1,954 matches
-
limită a emisiei totale Instalație nouă Instalație existentă Vopsirea mașinilor noi (> 15) > 5000 45 g/m² sau 1,3 kg/caroserie + 33 g/m² 60 g/m² sau 1,9 kg/caroserie + 41 g/m² 5000 bloc șasiu-caroserie sau > 3500 șasiu 90 g/m² sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m² 90 g/m² sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m² Limita emisiei totale (g/m²) Vopsirea cabinelor noi de camioane (> 15) 5000 > 5000 65 55 85 75 Vopsirea
jrc4074as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89237_a_90024]
-
lângă rezervor. 5.11. Rezervorul de carburant și ștuțul de umplere trebuie proiectate și instalate în vehicule astfel încât să se evite acumularea de sarcini de electricitate statică pe toată suprafața. Dacă este nevoie, ele se descarcă pe structura metalică a șasiului sau pe orice masă metalică majoră cu ajutorul unui bun conducător. 5.12. Mai mult, rezervoarele confecționate din material plastic trebuie testate și conform procedurii specifice prevăzute la punctul 6.3. 6. TESTE 6.1. Testul hidraulic Rezervorul trebuie supus unui
jrc4563as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89729_a_90516]
-
1 c) densitatea fumului (diesel)1 d) emisie de gaze [benzină, gaz natural sau gaz de petrol lichefiat (GPL)1 e) sistem de direcție f) faruri, dispozitive de iluminare și de semnalizare g) roți, pneuri h) suspensii (defecțiuni vizibile) i) șasiu (defecțiuni vizibile) j) tahograf (instalare) k) dispozitiv de limitat viteza (instalare) l) pierdere de carburanți și/sau de ulei 11. Rezultatele controlului: Interzicerea utilizării vehiculului care prezintă defecțiuni grave 12. Diverse/observații 13. Autoritatea/agentul sau inspectorul care a efectuat
jrc4581as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89747_a_90534]
-
în partea cea mai exterioară a anvelopelor, exclusiv proeminența anvelopelor în apropierea solului):...". (b) Se inserează următoarele puncte: "9.22. Protecție frontală antiîncastrare 9.22.1. Desenul pieselor vehiculului care intervin în protecție frontală antiîncastrare, adică desenul vehiculului și/sau șasiului, cu indicarea poziției și montării celei mai late punți din față, desenul montării și/sau fixării protecției frontale antiîncastrare. Dacă protecția frontală antiîncastrare nu este un dispozitiv special, desenul trebuie să arate clar că se respectă dimensiunile cerute: 9.22
jrc4589as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89755_a_90542]
-
9. CAROSERIE 9.1. Tipul de caroserie: ................................................................................. 9.2. Materiale folosite și metode de construcție: ................................................... 9.22. Protecție frontală antiîncastrare: ............................................................... 9.22.1. Desene ale părților vehiculului care au legătură cu protecția frontală antiîncastrare, adică desenul vehiculului și/sau al șasiului, cu indicarea poziției și a montării punții din față celei mai late, desenul montării și/sau fixării protecției frontale antiîncastrare. Dacă protecția frontală antiîncastrare nu este un dispozitiv special, desenul trebuie să arate clar că dimensiunile cerute sunt respectate: 9
jrc4589as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89755_a_90542]
-
9. CAROSERIE 9.1. Tipul de caroserie: ................................................................................. 9.2. Materiale folosite și metode de construcție: ................................................... 9.22. Protecția frontală antiîncastrare: ............................................................... 9.22.1. Desene ale părților vehiculului care au legătură cu protecția frontală antiîncastrare, adică desenul vehiculului și/sau al șasiului, cu indicarea poziției și a montării punții din față celei mai late, desenul montării și/sau fixării protecției frontale antiîncastrare. Dacă protecția frontală antiîncastrare nu este un dispozitiv special, desenul trebuie să arate clar că dimensiunile cerute sunt respectate: 9
jrc4589as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89755_a_90542]
-
elemente de fixare, materiale și marcaje citate la pct. 1.1.3 din anexa I; 2.4. "protecție frontală antiîncastrare" înseamnă prezența în fața vehiculului a unuia din următoarele elemente: un dispozitiv special de protecție frontală antiîncastrare; sau caroserie, părți ale șasiului sau alte componente care prin formă sau caracteristici pot fi privite ca îndeplinind funcțiunile dispozitivului de protecție frontală antiîncastrare; 2.5. "tip de vehicul" înseamnă vehicule care nu diferă esențial în aspecte ca: 2.5.1. lățimea punții celei mai
jrc4589as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89755_a_90542]
-
Însă inventatorul automobilului în accepția modernă este considerat Karl Benz. În 1878, acesta proiectează un nou tip de motor cu ardere internă, mult îmbunătățit și care va fi patentat un an mai târziu. Părțile principale ale oricărui automobil sunt motorul, șasiul, caroseria și partea electrică. Motorul este sistemul fizic de generare a energiei mecanice care pune în mișcare sistemul de transmisie al automobilului. Un motor este compus din două părți: mecanismul motor și instalațiile auxiliare. Șasiul automobilului este ansamblul organelor și
Automobil () [Corola-website/Science/297484_a_298813]
-
ale oricărui automobil sunt motorul, șasiul, caroseria și partea electrică. Motorul este sistemul fizic de generare a energiei mecanice care pune în mișcare sistemul de transmisie al automobilului. Un motor este compus din două părți: mecanismul motor și instalațiile auxiliare. Șasiul automobilului este ansamblul organelor și instalațiilor care efectuează preluarea și transmiterea energiei mecanice de la motor la roțile motoare, conducerea automobilului, susținerea și propulsia lui. Se compune din transmisie, sistemul de conducere, organele de susținere, organele de propulsie și instalațiile auxiliare
Automobil () [Corola-website/Science/297484_a_298813]
-
pe drum a automobilului.Cuprind cadrul, carterele punților și organele de suspensie. Sistem de propulsie Sistemul de propulsie tansformă mișcarea de rotație în mișcare de translație și ajută automobilul să se sprijine pe drum sau pe sol. Instalații auxiliare ale șasiului Instalațiile auxiliare asigură confortul, siguranța circulației și controlul exploatării automobilului.Ele sunt instalația de iluminat, instalația de semnalizare, instalația de încălzire, instalația de aerisire, ștergătoarele de parbriz, etc. Caroseria este partea principală a automobilului care are rolul de purtător al
Automobil () [Corola-website/Science/297484_a_298813]
-
că pedala de accelerație nu mai funcționează. ESC-ul nu îmbunătățește performanța în virare, ci previne pierderea controlului. Sistemul ESC se bazează pe mai mulți senzori care detectează diferențele de viteză de rotație între roțile față și spate precum și deplasarea șasiului în lateral față de traiectoria impusă de sistemul de direcție. Reacția ESP este foarte promptă, de ordinul milisecundelor. Organizația americană non-profit IIHS (Insurance Institute for Highway Safety) estimează că prin folosirea acestei tehnologii pe toate autoturismele o treime din numărul accidentelor
Control de stabilitate electronic (autovehicule) () [Corola-website/Science/317807_a_319136]
-
(în germană: bondarul) a fost un obuzier autopropulsat folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, începând cu a doua jumătate a anului 1942 până la sfârșitul războiului. Bazat pe șasiul "Geschützwagen III/IV" și echipat cu un obuzier de calibrul 150 mm, era denumit oficial în inventarul armatei "Panzerfeldhaubitze 18M auf Geschützwagen III/IV (Sf) Hummel, Sd.Kfz. 165". Hitler a decis pe 27 februarie 1944 ca numele Hummel să
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
mult în urma forțelor blindate ale Wehrmachtului. Deși armata dispunea de câteva piese de artilerie mobilă, acestea erau într-un număr mic și cu o valoare reală limitată. Primul plan implica montarea unui tun de calibrul 10,5 cm leFH17 pe șasiul unui Panzer III, dar acesta idee a fost respinsă în favoarea montării aceluiași tun pe un șasiu de Panzer IV. Un singur prototip a fost construit după indicațiile acestea. Testele au dovedit că era necesar un tun de un calibru mai
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
erau într-un număr mic și cu o valoare reală limitată. Primul plan implica montarea unui tun de calibrul 10,5 cm leFH17 pe șasiul unui Panzer III, dar acesta idee a fost respinsă în favoarea montării aceluiași tun pe un șasiu de Panzer IV. Un singur prototip a fost construit după indicațiile acestea. Testele au dovedit că era necesar un tun de un calibru mai mare. Astfel, a fost ales obuzierul de 15 cm sFH 18 L/30. Acesta trebuia să
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
Un singur prototip a fost construit după indicațiile acestea. Testele au dovedit că era necesar un tun de un calibru mai mare. Astfel, a fost ales obuzierul de 15 cm sFH 18 L/30. Acesta trebuia să fie montat pe șasiul "Geschützwagen III/IV", care prelua elemente atât de la Panzer III (transmisie și direcție), cât și de la Panzer IV (suspensie și motor). Același șasiu era folosit pentru vânătorul de tancuri Nashorn. Hummel avea o suprastructură ușor blindată, fără plafon, care adăpostea
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
a fost ales obuzierul de 15 cm sFH 18 L/30. Acesta trebuia să fie montat pe șasiul "Geschützwagen III/IV", care prelua elemente atât de la Panzer III (transmisie și direcție), cât și de la Panzer IV (suspensie și motor). Același șasiu era folosit pentru vânătorul de tancuri Nashorn. Hummel avea o suprastructură ușor blindată, fără plafon, care adăpostea obuzierul și echipajul. Motorul a fost mutat spre centrul șasiului pentru a face loc acestor modificări. Modelele ulterioare aveau structura interioară ușor schimbată
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
III (transmisie și direcție), cât și de la Panzer IV (suspensie și motor). Același șasiu era folosit pentru vânătorul de tancuri Nashorn. Hummel avea o suprastructură ușor blindată, fără plafon, care adăpostea obuzierul și echipajul. Motorul a fost mutat spre centrul șasiului pentru a face loc acestor modificări. Modelele ulterioare aveau structura interioară ușor schimbată pentru a face loc radistului și mecanicului conductor. Fiindcă Hummel nu putea transporta decât un număr limitat de lovituri, 150 de șasiuri au fost construite special pentru
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
a fost mutat spre centrul șasiului pentru a face loc acestor modificări. Modelele ulterioare aveau structura interioară ușor schimbată pentru a face loc radistului și mecanicului conductor. Fiindcă Hummel nu putea transporta decât un număr limitat de lovituri, 150 de șasiuri au fost construite special pentru a transporta muniția necesară. Acestea au fost denumite "Munitionsträger Hummel" și erau practic modelul original, însă fără obuzier și cu rasteluri pentru muniție special montate. La nevoie, vehiculele de transport puteau fi dotate cu obuzierul
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
PzKpfw II). Proiectat ca o măsură provizorie până la apariția tancurilor medii germane, acest tanc a jucat un rol important în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Producția acestui tanc ușor a încetat la începutul anului 1943, dar șasiul a fost folosit ulterior pentru alte vehicule blindate. În 1934, proiectarea tancurilor medii I și Panzer IV era întarziată din cauza problemelor tehnice. Prototipurile unui tanc menit a umple golul până la fabricarea acestor tancuri medii au fost solicitate de către armata germană
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
recunoaștere. Tancul a fost folosit în campaniile din Polonia, Franța, Țările de Jos, Danemarca, Norvegia, Africa de Nord și pe Frontul de Est. Fiind retras de pe front la sfârșitul anului 1942, el a fost folosit apoi pentru instrucție și pentru misiuni secundare. Șasiul acestui tanc a fost folosit pentru alte vehicule blindate precum tunul autopropulsat Wespe sau vânătorul de tancuri Marder II. Panzer II a fost proiectat înainte de Războiul Civil din Spania (1936-1939). Astfel, blindajul inițial ușor înclinat de 14 mm frontal, spate
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
unui tun de 5 cm nu era fezabilă, fiindcă tancul era depășit deja. Tunul de 2 cm avea rezultate bune în lupta antitanc dacă era folosit un proiectil din tungsten, dar această muniție era într-o cantitate limitată din cauza resurselor. Șasiul tancului Panzer II a stat la baza unor vânători de tancuri. Aceștia erau echipați inițial cu un tun de 5 cm PaK 38, înlocuit apoi cu un tun anticar de calibrul 7,62 cm PaK 36(r), capturat de la Armata
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
inițial cu un tun de 5 cm PaK 38, înlocuit apoi cu un tun anticar de calibrul 7,62 cm PaK 36(r), capturat de la Armata Roșie. Varianta de bază folosea însă puternicul tun antitanc 7,5 cm PaK 40. Șasiul a fost folosit și pentru tunuri autopropulsate Wespe. Acestea erau echipate inițial cu un tun de însoțire de 15 cm sIG 33. Ulterior, modelul de 10,5 cm leFH 18 a fost ales ca armament principal pentru aceste tunuri autopropulsate
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
este numele folosit pentru a denumi un tun de asalt greu folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe șasiul tancului Panzer VI Tiger I și echipat cu un lansator naval de rachete calibrul 38 cm, scopul principal al acestui vehicul de luptă era să asigure sprijin infanteriei în luptele din zonele urbane. Deși fabricat într-un număr extrem de limitat
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
anului 1943, tunul de asalt greu Sturmpanzer IV a intrat în producție, însă Wehrmachtul a cerut un alt vehicul blindat de luptă, cu un design asemănător, însă mult mai bine înarmat și blindat. Sturmtiger, noul vehicul proiectat de către Alkett, utiliza șasiul tancului greu Tiger I pe care era montată o suprastructură masivă din oțel. Deși inițial tunul de asalt trebuia să fie dotat cu un obuzier greu de calibrul 210 mm, în cele din urmă Sturmtiger a fost înarmat cu un
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
1944. Rata de producție lunară a fost estimată la 10 vehicule pe lună, însă această cifră nu a fost atinsă decât în septembrie 1944. Doar 18 tunuri de asalt Sturmtiger au fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate și, ulterior, recuperate de pe câmpul de luptă. Sturmtiger urma să fie folosit ca un tun de asalt greu, pentru a sprijini infanteria împotriva fortificațiilor. Când primele vehicule au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]