18,529 matches
-
Luă apoi o carafă cu apă, ținând lichidul clipocitor între palme. Când umplu un pahar murdar de pe tejghea și-l bău cu sete, mi-am dat seama că intra în primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
date uitării mai ales de cei care au fost în mijlocul lor. Piața Universității a rămas un simbol al unirii românilor de bună credință și cu conștiință civică. Guvernanții s-au străduit din răsputeri să împrăștie această opoziție democratică și să șteargă din amintirea acestei comuniuni a unor tineri în jurul unor revendicări legitime, abătând totodată atenția opiniei publice asupra altor probleme mai puțin importante sau pe care le-au atins tot în mod superficial. Totuși s-au format noi asociații de revoluționari
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
s-au pronunțat asupra acestor probleme, rămânând simple omoruri cu autori necunoscuți. Au tot continuat să dea din umeri și mai ales să minimalizeze importanța lor iar când au fost supuși unor presiuni mai mari, să susțină că timpul a șters orice urmă și probele sunt imposibil de obținut. Oricum, termenul de prescripție n-a trecut. Chiar dacă s-a tergiversat atât de mult, va veni și momentul când adevărul va răzbate la lumină. În plină revoluție, s-au văzut chiar și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la filosofie bătându-l pe spate. Acestea fiind zise, japonezul se înclină politicos și își văzu mai departe de drum, luând-o pe Cuza în jos sau în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în mână, iar el le răspundea la salut bine crescut, înclinând ușor capul. Ciudat era numai contrastul dintre abundența de detalii cu care ziarele îi descriau faptele („O ultimă picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se șterse de sudoare și, mângâind un orfan pe cap, porni înspre casă“) și informațiile aproape inexistente despre viața să privată. Nu se știa nici unde locuiește, nici dacă este căsătorit sau are o prietenă, nici cine îi sunt prietenii, nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceți acolo? Hă? - Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ridic, îmi dau jos pantalonii, îmi dau jos chiloții, și ce să spun: am sărit în sus ca la karate și din salt, mă înțelegeți, m-am căcat drept pe fața lui și, dacă tot eram în aer, m-am șters la cur cu mustața lui. - Și? întrebă Mihai Viteazul. - Și nimic. Am aterizat, mi-am ridicat chiloții și pantalonii, i-am zdrobit armata cu doi pumni și am plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
picioare. Futu-te-n morții mă-tii să te fut! Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce-i sugea pula cuiva lipsit de importanță, Angelica se gândea la unele, altele. Pasiunea pentru orice fel de sex i se trezise pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe mâini și se așeză pe veceu, care era probabil cel mai scump obiect din apartament. Un Kigano Ito VXA -T 1800. Un monstru sacru al veceurilor, costase 8600 de dolari și avea: - douăzeci de programe de tras apa și șters la cur; - nouăzeci de voci; - procesor de patru gigahertz; - program de autocurățare cu trei viteze; - program de autodezinfecție; - creier electronic; - fön cu zece viteze; - treizeci și șase de perii de șters curul; - analiza instantanee a căcatului; - încălzire automatică a scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și avea: - douăzeci de programe de tras apa și șters la cur; - nouăzeci de voci; - procesor de patru gigahertz; - program de autocurățare cu trei viteze; - program de autodezinfecție; - creier electronic; - fön cu zece viteze; - treizeci și șase de perii de șters curul; - analiza instantanee a căcatului; - încălzire automatică a scaunului; - suprafața scaunului variabilă, imitând/simulând catifea, lemn, metal, plastic, piatră, lână, blană, hârtie și alte nouăzeci de suprafețe; - o sută de parfumuri pentru cur; - memorie pentru zece programe individuale; - siguranță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Domnule Tocilescu, poate că vi s-a părut. - Părut. - Exact. În Suedia, lucrurile stau altfel. Emoțiile sunt altele, realitatea e alta, rezultatele și urmările acțiunilor sunt altele decât în România. La noi în Suedia... - Știți ceva, Lantz? l-am întrerupt ștergându-mi lacrimile cu mâneca pulovărului. - Ce? - Îmi bag pula în Suedia. AFACERIȘTII Stăteam în poiana Vaslui 4 pe iarbă, în jurul unui coș cu mâncare și cu un termos cu cafea. Păsări ciripeau, șoareci de câmp chițăiau în apropiere. Mușcând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Jucați golf? mă întrebă. - Da. - Se vede. Ce lovitură! Superbă! Ne așezarăm în jurul coșului cu tartine, îl rugai să se servească și luă una cu dulceață de vișine. Nu mă deranja, mai aveam încă două. - Unde rămăseserăți? întrebai. - Patinoarul, zise, ștergându-și buza de jos cu un șervetel. - Ah da, îmi amintii. Patinoarul. Da, gheața o vom importa din Groenlanda. Între cei doi mesteceni de-acolo va fi poșta, mai sus pe drum pescăria, chiar vizavi de poteră. Pe deal vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Pumpkins, David Bowie, Kraftwerk, Suede 1. Era duminică dimineață și îmi făceam clătite când a sunat telefonul. Am pus polonicul pe care tocmai îl umplusem cu aluat înapoi în oală, am dat tigaia la o parte de pe foc, mi-am șters mâna de șorț, am fugit în living și am ridicat receptorul. - Ce faci, Ciobane? zise persoana de la capătul celălalt al liniei, dezvăluindu-și astfel și identitatea. Deoarece un singur om îmi spunea așa: prietenul meu Mihai Iveșteanu, zis și - ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trebuia să fie prima condiție pentru a restabili situația dinainte: dinainte de a se fi petrecut tot ceea ce s-a petrecut mai târziu. La asta mă gândesc când spun că aș vrea să parcurg timpul în sens invers: aș vrea să șterg consecințele anumitor evenimente și să restabilesc o condiție inițială. Dar fiece moment al vieții mele aduce cu sine o acumulare de fapte noi, iar fiecare dintre aceste fapte noi trage după sine propriile consecințe; de aceea, cu cât caut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de fapte noi, iar fiecare dintre aceste fapte noi trage după sine propriile consecințe; de aceea, cu cât caut să mă-ntorc la momentul zero, de unde am plecat, cu atât mă îndepărtez de el; deși toate acțiunile mele urmăresc să șteargă consecințele actelor precedente, reușind chiar să obțin rezultate apreciabile în această eliminare, care-mi încălzesc inima cu speranța unei alinări imediate, trebuie să țin seama că orice mișcare a mea de a elimina evenimente precedente provoacă o ploaie de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine. Nu vrem să știm nimic despre asta, acum. Ia rapidul de unsprezece. — Dar nu oprește aici... Va opri. Du-te la peronul șase. În dreptul vagonului de mărfuri. Ai trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din privirea comisarului, pleacă mai departe. II Ai citit deja vreo treizeci de pagini și povestirea a început să te pasioneze. La un moment dat observi: „Dar fraza asta nu mi se pare nouă. Mi se pare chiar că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încă, unde o va întâmpina nonexistența, ba chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la librar ca să ți-o schimbe. Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat să te controlezi. Lucrul care te exasperează cel mai mult e să fii la cheremul întâmplătorului, al aleatoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mult e să fii la cheremul întâmplătorului, al aleatoriului, al probabilității; iar în lucruri și în acțiunile oamenilor, cel mai mult te exasperează aproximarea, imprecizia ta sau a altora. În aceste cazuri, sentimentul care te domină e nerăbdarea de a șterge efectele perturbante ale acelei arbitrarietăți sau distracții, de a restabili cursul normal al evenimentelor. Abia aștepți să ai în mână un exemplar fără defecte al cărții pe care ai început-o. Te-ai repezi imediat la librărie, dacă la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eul meu cel mai intim, pe care vreau să-l sustrag celuilalt. Ceea ce simt că mă apasă, însă, este numai caracterul străin al celuilalt, de parcă el mi-ar fi luat locul și orice alt loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine, m-am desprins de adversarul meu cu un brânci furios și m-am ridicat, sprijinindu-mă pe podea. Străină camera mea, valijoara cu bagajul meu, ferestruica. Mi-era teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un stat independent: Cimeria, capitala Orkko, limba națională cimeriana, aparținând limbilor de origine botno-ugrică. Articolul „Cimeria“ din enciclopedie se încheie cu fraze prea puțin încurajatoare: „În succesivele împărțiri teritoriale între puternicii săi vecini, tânăra națiune nu a întârziat să fie ștearsă de pe hartă; populația autohtonă a fost dispersată; limba și cultura cimeriană nu au mai evoluat.“ Ești nerăbdător să dai de urma Cititoarei, s-o întrebi dacă și exemplarul ei e la fel cu al tău, să-i comunici rezultatele ipotezelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
le citesc, de aceea sunt atentă să mă mențin mereu în afara liniei. Dacă nu, plăcerea dezinteresată a cititorului se sfârșește, sau se transformă în altceva, ceva ce nu-mi doresc. E o linie de demarcație aproximativă, ce tinde să se șteargă: lumea celor care au de-a face cu cărțile la modul profesional e mereu mai populată și tinde să se identifice cu lumea cititorilor. Desigur, și cititorii devin mai numeroși, dar s-ar spune că cei ce folosesc cărțile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și încurcată ca s-o port cu mine, închipuiți-vă atâtea vieți, fiecare cu trecutul ei și trecuturile celorlalte vieți, care continuau să se înnoade unele de altele. Degeaba îmi spuneam de fiecare dată: Slavă Domnului, pun kilometrajul la zero, șterg cu buretele; a doua zi după ce ajungeam într-o țară nouă, acel zero devenise un număr cu atâtea cifre că nu mai încăpea pe bord, ocupa tabla de la un cap la altul, persoane, locuri, simpatii, antipatii, pași falși. Ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ansamblu care nu formează o bibliotecă, se poate totuși distinge o parte moartă sau inactivă, adică volumele puse deoparte, citite și rar recitite, sau pe care nu le-ai citit și nici nu le vei citi, dar păstrate oricum (și șterse de praf), și o parte vie, cărțile pe care le citești sau ai intenția să le citești, de care nu te-ai desprins încă, sau pe care îți place să le mânuiești, să le ai în preajmă. Spre deosebire de proviziile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]