1,933 matches
-
prozator de adânci resurse. (Ă). Nimic nu e convențional În această carte: nici retorisme inutile, nici formule superficiale și personaje schematice, nici prezentări umflate, și false ale realității, nici limbajul voit «specific», cu «vânjoșenii», «dârzenii» și «Încrâncenări», nici un fel de șablon care să facă din oameni și din caractere tipuri standard; cu un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme, fără ca să reușească să convingă. În cartea lui Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
romane oglindesc aspecte sau faze ale industriei și ale industrializării din Uniunea Sovietică. Câtă experiență de viață se desprinde din ele, câtă grijă pentru om, pentru dezvoltarea lui, paralel cu Înfățișarea proceselor materiale, istorice, ale vieții economice! Nimic schematic, nimic șablon! Scriitorii noștri au la Îndemână, În romanul sovietic, un inepuizabil izvor de Învățătură, care trebuie folosit din plin”. Cu precizarea că oferim cititorului În note41 și alte interpretări critice la cartea În discuție, să trecem la menționarea câtorva opinii despre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vigilență atunci când a favorizat publicarea opiniilor deformatoare privind noua poezie ale lui George Dan, revine la confuziile Vieții românești și sfârșește prin a „desființa” poezia lui G. Dan, punând În seama acesteia tot ce pusese acela pe seama tinerei poezii (formalism, șablon, lipsă de cultură, de originalitate, etc.). Am reprodus aproape În Întregime articolul lui George Dan În capitolul despre poezia anului 1949 (nota 41 și contextul), subliniind că observațiile aceluia și cele ale lui Eugen Jebeleanu (nota 94 și contextul, același
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
neașteptat În articolul publicat În Flacăra sub semnătura lui George Dan, articol care constituia În fond o explozie furtunoasă a indignării autorului Împotriva tinerei noastre poezii. Articolul Flăcării compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mecanică și reducerea la numai 850 de cuvinte, apar evident atunci când răsfoiești un manual de «basic-englisch». (Ă). Criticii noștri literari nu au dat până acum atenția cuvenită problemelor limbii. Ei s-au mulțumit să arunce În fuga condeiului câteva aprecieri șablon la sfârșitul recenziei: «limbă bogată», «limbă mlădioasă», «s-au strecurat și câteva greșeli» etc. Și nici chiar astfel de observații sumare, nu se Întâlnesc decât rareori. Ele lipsesc de pildă cu totul În studii, altfel interesante, ca acelea lui G.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
expresiilor triviale și de jargon, a regionalismelor, arhaismelor, neologismelor, apare tendința de a «simplifica» limba. (Ă). În versurile lui Tulbure de pildă, izbucnesc la fiece pas «fanfare de lumini», cresc «holde de bucurii», flutură pretutindeni steaguri, Înlocuindu-se astfel prin șabloane convenționale bogăția vieții. (Ă). Eugen Frunză repetă inutil epitetul vag și inexpresiv «bun» În versuri consecutive din Cântec de leagăn. Dan Deșliu afirmă că toate lucrurile pe care le descrie sunt „mari, mărețe, uriașe” etc; problema oficială de a Înfățișa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În spiritul vigilenței de partid și a neadormirii pe lauri, la conferința tinerilor scriitori din august, În rapoartele Uniunii Scriitorilor s-a atras atenția asupra pericolului schematismului și clișeului, Îndeosebi În zugrăvirea „eroului pozitiv”. În 1951 toate aceste slăbiciuni: manierism, șablon, clișeu, schematism, dispreț față de Înaintași, incultura, lirismul facil, lipsa de meșteșug, optimismul tembel, „neadâncirea realității, a experienței sovietice În domeniu”, superficialitate stilistică, epigonismul, expresia lozincardă, infantilă și altele, vor primi un nume: proletcultism. A existat proletcultul În cultura sovietică, Îndată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai adânc viața. (Ă). Astfel s-a cuibărit lipsa de modestie În activitatea unor tineri poeți, care au credința că „ascunzându-se” la masa de scris, departe de clocotul vieții, pot Înlocui faptele concrete prin afirmații cât mai generale, prin șabloane, rezumându-se la o „documentare” superficială, de turiști. (Ă). Tendința aceasta proletcultistă, atitudinea ciocoiască față de muncă, față de Însușirea culturii, care s-a manifestat În activitatea lor poetică a fost dezbătută pe larg În cadrul discuției organizate de Uniunea Scriitorilor asupra problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de viață, dovedeau că proletcultismul și formalismul mergeau mână În mână. (Ă). Literatura noastră a Înregistrat În anii care au urmat istoricei cotituri de la 23 August 1944, importante succese, (Ă), a trasat poeților sarcina de a lupta Împotriva formalismului, a șabloanelor, a ruperii de viață și a indicat că un pericol principal care deschide calea lipsurilor enumerate mai sus, Îl constituie apariția tendințelor proletcultiste la unii din scriitorii noștri și mai ales la cei tineri. (Ă). După discuțiile purtate În cadrul plenarei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de ascendențe, noii dascăli vor putea să discute firesc și despre aceste părți ocolite, ascunse. Bine-bine, dar ele nu sunt creative, sunt departe de a fi exemplare, sunt mai mult decât hilare, ba chiar plicticoase, prin proliferarea fără precedent a șablonului, a locului comun, a Îndrumătorului crâncen, Întunecat, veșnic vigilent ori dimpotrivă a veșnicului vesel-aed, și-apoi lucrurile se cam știu - mi-ar putea reproșa vreun urmaș al acelui Îndrumător sau rapsod care, nițel mai bemolizat vreme de vreo 30 de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
volum de poezii al tânărului poet A. E. Baconsky reprezintă un fapt Îmbucurător, care merită o atenție deosebită. (Ă). Baconsky este Însă pândit de o primejdie serioasă: aceea de a aluneca de la originalitate la manieră. Spuneam că el nu repetă șabloanele curente, șabloanele altora. Dar se repetă pe sine Însuși, reluând la infinit un șablon pe care l-a confecționat singur și care, din păcate, a fost apoi reprodus În serie și de alții. (Ă). Un poem al lui Baconsky Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezii al tânărului poet A. E. Baconsky reprezintă un fapt Îmbucurător, care merită o atenție deosebită. (Ă). Baconsky este Însă pândit de o primejdie serioasă: aceea de a aluneca de la originalitate la manieră. Spuneam că el nu repetă șabloanele curente, șabloanele altora. Dar se repetă pe sine Însuși, reluând la infinit un șablon pe care l-a confecționat singur și care, din păcate, a fost apoi reprodus În serie și de alții. (Ă). Un poem al lui Baconsky Îl recunoști cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
merită o atenție deosebită. (Ă). Baconsky este Însă pândit de o primejdie serioasă: aceea de a aluneca de la originalitate la manieră. Spuneam că el nu repetă șabloanele curente, șabloanele altora. Dar se repetă pe sine Însuși, reluând la infinit un șablon pe care l-a confecționat singur și care, din păcate, a fost apoi reprodus În serie și de alții. (Ă). Un poem al lui Baconsky Îl recunoști cu ușurință, chiar dacă e nesemnat; el poartă pecetea originalității sale. În ce constă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
hrăni furnale și uzine; Lucrul tău să urce ca un zbor, Căci partidu-i veșnic lângă tine, Veșnic Îți va sta În ajutor» În La frasinii de la răscruce, cuvântarea pe care o ține președintele gospodăriei colective se scaldă și ea În șabloane arhicunoscute (Ă). La Baconsky nu vom Întâlni, de pildă, nici eternii „zori ai socialismului”, nici versificarea unor teze ideologice. Dar vom Întâlni altceva, care constituie, fără Îndoială, una din trăsăturile specifice ale poeziei baconskyene: prezența eroului liric aproape În fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
crede el de cuviință. Cultul acesta a răbufnit mai ales În poemul Scriind În Octombrie, publicat Întâia oară În Almanahul literar (an.I, nr. 11). Tema poemului ar vrea să fie cântare Marii Revoluții din Octombrie. Pentru a ieși din șablon, Baconsky imprimă poeziei nota specifică În genere creației sale și convertește tema Într-una care se pare că este mai apropiată de frământările lirice ale scriitorului: cântarea succeselor pe care el le-a avut În ultimii ani, Înfățișarea temelor care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastră și de aiurea, a fost indicată cu deosebită claritate de Scânteia, În articolul Când poetul se depărtează de viață (Ă). (Ă). Se răspândise nu prea demult obiceiul printre poeții noștri fără experiență de a substitui gândirii creatoare vii, anumite șabloane de esență proletcultistă; grafice care saltă, tractoare care nechează, norme, ortaci etc. Căprariu Încearcă o diversiune, etalându-și impresiile despre anumite fenomene ale naturii, dar ajungând, În fapt, la aceleași scheme moarte. Nepornind de la viață, poetul ajunge la versuri care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sprijină invenția, alții nu). Tot același lucru se poate spune despre nuvele ca Ion Asaftei de Vera Hudici, Linia de foc de Ieronim Șerbu care nu mai au meritul originalității, care reiau aceeași acțiune În imagini artistice. Autorii construiesc subiecte șablon: acțiunile după „modelul” dovedit valabil. Care este urmarea firească a acestei continue repetări? În primul rând se crează cititorilor impresia că viața patriei noastre este săracă și simplă, că omul nou al patriei noastre este un om cu un conținut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
iar pe secretarul organizației de partid Neamsărman; țăranii săraci din Îndoiala de Șerban Nedelcu se numesc Rebegitu și Codiriște (coadă de bici slabă, subțire), etc. (Ă). Concluzia care se impune este că și acesta este un procedeu care schematizează, un șablon. (Ă)”. Insuficienta reflectare a eroului pozitiv, cultivarea tipologiei șovăielnicului, alunecarea spre invidualism (a unor personaje) spre formalism ori naturalism (a autorului) ș.a. reies și din primul roman despre hidrocentrale - publicat În serial În Viața românească, iar În volum În 1952
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În literatura noastră. (Ă). Sunt Însă și personaje greșit concepute, iar urmările În ceea ce privește desfășurarea acțiunii nu Întârzie să se arate. Iat-o de pildă pe Anca (Ă). În locul personajului viu, pe care-l cereau Împrejurările concrete din Cumpăna luminilor, Întâlnim șablonul artificial al „femeii fatale” de genul Sandei din Iarbă rea, al Donei din Drum fără pulbere, etc. Anca este o replică fidelă a Donei Vorvoreanu (Ă). Pornit schematic, tot ce e În legătură cu Anca se rezolvă schematic, pe neașteptate. Vancu, cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de anumite dificultăți. (Ă). Și, În loc de a rezolva aceste dificultăți printr-un efort susținut, pentru a Înțelege mai adânc viața și a o zugrăvi apoi realist În toată complexitatea ei, el scoate din trusa de voiaj a activistului burghez câteva șabloane gata confecționate, câteva passe-partout-uri ruginite, dar care i se pare lui că ar mai putea fi Încă Întrebuințate la caz de nevoie. Nici nu-și dă poate Îndeajuns seama că făcând această măruntă concesie „tehnică”, a cedat În fond influenței
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Împletituri de humor și ironie», iar ceva mai departe «scriitorul cunoaște măiestria meșteșugului său În toate amănuntele». Măiestria meșteșugului este probabilă pe semne o eroareăgreșită. (Ă). Un revers al acestui păcat, ascunzând de fapt aceeași racilă, ține de formulele de șablon. (Ă). Autorul «are părți pozitive», «dar și limite». Opera lui «a făcut un pas Înainte». Eroii lui sunt vii, limba e colorată și vie, etc.etc. Astfel de expresii, care câteodată sunt juste, dar aplicate fără discernământ și fără argumentație nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
desemnul. Criticul Întâi să știe singur cum să-și șteargă nasul/ Înainte de-a atinge cu piciorul său Parnasul”. La scurtă vreme, Almanahul literar din Cluj intervine În discuție prin comentariul lui Dumitru C.MICU35. Combătând generalizările păguboase, critica rezumativă, șablonul, superficialitatea etc. autorul Întregește imaginea slăbiciunilor criticii literare, cu referiri la sine, la George Munteanu, Mihai Gafița, J.Popper, Dan Costa, Eugen Campus, Aurel Martin, D.Costea, I.Pervain, ș.a., reținând, În același timp și o „oarecare Înviorare În critică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
curea de transmisie a politicii de partid, accesibilitatea, funcția educativă a scrierilor etc.). Din 1934, P este Înlocuit În literatura sovietică cu realismul socialist (RS). Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la nașterea unei literaturi autarhice, sufocată de șabloane tehnice, de constrângeri ideologice, uniformă și repetitivă În toate structurile sale: tema, viziune literară, tehnică, tipologie. Încercările, puține, de altfel, de a ieși din metoda partinic-călăuzitoare de creație, de definire a unei formule individuale (Marin Preda, A.E.Baconski, A
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
O primă serie de scrieri, incluzând nuvele și povestiri - Vin apele (1950), În pragul primăverii (1952), Scrisoarea (1952), Judecata (1952) -, apoi romane - Ogoare noi (1953), Floarea vieții (1954), devenit, în variantă revizuită, Destin (1960) -, sunt concepute în limitele stricte ale șabloanelor ideologice, aplicate conștiincios, în detrimentul oricărei posibilități de manifestare a originalității: săteni eliberați de „exploatatori” își găsesc pământurile inundate și recoltele distruse de foștii „chiaburi”, care sparg un dig de apărare (Vin apele) ș.a.m.d. Pe de altă parte, deținător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]