3,030 matches
-
prețuire a valorii sale dacă s-ar atribui numele său Căminului cultural din Dorobanți. Soția sa, Raluca, o dăscăliță devotată profesiei și familiei, i-a supraviețuit mulți ani îngrijindu i mormântul, acolo unde își consumă veșnicia Ioan Pavel. Fie-i țărâna ușoară! Educație la superlativ Într-un început de toamnă blândă și însorită, mă aflam cu familia în gospodăria bine întemeiată a unui mai tânăr amic, inginer constructor, situată într-o așezare rurală de pe valea Tutovei. Admiram casa, grădina, livada și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
prin urmași, a fi mereu cu proaspăt plus și puls ca în copilărie. De ce face V. Fetescu apel la evocare? Pentru a repune în lumină, pentru a ne învăța semnificativ ceea ce știm, suntem deja. Prea adesea ceea ce știm devine doar țărână pe care călcăm indiferent ca și cum noi am fi o generație spontanee - realitate semnalată de tânăra generație a tranziției postmoderne care își propune, se pare, să producă post-oameni. Apelul recurent al autorului e limpede: înapoi la copil, înapoi la firul de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nu are nimic de mâncare. Și atunci, cum să fac să găsesc ceva de mâncare? întreabă el. Cerșetorul râde atât de tare, încât trecătorii se întorc să-l privească. Se lovește cu palmele de coapse și bate cu cioturile în țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și mai tare. Ce să fac? îl întreabă Pran direct. După ce se oprește din râs, cerșetorul își țuguie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ce ușor este să te debarasezi de o viață, să ai o alta! Este ușor când nu există nimic să te ancoreze undeva. Se miră de cei care se pot cunoaște pe sine doar îngenunchind și luând o mână de țărână. Omul a fost creat din praf, zicea Macfarlane. Dar dacă femeile și bărbații sunt făcuți din praf, atunci el nu este unul de-al lor. Dacă oamenii se simt acasă când calcă cu picioarele goale pe pământ și se simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palatele Ierusalimului." 6. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au vîndut pe cel neprihănit pe bani, și pe sărac pe o pereche de încălțăminte. 7. Ei doresc să vadă țărîna pămîntului pe capul celor sărmani, și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt. 8. Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, și beau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
este aceeași : aceeași soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pămînt? 22. Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pămînt? 22. Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele; 6. pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, și pînă nu se strică roata de la fîntînă; 7. pînă nu se întoarce țărîna în pămînt, cum a fost, și pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. 8. O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deșertăciune. 9. Pe lîngă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
fericit cu dor de iarbă verde tac și dacă fug alt vârtej o să mă soarbă în culcușul ignifug cu miros de carne macră-n postul ținerii de gât ne simțit de poama acră pe la mâța blândă zât fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund umbra mea de semilună s-a făcut de mult rotund vin cocorii să mă pună într-un coș cu murături mai apuc să dau din mână la adio și-n lături sunt o zbatere de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toamna vine de departe, să-mi ureze bun găsit, cu alai de frunzele moarte, ei îi spun: bine-ai venit! pe zare pe zare trece o fântână ce face semne la cocori, plecarea lor coboară-n flori, plecarea noastră în țărână. pe zare trece râul dulce se joacă norii în inele și stoluri dragi de rândunele se duc acasă să se culce. pe zare bate vântu-n zbor, se scutură cafeaua-n cești, iar noi privim de la ferești. cum trece ultimul cocor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
revedeam cu drag în fiecare vară, La prispa strămoșească, pentru alt cules. De satul meu, mă simt pe veci legat Nu pot uita de Someș și de Deal, Deși-s bătrân, din el de mult plecat, îmi amintește că-s țărână de Ardeal! Recunoștință (soției mele) Iubita mea, cu tâmplele cărunte Te mai iubesc și acum, ca la început, Deși atâtea toamne au trecut Ești încă tot frumoasă și gura ți-e fierbinte! Tu ai știut că din puținul pâinii, Să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă tem nu ți-e teamă o poveste ciudată nici sf dar nici dramă că a ta ... niciodată DOINIȚA NISTOR îi e dat brațului Borcea să susure înțelept, frângând pământuri aspre și roduri de tot soiul. Eu, rod al acestei țărâne, mă conturez în dialectul apei dunărene și al vântului de Bărăgan. M-am uitat spre Soarele Consolator, întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am dăruit misterului vieții din pilda părinților mei și a părinților acestora, a celor din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acum se clădesc, Iar noaptea... nu mai sunt licurici, Degeaba aștept să-i privesc. De ce am venit? Nu pot să răspund! Mă cheamă ceva din vatra străbună, Privesc un bătrân, mă vede plângând... îi plâng pe acei ce-acum sunt țărână! îi plâng pe bunici, îi plâng pe părinți, îi plâng pe acei ce-n lume-au plecat; E tare ciudat, în inimă simți, Un straniu fior... pășind iar prin sat! Am fost copil ... Aș vrea să ies puțin din casă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din sufletul omului... Te voi căuta pretutindeni, îmi voi topi după-amiezele în mișcare. Te voi găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple să pășim peste stavilele de întuneric, cu urme-n țărână și ochii-n stele, pe sub arborii înveliți cu aramă bătută în coastele pădurii. Vântul șuieră-n urechile căprioarelor cântecul tău, pe note înalte, și păsările ascultă. Rugă Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a poruncilor ecou, Că Moldova nu-i a voastră, ci-a urmașilor în veci Și avem o datorie: s-o dăm cu hotare-ntregi. Mergeți moldoveni la Putna și vă dați mână cu mână, Adunând în piept durerea izvorâtă din țărână. Călcați în picioare brazda Prutului și faceți pod Cu istoria din veacuri a lui Ștefan Voievod. Rupeți legile străine ce-au schimbat vorbire, port Și în țara ta obligă, să faci uz de pașaport. Epurați sângele țării de venetici și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
șacalul, și gem ca struțul. 9. Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim. 10. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu plîngeți în Aco; tăvăliți-vă în țărînă la Bet-Leafra. 11. Treci, locuitoare din Safir, cu rușinea descoperită; locuitoarea din Taanan nu îndrăznește să iasă, jalea Bet-Haețelului, vă ia gustul să vă opriți în el. 12. Căci locuitoarea din Marot tremură pentru pierderea fericirii ei, fiindcă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
pârjolește cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
picioare, în vârful căruia se află o platformă pentru hrănit păsările. Se spune că păsările duc mesajele împăratului la spirite. De perete atârnă un obiect ciudat. Pe măsură ce mă apropii, îmi dau seama că e un sac de bumbac de culoarea țărânei. Călugărul explică: — Sacul i-a aparținut părintelui fondator al dinastiei, regele Nurhachi. Înăuntru sunt osemintele tatălui și bunicului regelui care au fost răpuși de dușmani. Nurhachi le-a dus înapoi tribului, ca să fie îngropate. Călugărul bate din palme și apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
La unison, fiecare își ascunde nasul în propria ceașcă. Mă întreb dacă doamna Yun are mintea teafără. Pe măsură ce o observ, judecata pare să se încețoșeze. Totuși, simt că este un sâmbure de adevăr în cuvintele ei, atunci când începe să cânte Țărână în vânt: Mă întrebi când vin. Vai, nu încă, nu încă... Cum mai umplea ploaia iazurile în noapte când ne-am întâlnit! Oh, oare vom mai sufla vreodată din nou în lumânări Și ne vom aminti orele fericite ale acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
El se ghemuiește lângă mine: — S-a terminat, Majestatea Voastră. — A fost opera lui Su Shun? — Da, Majestatea Voastră. — Unde este asasinul? Yung Lu arată cu bărbia înapoi spre șanț. Bărbatul mort de acolo are jumătate din față îngropată în țărână, însă îi recunosc trupul gras. Este mai-marele călugărilor. Întreb unde sunt Tung Chih și Nuharoo. Yung Lu îmi spune că și ei au fost salvați și că își continuă călătoria spre Peking. Yung Lu i-a trimis deja mesageri lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vrai, ține-ți pămîntul pe care mi lai dat. Pămîntul tatii nu ți-l dau: s-ar răsuci moșneagul în pămînt. Pentru ogorul nostru a vărsat el sînge la Oituz. De fapt nimeni nu voia să dea nici un pumn de țărînă. Șiașa era puțină, iar copii puzderie. Ce să le lași? - Păi, oameni buni, dacă vă uniți șferile la un loc, ați scăpat de grija asta. Nu le lăsați decît bunăstarea. - Care bunăstare? Să stai cu lingura în brîu ca s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea, povestea unul care avusese vitejia să se Îndepărteze de sat, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]