13,607 matches
-
vie...Până să vină blăstămatul de șef de post, ne adunăm cu toții la noi. Devușca nu-i chiar fetișoară: rochia pe care i-a dat-o mama o strânge tare, de peste tot, gata-gata să pocnească la cusături, copcile de deasupra șoldului nu s-au putut Închide, n-o ajung, i se vede pielea: rozovă. O fi umflată de țânțari, săraca, o Înțeleg: așa am pățit și eu pe timpul refugiului. De asta o fi arătând atât de mare. Bine: obrazul, să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Un cor de icnete și de „Vai, extraordinar“ s-a ridicat dinspre oaspeții care însă au revenit rapid la starea de tăcere ca nu cumva să rateze următoarea replică. —Scuză-mă! Alison a luat atitudine, punându-și indignată mâinile în șolduri. —Cum îți permiți să mă numești așa în fața familiei și prietenilor mei? Nici măcar nu mă cunoști. Buzele Sofiei s-au strâmbat într-un rânjet, apoi femeia și-a fluturat unul dintre brațele subțiri și bronzate într-un gest de concediere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în apărarea nimănui. El alege întotdeauna calea cea mai ușoară. În vreme ce se târa către podiumul unde stătea David, cu câte-un copil încleștat de fiecare picior, Sofia arăta ca o persoană care are nevoie disperată de o proteză dublă de șold. Femeia a înșfăcat microfonul, l-a întors către ea și a bătut în el ca un adevărat profesionist, ca să se asigure că tot ceea ce avea să spună urma să fie auzit în întreaga încăpere. —Fostul meu soț e un laș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că se poate spune că e un fel de grup terapeutic, a adăugat Fiona zâmbind liniștitor. Alison era uluită. —Ceva în genul grupurilor pentru oamenii care vor să slăbească? a întrebat ea uitându-se în jos, la silueta ei cu șolduri subțiri, de invidiat. Strâmbându-se batjocoritor către pântecele său masiv, Fiona a început să râdă. — Nu. Cu toate că probabil mie mi-ar prinde bine să mă înscriu într-un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de grup secret, fondat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
viață. Deși era sigură că existaseră câteva convorbiri telefonice intense cu Sofia, atunci când ea nu fusese de față. Dintr-odată, capetele tuturor bărbaților din cafenea s-au întors către ușa de la intrare. Intrase Julia, iar acum înainta încrezătoare, mișcându-și șoldurile ca o adevărată Jessica Rabbit, perfect conștientă de efectul pe care-l producea asupra celor care o urmăreau. Părul blond i se unduia dintr-o parte în cealaltă, la fel ca al femeilor din reclamele cu „Pentru că meritați“. În urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înșfăcat telecomanda și a stins televizorul, obligându-l pe James să se întoarcă și să se uite supărat la ea. Acum că ți-am captat întreaga atenție, o să repet întrebarea. Cine era la telefon? a spus ea cu mâinile în șolduri. — Cum ți-am mai spus: nu-l cunoșteai, a răspuns bărbatul accentuând cuvintele și însoțindu-le cu o expresie care sugera că e deranjat de întrebare. —Ei, nu mai spune, a murmurat Julia, culegând, cu un gest leneș, un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care-i punea în evidență pomeții înalți și chipul cu trăsături de spiriduș. Partea de sus a trupului Sofiei era destul de suplă. Femeia avea niște sâni micuți și brațe subțiri. Numai că talia bine conturată era și mai accentuată de șoldurile care nu puteau fi altfel descrise decât ca fiind acelea ale unei femei care născuse. Sofia era mică de stătură - avea în jur de un metru și șaizeci și cinci de centimetri - așa că, în mod neobișnuit, Alison se simțea destul de înaltă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s Anal Vapours Tour“. —A fost OK. Asta fusese atitudinea puștiului pe parcursul ultimelor două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau în urma încălțărilor puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase într-un ghid superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
clar, își coafase părul într-un stil mai plăcut, care-i îndulcea trăsăturile angulare ale feței. Carnea de pe brațe nu-i atârna, dar rochia nu-i punea în valoare atributele, ci era mult prea mare și-i atârna lălâie pe șolduri. Făcută pe măsură... dar pe măsura altcuiva, s-a gândit Julia. A, uite! a exclamat ea descoperind pe cineva la câțiva metri distanță. Prietena mea, Jade, de la facultate. Și ea e tot învățătoare. Hai să vă fac cunoștință! —Facultate? Deborah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înjurat Julia când a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Sigur. Jake, care, în mod normal, era adeptul răspunsului adolescentin „într-un minut“, pe care-l folosea în orice situație, a sărit în picioare fără nici o ezitare. —Hai, puiuț! Hai să mergem! Băiatul a săltat-o pe Jessica pe-un șold și-a ieșit din bucătărie. —Bună. David a zâmbit spăsit, dar Fiona nu s-a clintit de lângă ușă. —Bună. Femeia nu i-a răspuns la zâmbet, nevrând să pară prea dispusă la reconciliere înainte să afle exact care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Sfârșitul unei dureri de urechetc " Sfârșitul unei dureri de ureche" — Un pahar cu apă, vă rog. Și un meniu. Mi-e o foame de lup. Susan s-a lăsat să cadă într-un fotoliu de răchită din cafeneaua Natasha. Din cauza șoldurilor în continuă expansiune îi era greu să încapă în fotoliu. —Dumnezeule, dacă acum sunt cât un bungalou, îți închipui cât o să fiu în pragul nașterii? i s-a plâns ea Fionei. Am pus pe mine vreo douășcinci de kile. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spre locul din stufăriș unde știa că se ascunsese negrul Suilem și apoi, ca și când ar fi întors spatele trecutului, se răsuci pe călcâie și începu să coboare în urma familiei sale. Malik-el-Haideri își termină țigara în timp ce privea tulburat ușoara legănare a șoldurilor femeii, apoi aruncă mucul cu un gest de iritare și o urmă fără grabă. îl văzu odată cu primii zori și crezu că-l înșală vederea, dar pe măsură ce se apropia își dădu seama că era „ceva“, nu știa ce, ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mânca-ne-ai, la care Mărgărit prompt, păi, cum să nu, nea Ghețule, și la matale, și la Zizi sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita la el cu mâinile-n șolduri gâfâind, cu botul lui de sobol ridicat, adulmecând zăpușeala nopții străbătute de luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să zic, dar a plecat aproape imediat ca să schimbe o vorbă cu chitaristul unei formații destul de celebre, care poza ostentativ la capătul tejghelei barului, cu plevisul Împins Înainte În chip provocator. Respectând cerințele modei, era atât de slab Încât oasele șoldurilor Îi făcuseră găuri prin blugi. Pe cântăreț Îl știam deja. — Salutare, Leggo. Cum Îți mai merge? l-am Întrebat eu. — Bine, mi-a răspuns. Pentru Leggo, asta fusese o conversație foarte lungă, căci, deși foarte arătos, nu prea făcea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
membru. A dat roată cu ochii prin Încăpere, căutând Încuviințarea asistenței și constată că exista susținere unanimă pentru această inițiativă Înțeleaptă. Picioarele ei Îmbrăcate În blugi erau depărtate și bine Înfipte În podea, iar una dintre mâini era proptită În șold, cu cotul mult În afară. Uneori o bănuiam că imita atitudinile văzute prin revistele pentru bărbați. Cu excepția Lindei, singurul protestatar era Jeff, care sperase la o respingere totală a propunerii și care acum arăta cumplit de dezamăgit. Fliss numără mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Cu cât te amendează? Fliss ridică din umeri. — Depinde În ce toane sunt. Lesley ieși din sală, cărându-și casetofonul; avea ochii un pic cam roșii, dar buzele Îi erau strânse. Trecu țintă pe lângă noi și coborî scările către subsol. Șoldurile ei, Îmbrăcate În colanți de culoarea lămâilor verzi, se legănau mai puțin ca de obicei. — Se duce la Derek ca să se plângă, spuse Fliss fără urmă de compasiune. E posibil ca Linda să afle că s-a Încărcat cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urechile. Stătea rezemată de cabina de la recepție, cu ambele mâini sprijinite de birou, și striga la Lesley. — Spune-mi numai dacă e aici, OK? N-am nevoie să-mi dai indicații. Lesley era În picioare și-și Înfipsese mâinile În șolduri. — Nu e, răspunse ea tăios. Și nu vorbi cu mine pe tonul ăsta. — Minți! urlă Naomi furioasă. Pun pariu vrei să-l ții doar pentru tine, jigodie schiloadă ce ești! Lesley o privi de sus. Era mult mai Înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
slăbise pretutindeni, am putut să mă strecor până În camera prințesei. Ușa era Întredeschisă; am Împins-o fără zgomot. Șirin era În pat, În capul oaselor, cu Manuscrisul deschis așezat pe genunchii ridicați. M-am strecurat lângă ea, umăr la umăr, șold la șold. N-aveam, nici ea, nici eu, gândul la mângâieri, dar, În noaptea aceea, ne-am iubit În alt chip, cufundați În aceeași carte. Ea Îmi călăuzea ochii și buzele, cunoștea fiecare cuvânt, fiecare pictură; pentru mine, era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am putut să mă strecor până În camera prințesei. Ușa era Întredeschisă; am Împins-o fără zgomot. Șirin era În pat, În capul oaselor, cu Manuscrisul deschis așezat pe genunchii ridicați. M-am strecurat lângă ea, umăr la umăr, șold la șold. N-aveam, nici ea, nici eu, gândul la mângâieri, dar, În noaptea aceea, ne-am iubit În alt chip, cufundați În aceeași carte. Ea Îmi călăuzea ochii și buzele, cunoștea fiecare cuvânt, fiecare pictură; pentru mine, era pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clasele mari, care se pricep la asemenea treburi. Eu încă nu eram pe de-a-ntregul convins, căci BB era franțuzoaică de-a binelea și ea avea din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea sub bluză, meșteriserăm niște lentile de ochelari cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi umplu palmele cu ce creștea acolo, sub bluză, și să mă gândesc acasă. Curentul de aer din față îmi înroșise obrajii, abia mai puteam să respir și ochii mi se făcuseră mici, priveam totul printre zăbrelele genelor. Anna avea șolduri înguste și era nepoata proprietarului pensiunii, care locuia sus de tot, sub acoperiș. Mă întrebase: „Facem un tur?”, iar nu știam cum se face un tur, deci mă lăsasem cu totul în seama ei, așa cum mă lăsasem în seama tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Benito. „Acolo sus” era un balcon mititel, balconul nostru de acasă era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna popolo italiano. Când n-avea ce spune, Benito își proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur priviri hotărâte. Totdeauna privirile hotărâte sunt de folos, aș fi putut să i le recomand și tatei. Atunci n-ar mai fi avut nevoie de două cămăși pe zi din cauza transpirației și mâinile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spus că e din pricina timpului. Timpul vine și înnegrește. După aceea nu te mai speli, ești bătrân. Tata nu era încă bătrân. Râsul îi dezvelea dinții albi și n-avea dâre negre pe față. Doar un pic de grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei erau lungi și subțiri și se mișcau în sus și în jos. Erau neastâmpărate și vesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-napoi. În ceasul al treisprezecelea, veneau la rând pastele puse pe masă de signora Maria. După ce traversai holul răcoros de la intrare și coborai treptele până la subsol, în dreapta era locuința lui Pietro. Nevasta lui aducea cu Sophia Loren, când îi vedeai șoldurile, te apuca răul de mare. În mijloc locuia familia Flumian, la stânga începea un coridor cam întunecos, în spatele ușii cu numărul unu stăteam noi. Pietro îi dăruise tatei un deșteptător. Când suna ceasul, tata ieșea din cameră, iar după zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]