2,322 matches
-
cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "gubernia Bessarabia". Articolul 6 prevedea retrocedarea către Imperiul Otoman a orașelor Anapa, Poti și Akhalkalaki, dar ocuparea de către Rusia a portului Suhumi și altor localități din Caucaz. La București s-au pus bazele
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
Rusia a portului Suhumi și altor localități din Caucaz. La București s-au pus bazele independenței Serbiei, care a căpătat un grad sporit de autonomie, la care au participat și românii timoceni. Actul de anexare a Moldovei orientale de către Imperiul Țarist a fost juridic fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment, deoarece Moldova nu era provincie otomană. Datorată dibăciei trimisului rus, prințul Langeron, trecerea întregii Moldove orientale (de atunci încoace Basarabia) sub stăpânirea țaristă în
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
Imperiul Țarist a fost juridic fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment, deoarece Moldova nu era provincie otomană. Datorată dibăciei trimisului rus, prințul Langeron, trecerea întregii Moldove orientale (de atunci încoace Basarabia) sub stăpânirea țaristă în ajunul ofensivei lui Napoleon Bonaparte, i-a adus lui Langeron recunștința țarului Alexandru I, cu mari avantaje nobiliare, militare și financiare ; în schimb, sultanul Mahmud, mâniat de faptul că Dumitru Moruzi nu știuse să tergiverseze încă o zi până la
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
satul Burdujeni, ținutul Suceava [astăzi Mihaileni județul Botoșani] De dincolo de Prut își au originea de familii cum mai sînt și astăzi Mihaileni - Ursu, Esanu, Ciocanu, Lupașcu. La 1837, de acum după ce Basarabia fusese anexată, conform păcii la București, la Rusia țarista s-a făcut orînduirea administrative a moșiei satului Mihaileni stabilindu-se hotarele ei. Cu vre-o două decenii mai tîrziu boerul Leondar a făcut și un recesamint mai calificat. Atunci s-a stabilit că la Mihaileni erau 187 de gospodariisi
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
a fost un scriitor român din Basarabia. Unul din membrii fondatori ai Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia. A colaborat la "Albina românească" și "Dacia literară". El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler. A fost membru al "Societății de
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
Basarabia. A colaborat la "Albina românească" și "Dacia literară". El s-a stabilit la Chișinău după anexarea din 1812 a Basarabiei de către Rusia țaristă, dar și-a început activitatea literară la Iași. Stamati a devenit funcționar și interpret al administrației țariste din Basarabia. Activitatea lui a fost răsplatită de împărat cu medalia "Sfânta Ana", în grad de cavaler. A fost membru al "Societății de Medici și Naturaliști" din Basarabia, precum și al "Societății Imperiale de Istorie și Antichități" din Odesa. Era un
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
viață ale protopopului. Războiului ruso-turc din anii 1769-1774 transformă Oltenia în câmp de luptă și obligă pe protopopul Ioan să se refugieze în Transilvania. Cu prilejul acestor lupte din 1770, se evidențiază fratele lui Ion, Șerban Măgheriu, ofițer în armata țaristă, ridicat la rangul de "porojnic" (locotenent) datorită faptelor sale de arme, încredințându-i-se comanda unui corp militar format din voluntari olteni. Chiar în cursul aceluiași an, în bătălia de la Preajba, Șerban Magheriu moare eroic în urma exploziei unei ghiulele de
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
din Kiev, devenind unul dintre cei mai cunoscuți pictori bisericești din Ucraina. Ca lucrare de licență a avut pictarea bisericii Mănăstirii Suruceni, evidențiată cu mențiunea "magna cum laude". S-a căsătorit, a avut trei copii și a luptat în Armata țaristă (albă) în timpul Primului Război Mondial. În război, el și-a pierdut un ochi și a fost obligat să picteze restul vieții având un singur ochi. Toți cei trei copii i-au murit de tifos, iar soția l-a părăsit. După război, fiind
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri. Ultima “pagină de arme“ a cetății Râșnov avut loc în timpul revoluției din 1848 -1849. Deoarece localitatea a fost străbătută de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece și țariste, râșnovenii au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folosită și ca loc de instruire al gărzilor naționale săsești. Prima victimă săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
pionierat în domeniul sistemului imunitar și pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetările sale în domeniul fagocitozei, în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină. Mecinikov s-a născut la Ivanovka, un sat de lângă Harkov, Ucraina (pe atunci, Imperiul Țarist). Tatăl său, Ilia Ivanovici Mecinikov a fost ofițer cu gradul de colonel în Garda Imperială. Tatăl său era de proveniență rusă, cu rădăcini moldovenești, și de îndepărtată origine greacă. El a fost un urmaș al lui Iuri Ivanovici Milescu-Spafarii, care
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
scopuri medicinale. Prima utilizare scrisă a cuvântului „votcă” a fost descoperită într-un document oficial rus, decretul Împărătesei Elizabeta din 8 iunie 1751, care reglementează posesiunea asupra distileriilor de votcă. Taxele votcii deveniseră un element-cheie ale finanțelor guvernamentale în Rusia Țaristă, aprovizionând atunci 40% din beneficiile statului.Până în anii 1860, datorită politicii guvernului de promovare a consumului de votcă produsă de stat, a devenit băutura preferată printre mulți ruși. În 1863, monopolul guvernului asupra votcii a fost revocat, făcând prețurile acesteia
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
Crușeveanu (Krușevan, în ) (n. 27 ianuarie (stil vechi) 1860, satul Ghindești, Ținutul Soroca, gubernia Basarabia — d. 18 iunie (stil vechi) 1909, Chișinău) a fost un jurnalist, publicist și politician rus de origine română, de extremă-dreaptă, colaborator cu tenebroasa Ohrana (instituția țaristă de spionaj și diversiune) și participant activ al „Sutei Negre” (în ), organizație monarhistă extremistă și xenofobă creată de Ohrana. A fondat la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (Drapelul - în , 1903—1904) în care a publicat celebra mistificare și provocare antisemită Protocoalele
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
poporului american”, petiție pe care țarul a refuzat să o accepte. Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre huligani care au scăpat cu sentințe deosebit de ușoare. Intelectualii ruși (printre care și scriitorul Lev Tolstoi) au condamnat autoritățile țariste ca vinovate de pogrom, exprimându-și simpatia față de victime. Scriitorul Vladimir Korolenko a descris evenimentele în nuvela „Casa nr. 13”, iar poetul Haim Nahman Bialik a scris poemul „În Orașul Morții” (în ). Ca urmare a campaniei sale de incitare antisemită
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
și-au chinuit în fel și chip victimele. În cazurile unde unii evrei au încercat să se apere, ei au fost arestați de către poliție, ceea ce a încurajat și mai mult pe pogromiști. Pogromul acesta a cutremurat populația evreiască din Imperiul țarist si sub impresia lui ,a scris poetul ebraic Haim Nahman Bialik poemul „B'ir haharegá” („In orașul măcelului”) și poezia „Al Hashhitá” , Poemul „Orașul măcelului” a fost publicat prima dată sub titlul „Masá Nemirov” (Profeția din Nemirov) în ziarul ebraic
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
despre cine este ucigașul, numărul lor sau numele victimelor. La mijlocul secolul XIX, Anglia se confrunta cu un flux rapid al imigranților, aceștia provenind în special din Irlanda. Începând cu anul 1882, refugiații evrei ce au scăpat de pogromurile din Rusia țaristă și din Europa de Est s-au adăugat suprapopulării, înrăutățind astfel și mai mult condițiile de muncă și de locuire. Londra, în special zona East-End și parohia Whitechapel, au devenit foarte aglomerate, fapt ce a avut ca efect dezvoltarea unei numeroase clase
Jack Spintecătorul () [Corola-website/Science/313541_a_314870]
-
de "Maggidul (predicatorul) din Kempen". În 1859, după Unirea Principatelor Române, a fost chemat la București pentru a deveni șef rabin al evreilor de acolo. Aceasta după ce alegerea sa ca șef rabin al Vilnei s-a lovit de împotrivirea autorităților țariste, iar Malbim însuși refuzase o altă funcție ce i se propusese, cea de rabin al evreilor din Sátoraljaujhely, în nordul Ungariei. Fiind un renumit talmudist și ebraist, numirea rabinului Malbim a fost primită cu entuziasm în toate congregațiile evreiești din
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Chelmenți (denumirea rusificată a localității Chelmeștii) făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin , ca reședință de ocol. În anul 1892, satul a fost legat la rețeaua de căi ferate a Rusiei, aflându-se
Chelmenți () [Corola-website/Science/313727_a_315056]
-
care regele german încerca să asigure un echilibru politic între toate forțele din cele două mari tabere, conservatoare și liberală. În 1877 începe chiar Războiului de Independență, prima mare conflagrație modernă în care statul român se va alia cu Rusia țaristă împotriva Imperiului Otoman și a unei intense ofensive diplomatice purtată pentru recunoașterea de către puterile europene a independenței și a proclamării regatului. Multe dintre părerile pe care le-a exprimat Eminescu despre aceste evenimente și despre protagoniștii lor nu corespund cu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
fusese redat Moldovei în urma Războiului Crimeii din 1856. Ca urmare a înțelegerilor de la Livadia din 29 septembrie 1876 cu țarul Alexandru II, la 4 aprilie 1877 s-a semnat Convenția politică româno-rusă prin care guvernul român a acceptat trecerea trupelor țariste pe teritoriul românesc la sudul Dunării, iar cel țarist s-a angajat să garanteze integritatea și suveranitatea României. Parlamentul român a votat intrarea României în război și la 9 mai 1877 a proclamat independența. Inițial Rusia a refuzat colaborarea militară
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
urmare a înțelegerilor de la Livadia din 29 septembrie 1876 cu țarul Alexandru II, la 4 aprilie 1877 s-a semnat Convenția politică româno-rusă prin care guvernul român a acceptat trecerea trupelor țariste pe teritoriul românesc la sudul Dunării, iar cel țarist s-a angajat să garanteze integritatea și suveranitatea României. Parlamentul român a votat intrarea României în război și la 9 mai 1877 a proclamat independența. Inițial Rusia a refuzat colaborarea militară oferită de români, dar ca urmare a înfrângerii suferite
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Basarabia și de a lua în posesiune Dobrogea. Eminescu comenta dezbaterile parlamentare în felul următor: În octombrie 1878, după evacuarea sudului Basarabiei, Rusia recunoștea independența României. Cu această ocazie Eminescu descrie ceea ce îi aștepta pe românii din teritoriile cedate Imperiului Țarist. Ca urmare a acestor critici, redactorul șef al "Timpului", I.A. Cantacuzino, i-a cerut lui Maiorescu să intervină pe lângă Eminescu să nu transforme ziarul oficial al conservatorilor în „organul personal al antipatiilor sale”.. Pentru că Eminescu nu a ținut cont
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
încorporat Imperiului Otoman iar estul revine Persiei. În urmă războiului ruso-persan (1826-1828), Armenia răsăriteana a fost anexată Rusiei. Prin pacea de la Turkmanceai (1828) care încheie războiul ruso-persan, orașul Erevan și teritoriul învecinat (cca 27 000 km) este anexat de Imperiul Țarist, care mai ocupă în urmă războiului cu Imperiul Otoman de la 1877-78 și regiunile Batumi, Kars și Ardahan. În teritoriul armean rămas sub stăpânire otomană, mișcarea de emancipare națională este reprimata sângeros. În a doua jumătate a sec. XIX, lupta populației
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
Au izbucnit răscoale, iar armata a trecut de partea răsculaților. Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a abdicat, iar bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin, au preluat puterea. După războiul civil dintre bolșevici și menșevici și după execuția familiei țariste, Rusia și-a schimbat numele în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - URSS. Totodată, sosirea trupelor americane în Europa de partea Antantei a înclinat balanța în favoarea acestora. După lupte crâncene la frontiera germană, pe 11 noiembrie 1918, Germania a semnat armistițiul, iar
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
relațiile cu Mongolii și tibetanii din Asia Centrală, în timp ce sistemul tributar, un set inexact de instituții și obiceiuri preluate de la Ming, în teorie, reglementa relațiile cu Estul și țările din sud-estul Asiei. Tratatul de la Nerchinsk (1689) a stabilizat relațiile cu Rusia țarista. Cu toate acestea, secolul VII a văzut extinderea treptată în întreaga lume a imperialismului european, pe masura ce statele europene își dezvoltau economia datorită comerțului maritim. Dinastia a fost confruntata cu noi concepte de dezvoltarea ale sistemului internațional și relațiile interstatale. Posturile
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Zongli Yamen); permiterea diplomaților străini de a locui în capitala și înființarea Serviciului Imperial Vamal Maritim. Puțin câte puțin, guvernul central a pierdut controlul teritoriilor de la periferia imperiului. În schimbul promisiunii de sprijin împotriva britanicilor și a francezilor, în 1860, Rusia țarista a luat părți întinse din teritoriul de nord-est al imperiului. Perioadă de cooperare între reformatori și puterile europene s-a încheiat odată cu Masacrul Tientsin, din 1870, marcat de uciderea de către chinezi a unor preoți și călugărițe franceze și de beligeranta
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]