără a întoarce vreuna din loviturile lui Muskett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
comenzi. Simte podeaua pe care este așezat, scârțâitul acesteia și cu noile sale degete care cercetează totul, ridică o bucată albă, o duce în dreptul ochilor săi noi și recunoaște o bucată de os. O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un covor de oase în trupul unei mari stânci care pulsează de viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil să vadă celelalte lucruri; briceagul, oglinda de mână, cutia goală de conserve și cele două păpuși pe care le-a cumpărat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci duci grea povară, Pentru păcatul nostru simți dureri, Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim de-o neagră veșnicie, Miel blajin purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi voi topi după-amiezele în mișcare. Te voi găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple să pășim peste stavilele de întuneric, cu urme-n țărână și ochii-n stele, pe sub arborii înveliți cu aramă bătută în coastele pădurii. Vântul șuieră-n urechile căprioarelor cântecul tău, pe note înalte, și păsările ascultă. Rugă Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură-mi lacrima pe rugăciune! Ascultă-mi căința
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trec peste zi ca o noapte de mister mai departe. A fost o iubire dincolo de cuvinte Și mai simt la miez de noapte sărutul cu șoapta sufletului. Cu mâinile rupeai fragmente din cer, deschizând Porțile Raiului. Iar vorbele erau râuri învelite în mătasea din zori. Iubirea ta picta dorințe și mă ascundea prin vise Ce erau efortul sufletului de-a vorbi cu cerul. Și desenai curcubeul ce ștergea din minte amprente false de iubire. Râde iubirea când vine ... Plânge iubirea când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]