3,096 matches
-
în subsidiar, deducem, în gestul chirurgului, satisfacția perversă de a-și lăsa agresorul în viață, pentru a-și trăi pînă la capăt agonia înfioarătoarei maladii. O victorie completă acum, ce-i redă lui Perowne statutul (pentru un moment disipat) de învingător perpetuu. De aceea, în el, McEwan ilustrează tipologia triumfătoare a celui adaptat perfect la regulile competiției, insensibil funciar la dramele mărunte ale dislocaților de tipul lui Baxter. Henry nu este pregătit să-și tulbure perfecțiunea, prin acceptarea imperfecțiunii lui Baxter
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
insensibil funciar la dramele mărunte ale dislocaților de tipul lui Baxter. Henry nu este pregătit să-și tulbure perfecțiunea, prin acceptarea imperfecțiunii lui Baxter, o victimă simbolică a lui (dacă o societate competițională funcționează după principiul vaselor comunicante, atunci oricărui învingător, precum Perowne, îi corespunde un învins ca Baxter!). Prin el (Perowne), istoria merge înainte și nu prin rebuturi ale naturii (Baxter). Prin urmare, ideologiile egalitarismelor stupide devin inoperante și absurde aici. Singura regulă valabilă e cea a selecției darwiniene, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la Donna din Mississippi 205 Postmodernismul american: generația următoare 212 Misterele suburbiilor. O poveste din Detroit 222 Viața lui Holden Caulfield așa cum (ar fi) fost 230 Istoriograful Drakul 236 Despre profesorat 246 Doris Lessing: între social și psihologic 253 Sîmbăta învingătorului 259 Experimentele postmodernității 267 Poezia Irlandei profunde 274 Despre comedia englezească 280 Parabole neurologice 287 ADDENDA LITERATURĂ UNIVERSALĂ 297 Despre estetica lui Theodor W. Adorno 299 Mitul american. O variantă sovietică 306 Supraviețuirea pinguinului. Un tablou postcomunist 312 Despre facerea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aripi uriașe, dar nu renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul, minerul și dansatorul, cel iubit și cel înșelat de iubită, învingătorul și ratatul, sportivul superb și bolnavul de cancer. Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat de bucurie la înverzirea pădurii, trebuie să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul celei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
paradisul pierdut. Încredințarea unei stări de fericire pe care numai trecutul o deține, în opoziție cu prezentul se manifestă la Ana Blandiana prin conflictul între ascensiunea spre puritate și primele degradări ale societății. Totuși, perioada "trecerii de la jocul copilăresc al învingătorilor de a trăi cu arcuri la fericirea de a trăi nestânjenit"49 este dovada primă a faptului că arta poate deveni inutilă atuncă când bucuria, ca mod de a fi, este inerentă: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fericirea de a trăi nestânjenit"49 este dovada primă a faptului că arta poate deveni inutilă atuncă când bucuria, ca mod de a fi, este inerentă: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) La fel cum clădirile arhitecturii deconstructiviste urmează o imprevizibilitate simultană și un haos necontrolat, vârsta copilăriei înseși este desprinsă de orice rigoare și de orice regulă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
devină simbolul unui trecut ce nu se mai regăsește în realitatea înconjurătoare"51: "Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,/ Călcam molozul cu ură în rând cu băieții-/ Pe dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează Alex Ștefănescu modul a ceea ce trebuie comunicat prin poezie, accentuând astfel ideea necomunicării în mod obligatoriu a ceva prin artă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spațiului primordial, confundându-se, uneori, cu natura, așa cum dragostea era confundată cu aceasta la Eminescu, copilăria blandiană este recunoscută, în prima ei etapă, prin versuri ritualice: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) sau ludice: "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala zărilor velină// Ce-am făcut? Cum s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
solidaritate.” Nu Întâmplător managerii economici de valoare sunt chemați adesea să-și asume și responsabilități civice sau comunitare (de pildă, În cazul guvernărilor tehnocrateă. „Societatea are Încredere În cei care și-au probat onestitatea, devotamentul, moralitatea, dar și statutul de Învingător - succesul, afirmarea - În condițiile competiției generate de economia concurențială de piață, acordându-le prezumția de competență și În conducerea afacerilor publice. Este semnalul decisiv ce evidențiază valoarea componentelor morale de personalitate pentru fixarea imaginii managerului de succes În conștiința cotidiană
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
note de Dragoș Cojocaru. Iași: Polirom, 2009; Carlos Ruiz Zafón. Umbra vîntului. Prezentare și traducere de Dragoș Cojocaru. Iași: Polirom, 2005. SOROHAN, Elvira. Discurs despre vină și răzbunare. În: Convorbiri literare, 144, oct. 2010, nr. 10, p. 21-24. Paulo Coelho. Învingătorul este întotdeauna singur. SOROHAN, Elvira. Două cărți despre Cantemiri. În: România literară, 42, 23-29 apr. 2010, nr. 14, p. 10. Dinastia Cantemireștilor (secolele XVII-XVIII) / Andrei Eșanu (coord.). Chișinău: Știința, 2008; Ștefan Lemny. Les Cantemir. L'aventure européenne d'une famille
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aici îi este teamă mai ales de două posibile: sclavia și tirania. În această lume a războiului permanent, sclavia este o amenințare constantă. O societate fără sclavi este imposibilă pentru omul grec. Trebuie deci să fii mai puternic decît dușmanii. Învingători în războaiele medice (490 și 480 î.Hr.), grecii evită cea mai mare nenorocire în ochii lor: să devină sclavii perșilor. A fi liber mai înseamnă pentru un grec a nu fi aservit unui tyrannos. Dialogul dintre Xerxes (rege al perșilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
balanță de plăți, creștere economică, Polirom, Iași, 2002. Dăianu, Daniel, Frontiere etice ale capitalismului, Iași, Polirom, 2006; Capitalismul încotro? Criza economică, mersul ideilor, instituții, Polirom, Iași, 2009; Când finanța subminează economia și corodează democrația, Polirom, Iași, 2012. De la Dehesa, Guillermo, Învingători și învinși în globalizare, Editura Historia, București, 2007. Delclaux, François, Bergeyek, Xavier de, L'Euro. La monnaie du 3e millénaire, Gualino, Paris, 1997. Delfand, Pierre, Les Théories économiques, PUF, Paris, 1989. Diascoru, Yves le, Blondel, Didier, Le nouveau désordre économique
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
info-EZdebt0210.html 1 Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, Antet, București, 2002, p. 5. 2 George Söros, Despre Globalizare, Polirom, Iași, 2002, p. 15. 3 Thomas Friedman, Lexus și măslinul, Polirom, Iași, 2008, pp. 7-8. 4 Guillermo de la Dehesa, Învingători și învinși în globalizare, Editura Historia, București, p. 17. 5 Anthony Giddens, The Consequences of Modernity, Cambridge: Polity Press, 1990, p. 64. 6 Peter Berger, "Introduction: The Cultural Dynamics of Globalization", în P. Berger and S. Huntington (editori), Many Globalizations
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
the World's Cultures, Princeton University Press, 2002, p. 6. 10 Michel Beand, Le Basculement du monde, La Découverte, Paris, 1997. 11 În Puterea schismei. Un portret al creștinismului european, Editura Anastasia, București, 2001, p. 223. 12 Guillermo de la Dehesa, Învingători și învinși în globalizare, Editura Historia, București, pp. 12-13. 13 Dani Rodrik, Greek Lessons for the World Economy, 11 mai 2010, http://www.project-syndicate.org/commentary/rodrik 43/English 14 Tiberiu Brăilean, Criza pămîntului plat, Junimea, Iași, 2009, pp. 109-112
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
căzută aseară, mă căznesc să ajung la șosea. vă dați seama? dacă nu s-ar fi așternut zăpada asta, cărarea n-ar mai fi existat. dar pînă la urmă ia să nu mă mai mir eu prostește: istoria e poezia învingătorilor, iar poezia istoria celor învinși. în timp ce hoinăreai încoace și încolo prin oraș, m-am întrebat: cum oare poți umbla în- coace și încolo prin oraș fără un ban în buzunar? cum te poți duce de la universitate la romană fără să
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
Crizele din ultimele două decenii le au demonstrat multora că globalizarea financiar ă a agravat insta bilitatea economică internațională. Unii autori fa c responsabilă globaliza rea financiară pentru frecvența tot mai mare a cri zelor<footnote id=”243”>Dehesa, G., Învingători și învinși în globalizare, Ed itura Historia, București, 2007, p. 205</footno te>. În țările dezvoltate, instabilitatea financiară ia forma crizelor ban care și monetare (așa cum s a întâmplat în contextul actualei crize), iar î n țările subdezvoltate, aceasta este
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
vâlvătaie oribilă și superbă, un rug monstruos, luminând tot pământul, un rug unde ardeau oamenii și unde ardea și El, El, prizonierul meu, Ființa nouă, noul stăpân, Horla". Însă nu durează mult și îndoiala înfricoșătoare începe să-l roadă pe învingătorul aparent. Aceasta se transformă în certitudinea că prezența malefică nu poate fi eliminată decât prin distrugerea propriei persoane. De vreme ce răul este cuibărit adânc, în interiorul propriului psihic, sinuciderea devine ultima și singura opțiune deschisă: "Nu... nu... fără îndoială, fără îndoială... n-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
distrusă și demografic micșorată atât cu pierderile de vieți omenești pe câmpurile de luptă, cât și prin rapturile anului 1940, a fost aspru obligată să plătească, din nou, cu sânge și suferințe, copleșitoare despăgubiri de război URSS-ului și altor învingători. În același timp, tot în mod obligatoriu s-a importat "colectivizarea", care a produs alte sacrificii de vieți omenești, s-au exportat la noi utilaje de fabrici cu tehnologii depășite, alte construcții costisitoare care au împovărat refacerea și apoi relansarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
slabe a trecutului stă și unul dintre corectivele principale pe care Benjamin le aduce materialismului istoric marxist. Este vorba de faptul că pentru Marx, de vreme ce lupta de clasă este cea care dă sens istoriei, istoria însăși este o „pradă“ a învingătorului; astfel, posibilitățile prezentului sunt cele care se proiectează asupra trecutului, redu cându-l, pedant, la tăcere. Zarva inevitabilă a revoluției este neatentă la chemările acestuia și aduce cu sine, de cele mai multe ori, idoli falși în locul adevăratului Mesia, care „vine pe nesimțite
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pedant, la tăcere. Zarva inevitabilă a revoluției este neatentă la chemările acestuia și aduce cu sine, de cele mai multe ori, idoli falși în locul adevăratului Mesia, care „vine pe nesimțite“. Istorismul, cu falsa lui pretenție de obiectivitate știin țifică, instrumentalizează faptele în favoarea învingătorilor, a cortegiilor triumfale ale barbarilor (teza a VII a). Materialismul istoric al lui Benjamin încearcă, dimpotrivă, să rețină o amintire a trecutului, aflat în primejdia iminentă de a se pierde (teza a VI-a). Atenția și responsabilitatea cu care prezentul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
der Physiker ultraviolett im Sonnenspektrum feststellt, so stellt er eine messianische Kraft in der Geschichte fest.“ Faptul că mesianismul nu este la Benjamin o chemare explicită, iar ocazia manifestării sale este, de fiecare dată, secun dară în raport cu destinul triumfal al învingătorilor este important: el clarifică, de fapt, modul în care răscumpărarea eschatologică aparține, în mod privilegiat, ruinei și marginalului, având ca miză actualizarea potențialităților rămase în derivă în urma eșecului istoric. „Profetul care privește în urmă“ nu pro cedează hermeneutic, ci filologic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de la care am plecat: fiind considerată la început doar un mijloc, ea ajunge să înlo cuiască treptat ordinea în care se înscrie: din mijloc, ea devine scop. Răsturnarea guvernelor prin grevă (greva proletară deve nită grevă politică) sau impunerea voinței învingătorului sunt exemple aproape triviale. Concluzia acestui prim moment produce o primă deplasare subtilă a discuției: „Alle Gewalt ist als Mittel entweder rechtsetzend oder rechtserhaltend. Wenn sie auf keines dieser beiden Prädikate Anspruch erhebt, so verzichtet sie damit selbst auf jede
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unui învățăcel al lui Isaac Luria însă, Benjamin recompune, în urma șocului cotidian și a dispersiei percepției, scenariul unei experiențe (Erfahrung) care face posibilă consistența lumii. Ea aparține însă marginalului, celui pe care mecanismele urbane ale modernizării îl exclud din rândul „învingătorilor“: „One of Benjamin’s principal goals is to give voice to the periphera, the experiences of those whom modern forms of order strive to render silent and invisible. Objects that are obsolete, outdated and ridiculous are salvaged and made to
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
le discută în Myth and Metropolis. Walter Benjamin and the City și voi urma, întru câtva, demersul său. În primul rând, este vorba de imaginea monumentului. Berlinul imperial este marcat, din loc în loc, de edificii istorice care îi celebrează pe învingătorii timpurilor: statuile lui Frederic Wilhelm și ale reginei Luise din Tiergarten sau Coloana Victoriei, Siegersäule, ridicată în cinstea victoriilor prusace. Din punct de vedere istoric, acestea sunt, de fapt, edificii ale uitării, nu ale amintirii. La fel ca scrisul din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
memoriei. După cum am încercat să arăt, acest act originar al experienței urbane, cel al memoriei, se desfășoară ca modalitate de cunoaștere (gestul epistemologic), ca așezare în dimensiunea eschatologică a istoriei (gestul teologic) și ca deconstrucție a reprezentărilor ideologice ale prezentului „învingătorilor“ (gestul politic). Imaginile dialectice ale Berlinului începutului de secol XX permit această triplă lectură, iar experiența urbană își găsește astfel, în Copilărie berlineză..., o ilustrare privilegiată. Figura copilului, aflat în descoperirea lumii orașului, întreține o relație specială cu celelalte figuri
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]