3,021 matches
-
Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat de mostruozitatea ideii, leșinase. Mult mai târziu, citise documentele, semnăricile și toate condicuțele cu poezii ale bunicului. Rămăsese oarecum dezamăgit. Bunicul, marele lui bunic își cam irosise harurile. Cu erudiția lui, cu atâtea limbi știute și vorbite fluent, cu averea lui, mai ales, ar fi putut să cutreiere toată lumea, ar fi putut să vadă, să cunoască și să învețe cu mult mai mult. „Dacă aș fi avut banii lui, eu aș fi scormonit toate marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a satului; pentru o femeie care călca pe de lături, bărbatul vinovat că o trăsăse În păcat plătea uneori cu viața, iar femeia trebuia să-și ia lumea-n cap, să-și caute norocul În altă parte, unde nu era știută. Țin minte că la nunți era și un joc-al-prostirii, când era arătat, fluturat, cearceaful Însângerat, semn că... petrecerea putea continua, mireasa fusese fată-mare. Îmi ajunseseră la urechi tot felul de vorbe despre cusut, despre beșică-plină-cu-sânge-de-hulub... - atunci nu le Înțelesesem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întinderea lui, ci miile de kilometri pătrați care le înconjurau, și departe de apă nu existau francezi, áscari senegalezi și nici măcar beduini, fiindcă aceștia din urmă, cunoscători și ei ai nisipurilor și întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât o pată albă pe hărți, unde temperatura făcea să-ți fiarbă sângele în miezul zilelor călduroase, unde nu creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era frică de harmatan, care vuia când sufla, și de secetă; iubeau întinderea fără vânt, întunecimea norilor care se deschideau pentru ca pământul să se acopere cu un covor verde de acheb. Capra care murea, tânăra cămilă care în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bunica. „Am dactilografiat totul pentru el. Totul. M-am chinuit cu mașina de scris, asta veche.” Pe urmă, totdeauna apăsa pe o clapă. „Auzi sunetul? Sec. E o continuare a gândului.” Mașina de scris se afla și ea la locul știut. Am apăsat pe clapă. Buricul degetului mi-a rămas pudrat cu puțin praf. Pe mașina asta mă învățase bunicul să dactilografiez, în urmă cu patru ani, după ce ne-am întors din America, eu și cu tata. Călătoria în America... ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să lăsăm toate astea, ai să le afli tu oricum prea curând. Petreceam zilnic multe ore pe câmpul de zbor. Văzuserăm câteva din cele mai noi avioane - printre care și aparate rusești de tipul MIG 15 - și lucrul principal de știut este că nu eram pilot, ci mă instruiam ca să devin tehnician de radiocomunicații. La fete aveam tot atâta succes ca piloții și asta mă consola îndeajuns. De regulă, piloții aveau cele mai mari atuuri în fața fetelor de calitatea întâi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din nou dialogul desfășurat În cele două pagini anterioare ca să recunoaștem că și contribuția ucenicului În ale filozofiei a avut influența ei În gestația interesantei idei, cel puțin În calitate de ascultător, factor dialectic indispensabil de la socrate Încoace, cum este prea bine știut. Un lucru, cel puțin, nu putea fi negat, și anume că ființele umane nu mureau, dar celelalte animale da. În ce privește vegetalele, orice om, chiar fără să știe deloc botanică, ar recunoaște fără greutate că, la fel ca Înainte, acestea răsăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
neant, pentru ca bunul simț comum să se prezinte În mod prozaic, cu hârtie și creion În mână, și să demonstreze prin a + b + c că existau chestiuni mult mai urgente la care trebuia să ne gândim. Cum era de prevăzut, știute fiind laturile obscure ale naturii umane, Începând din ziua În care a apărut alarmantul articol al economistului, atitudinea populației sănătoase față de suferinzii terminali Începu să se Înrăutățească. Până atunci, chiar dacă toată lumea era de acord că perturbările și incomoditățile de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ieșit din circulație. Nu ar fi prima dată când ne-am culca cu o monedă și ne-am scula cu alta. Este de presupus, prin urmare, că banii sunt de bună calitate și conform legilor În vigoare, dacă nu cumva, știute fiind talentele mistificatoare ale morții, șoferul taxiului o fi primit de la femeia cu ochelari negri, fără să-și dea seama că era Înșelat, o bancnotă care nu e din această lume sau, cel puțin, nu din acest timp, având portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se tient, e firesc ca și chioșcul și piramida, ambele fiind operă omenească, să fi reprodus inconștient În structura lor armoniile cosmosului. Acești așa-ziși piramidologi descoperă cu mijloace incredibil de complicate un adevăr linear, și mult mai străvechi, deja știut. Însăși logica cercetării și a descoperirii e perversă, pentru că e logica științei. Logica sapienței n-are nevoie de descoperiri, pentru că știe dinainte. De ce trebuie demonstrat ceea ce n-ar putea să fie altfel? Dacă există o taină, aceea e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nasurile bușite, coroiate și strâmbe, primul din cauza extragerii din placentă cu forcepsul, al doilea pentru că scosese din țâțâni cu septul o chiuvetă din fontă, în timp ce încerca să se ferească de un coleg care-l amenința cu un bulgăre de zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele concluzii posibile, atât poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și cu Fratele dădură colțul la dreapta și pătrunseră în curticică, apoi ("per me si va nella città dolente, per me si va nell'etterno dolore, per me si va tra la perduta gente...") pe scărița îngustă, dedesubt; în subsolul știut și răsștiut, de-atâția ani, unde-și făcea veacul vitregitul de Boss, locația subterană, în sine, constituind motivul principal și arhi-suficient, pentru care își căpătase acesta supranumele primar, de Vierme. Pe holul întunecat, în jurul becului suspendat și dintotdeauna defect, pluteau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și mersul vremii numai de ea știută. Dacă cei care au supraviețuit molimei au plecat, legenda spune că baba a rămas acolo și numele dealului ar veni de la „baba care ghicea”. Numele adevărat nimeni nu-l mai știe. Poate o chema Safta, Marghioala sau Marița. A rămas
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
propti coatele pe birou, își înfundă degetele în urechi și, cu încăpățînare, continuă lectura. De câte ori întîlnea un nume străin, îl silabisea de mai multe ori, cu glas tare. Celebrul fiziolog englez John A. Davenport... Da-ven-port. Da-ven... Dar auzise semnalul bine știut - cele cinci bătăi în ușă, cu o scurtă pauză după a treia ciocănitură - și se grăbi să deschidă. - Ar trebui să te căsătorești și d-ta, ca toți tinerii de viitor, spuse Ulieru. Ai avea și d-ta televizor, ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se întreabă al cui e, a și recunoscut iscălitura. A recunoscut iscălitura prea bine știută, și aceeași reacție : o scurtă înțepătură în piept, o mirare dureroasă, o ușoară speranță. E iscălitura lui, e scrisul mâinii lui, deci s-ar putea să mai vină, deci s-ar putea să se mai întoarcă. Și chiar în aceeași
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei în realitate, nu așa cum se pretind. A fost o profesiune, cea de advocat, o profesiune care a dispărut, cum au dispărut atâtea. Ce-a mai însemnat după ’46 să fii advocat, când se intra în sală cu sentința gata știută, cu martorii aranjați ? La ce-a mai servit advocatul de când procesele au început să se țină cu ușile închise ? Dacă ar fi fost timpuri normale, ar fi scris Niki, pentru că a văzut multe și este atât de ta-len-taat ! Un talent
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un por are ! După față, nu i-ai da mai mult de cincizeci de ani. Nici atâta... Iată și avantajul grăsimii ! Cu timpul, mușchii se lasă și numai grăsimea mai poate să țină pielea întinsă. De aceea obezii, este lucru știut, au tenul bun ; din păcate, nu poți să le ai pe toate, și ten, și siluetă... La ceva tot trebuie să renunți. Asta-i viața. — Lasă vasele așa, madam Delcă ! Te rog eu, nu spăla farfuriile... Lasă farfuriile și hai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umble toropiți de o săptămână, cu obrazul tras, cu privirea vagă. Astăzi dimineață însă, un abur rece a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer albastru, Profesorul vede un grup de inofensivi nourași albi. Să fie totuși un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre tânăr. Are să recunoască în fața lui că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un dezastru. Finis Romaniae... Cum vă explicați schimbarea lui de poziție ? — Ei, Take Ionescu ! înlătură Profesorul exemplul cu mâna. Uite, chiar făcând abstracție de cartelurile lui electorale... Mult prea multe, surprinzătoare... Discutându-l doar ca om, dacă îmi permiți... Bine știuta lui trecere de la o opinie la alta, faptul că poate construi un foarte frumos discurs pe orișice fel de temă... chiar așa, „guriță de aur“, cum l-a și numit lumea... Nu vreau acum să-i arunc acuza versatilității... Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în primul rând, îi aparțin aceste supărătoare defecte. Așa ceva însă Sophie nu agreează, bunul ei simț se ferește instinctiv de acest suspect amestec de umilință și trufie : găsește că un asemenea spectacol este o mică fanfaronadă, un penibil cabotinism. Desigur, știutul convenționalism al femeii o împinge pe Sophie să gândească astfel, dar și lipsa ei particulară de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-ar putea ca ea să aibă (ca de atâtea alte ori), înaintea lui, dreptate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ar fi mai prudent s-o treci cu vederea ? Ah, ce nebunie să-ți ceară să vii aici mai devreme ! Din firea ta te simți foarte des vinovat, chiar fără să știi de ce, și urmărit pentru acea, nici de tine știută, vină ! Mai bine întoarce încă o dată capul și uită-te atent pentru a te asigura că Profesorul nu a apărut - în cadrul ușii, la o fereastră sau în grădină... Vous voilà, enfin ! Mais c’était à prévoir que vous seriez en
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oprindu-se la acest început întâmplător așa cum, tot aproape întâmplător, în istoria unui tânăr stat se alege o anume zi - în fapt banală - pentru a se face din ea sacră sărbătoare națională ?... Indiferent de motive, nici de noi înșine bine știute, finisându-și dichisurile de după amiază, Sophie apărea în cadrul ușii - toată o învârtejire de volane parfumate - și se instala răsfățată în jeț, nemaiavând altă grijă decât liniștea soțului ei și servitul ceaiului. De ce nu am strigat atunci Verweile doch ? M aș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunt sigur dacă ele sunt exacte sau deformate de un ochi bolnav. Sau numai închipuite. Ca de obicei, nu sunt sigur pe simțurile mele și, cum am mai spus, foarte bine fac că mă îndoiesc de ele. Așa și trebuiește, știut este că simțurile te înșală. De altminterea, ca și rațiunea. Important este numai peronul gol. Nici urmă de Marie Liliane, dar nici (îmi spun ca să mă consolez) vreun mosafir care să mă inoportuneze. De la peron, privirea îmi alunecă firesc spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
protest : Nu, dragul meu ! Te rog nu te scuza pentru originala dumitale vizită ! Dumneata n-ai făcut decât gestul cel mai firesc, care arată cât de aproape ne simțim unii de ceilalți. Cu toții ținem la dumneata enorm... Un zgomot bine știut - pocnetul mic al plăcuțelor de fildeș -, doamna Mironescu își face vânt cu evantaiul, din ce în ce mai repede, vădit enervată. Oare această deranjantă situație va mai lua sfârșit niciodată ? Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o curățenie îndoielnică... Ce ciudată mai e viața, și mă feresc să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea bine știută a casei, în care intră și-un iz de cartofi stătuți, și-un iz de lemne depozitate, și-un iz de lături... Ce ciudată e, și-mi las privirea să alunece peste sălița pustie și peste fața întrebătoare, de câine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]