2,211 matches
-
de drept a Universității din București și, în 1941, mai avea câteva luni până la luarea doctoratului în drept, când a fost mobilizat și trimis pe frontul de est. A căzut, în primele săptămâni, luptând eroic, la Bieloci-Molochiș, vestitul carnagiu de la Țiganca. Era prima jertfă pe care familia noastră o dădea în cel de al doilea război mondial și printre primii ofițeri români, căzuți eroic la datorie.(foto 17) Dispariția unchiului, care lăsase în casa bunicului, la plecare, două lăzi mari cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
bogăția de sărbătoare "drumașilor" Fig. 15 Drumul Carului Fig.16 Speriați sau în perioada interbelică zâmbind aparatului, înainte de al II-lea Război Mondial Fig. 17 "Casa cu curte". Părinții primului intelectual al satului, mort, la datorie, in iunie 1941, la Țiganca. Fig. 18 "Fața Drumului" despărțirea de șoseaua actuală. Bucegii în plan secund Fig. 19 Estul Culmii Pietrei Craiului, văzută din Drumul Carului Fig. 20 Partea de sus a Drumului Carului, la vechea frontieră Dealul Frumos, în stânga; în centru, fosta graniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Antonescu în jurul său: "Personnages tombés de la médiocrité dans l'importance", cum spunea Chateaubriand. Odesa trebuind să aibă și un primar, l-a numit pe Gherman Pîntea "ejusdem farinae". Mai întîi această Transnistrie a servit ca loc unde au fost expediate țigăncile, florăresele de pe piețele Capitalei, care supărau ochii conducătorului. Mai tîrziu însă, în Transnistria au fost trimise trenuri cu evrei, îngrămădiți în vagoane de marfă. Eram avocatul unei societăți de textile, "Astra" din București. Am cunoscut la acea întreprindere un bătrîn
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
afișe și indigestiile produse de fripturile de caprimulgus europeus. Directorii mă lasă rece, nu mă pricep să înțeleg schematismul sec al celor care-și iubesc posturile mai mult decît aerul. Azi e cald. La 6, dimineața, într-o stație cu țigănci decrepite și tăietori de lemne gravi, am citit din Pound. Era frig. Și ca și-n alte dimineți am simțit că în mine cresc copaci. O să mă duc și la un fotograf. Am uitat că există. Nu mai am decoruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că, ochii strălucesc ca smaraldul, că obrajii sunt roșii ca un măr copt, mama intervenea numaidecât, spunând că, frumoși sunt toți copiii când sunt mici, fără nicio deosebire. Mi-a povestit tata mult mai târziu, că într-o toamnă, o țigancă de la Frătăuții Noi, Sasca, a venit la noi cu o traistă de râșcovi, pentru a-i pune la murat, pentru iarnă. Nu vroia bani pentru ei, ci doar niște rufe vechi, bărbătești (având un băiat bolnav). Cât timp a fost
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de râșcovi, pentru a-i pune la murat, pentru iarnă. Nu vroia bani pentru ei, ci doar niște rufe vechi, bărbătești (având un băiat bolnav). Cât timp a fost plecată mama că caute rufele, eu am rămas în cameră cu țiganca, cu ochii pe ea, ca să nu fure ceva. Dânsa mă tot trimitea să-i aduc, ba apă, ba niște ciorapi, ba un ștergar... ca doar o rămâne singură înăuntru. De la o vreme n am mai vrut s-o ascult și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai vrut s-o ascult și m-am așezat lângă fereastră. Ea a venit în fața mea, nu știu ce-a boscorodit din gură, că pe dată am căzut pe covor într-un leșin adânc. Mama s-a speriat, a plătit țiganca și-a alungat-o afară. Fiind îngrozită, a strigat-o repede pe bătrâna, Doca lui Gherman, care nici una, nici alta, a spus că e vorba de un deochi. S-a dus acasă, a adus un struț de busuioc, un castron
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vișine, de căpșune, de zmeură, de pere și uneori de mere. Mult de tot îmi plăcea dulceața de nuci verzi și de trandafiri (acestea erau mai fine și serveam musafirii, când veneau în vizită). Din pădurea de la Frătăuții Noi veneau țigănci cu râșcovi, popinci, hulubițe, hribi și mama cumpăra în fiecare toamnă, pentru murat. Toate gospodinele din sat se aprovizionau bine pentru iarnă, parcă erau într-o adevărată competiție. Când se întâlneau duminicile la biserică sau la hore, discutau mai mult
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Spătarul Alexandru T. Râșcanul, fiul lui Toader jicnicerul, s-a căsătorit cu Casandra, fiica stolnicului C. Gândul, botezată de Ioanichie, episcopul Romanului (15 septembrie 1747†15 ianuarie 1769). La 2 ianuarie 1768, când Îi cunună, i-a dat danie pe țiganca Ioana . La data căsătoriei Alexandru Râșcanu era „crucer” (clucer). C. Gândul a fost căsătorit În două rânduri, odată cu Maria Pascal, fata de casă a Ecaterinei Mavrocordat Vodă, Împreună având o fiică Catrina, măritată cu Ștefan Feștilă, și a doua oară
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
emoție, dialogul cu poetul era firesc, de parcă ne știam de o viață. Se mai oprea din când în când și mai sorbea din paharul cu apă, semn ca a obosit puțin. Apoi, privea spre fereastra mică. De afară, se auzeau țigăncile cu flori: "Să-ți trăiască franțuzoaica, boierule! Ia trandafiri roșii ca focul, 1 leu firul". Poetul zâmbea. Îmi mărturisise că nu-i rămăsese decât să privească strada, forfota; amintirile veneau de-a valma. Mi-a povestit despre copilărie, a plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu aveau condiții să-i țină. Ceaușescu le cerea femeilor să facă patru copii, dar, după ce îi nășteau, statul nu se ocupa să ajute aceste familii ; alocațiile erau cu totul insuficiente pentru gradul de sărĂcie al acestor familii. Iar primăvara țigăncile astea, care lăsaseră toamna copiii, veneau și-i luau înapoi. Deci ele, săracele, nu făceau decât să-i lase peste iarnă ca să aibă statul grijă de copii. Erau tragedii la tot pasul. Asta era cheia anchetei : costul extraordinar, uman și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cititorul afla de la proprietarul Almanahului și „Cum iubesc diferite femei: Românca - Din toată inima, Italianca - Cu foc, Engleza - Igienic, Spaniola - cu pasiune, Germana - cu senzualitate, Rusoaica - cu patimă, Americanca - cu socoteală, Evreica cu interes, Franceza din curiozitate, Polona - după întâmplare, Țiganca - în continuu, Unguroaica - iute, Sârboaica - din când în când și vecinic cântând, Elinela (din Grecia) - Nu pot iubi.” * Împrumutând cronologia datelor istorice din „Calendarul poporului bucovinean” pe anul ordinariu 1906, realizat de Eugeniu Nesciuc, Cernăuți, 1905, Almanahul poporului, ilustrat, pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe Lipscani, învârtindu- se în gol pe Șelari, pe Smârdan sau pe Stavropoleos. A fumat niște tutun și în parcul primăriei, vizavi de Universitate. A răsfoit cărți care nu-l interesau în câteva librării. A cumpărat niște flori de la o țigancă, pe care le-a aruncat mai apoi pe Dâmbovița, să vadă cum plutesc. A băut un pahar de vin la Vârful cu dor și, când a-nceput să se însereze, s-a dus spre casă, gândind să se odihnească în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajungea din cât făcuse în ultimele seri la Grand. Ia, mai bine dați-mi-i toți mie, să nu ne-apuce soco- telile cu ăștia, c-o să zică că-i luăm la mișto. — Ai, prințișorilor, rătăcitu-v-ați ? îi întreabă imediat o țigancă bătrână, care stătea la colț în fața unei porți, scuipând semințe, cum fac dreapta de pe Vergului și intră pe strada și mai întunecoasă a Cățelului. Încotro pe-aici ? — Nu ne-am rătăcit, mamaie, am venit să ne băgăm și noi la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dimineață în capitală, programul vizitelor la Cotroceni și al întregilor funeralii, comemorări ale diferitelor evenimente la care regina asistase în ultimii ani, istoricul domniei sale, elogii, dar și critici, totuși nu atât de vehemente, umpleau cu tuș negru paginile ziarelor. Nici țigăncile nu erau la fel de agitate și nu mai purtau fustele lor multicolore, erau toate în violet, vânzând numai buchete cu flori roșii, preferatele alteței. Iar în afară de cele câteva cafenele deschise, care nu mai erau la fel de gălăgi- oase, crâșmele și barurile de pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de jurnal se intitula Povești la Hanul Ancuței: povești care în fapt sunt povestiri: Toată lumea știa cum se naște mârgărintarul... din rana cerului care cade în amurg în scoica deschisă... (...) Sălămandrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au dus cu căruța în pinteni la Eș. Un zodier Un fântânar Fermecătoarea sau solomonarul. Întâmplarea cu un boier vechi din preajma hanului Hoți de cai sau de drumul mare O dragoste a Ancuței de altădată și a celei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tauri și o vacă. Aurel Conșitu Crișan-Bicaz, jud. Neamț (comunică) POVEȘTI LA HANUL ANCUȚEI* "...Toată lumea știe cum se naște mărgărintarul... din roua cerului care cade în amurg în scoica deschisă..." Sălămâzdrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au dus cu căruța în pinteni la Eș. Un zodier Un fântânar Fermecătoarea sau solomonarul Întâmplare cu un boer vechiu din preajma hanului Hoți de cai sau de drumul mare O dragoste a Ancuței de altădată și a celei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe urmă eu am plecat la Fălticeni, iar el mai departe) și am fost emoționat până la lacrimi revăzându-l brusc. Profirița nu știa de asta. Mă duceam la Luchian fie cu Beldiceanu, fie cu Iosif. Era în atelierul lui "o țigancă" celebră. Pe șevalet avea o pânză cu crăițe. Zâmbea trist; fața îi era prelungă, slabă și nebărbierită. În dimineața asta s-a întors de dincolo de moarte. Galoșii, plecați într-o aventură, s-au întors astăzi acasă în chip misterios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rătăcire și ceață, „«zona cenușie» situată între real și ireal”. Ceața precede revelațiile importante, în mitologia celtică delimitând precis „lumea pământească de ținuturile insulare ale Lumii de Dincolo”. Chinuit fizic de orbecăiala printr-un spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doi băeți și o copilă. Gheorghe Chetreanu și cu soția au avut un băet Toader și o copilă pe care o chema Ancuța, care era și frumoasă și drăgălașă. Soția sa Tasia, care era din Râșca, era neagră ca o țigancă. Mulți din locuitori satului Râșca se trag din țiganii cari au fost robi ai Mănăstirii Râșca. Cu apucături sălbatice. Grigore Chetreanu a avut un băiat pe Constantin, care era negru, dar era foarte cuminte. Toader Chetreanu nu era de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bea. Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, să-i fie țărna ușoară și amintirea veșnică, lui Vasile Rotărescu care a fost un suflet foarte bun. Când eram mic de țâță, mama mă lasă la Tasia, soția lui Grigore Chetreanu, țiganca din Râșca, dar eu nu vream să sug că avea o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dragă Eugenie, când m-oi ruga lui Dumnezeu cum știu eu, las dacă n-a venit Ghiorghiță". Iar Ileana lui Vasile C.Maftei, cu casa peste drum de școală, vorbea în drum: Apoi dacă el va muri la război, pe țiganca asta o alungă la Boboești de unde îi ea". Ce avea nătărauca cu soția mea și cu băiețelul meu de 1 an și 10 luni? Vasile a ei era acasă că n-a făcut armată că avea gușă. Și m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mediu, Episcopia a primit în dar robi țigani, având nevoie de forță de muncă. Acesta era motivul pentru care Constantin Racoviță, prin „cartea” din 25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a dat danie Sfintei Episcopii, pe Sava Țiganu cu țiganca și cu toți copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor boieri, în folosul Episcopiei. Într-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a 15-a, apoi la Ghermănești, „de unde s-a putut observa mai detaliat activitatea trupelor și a focului”. A doua zi, duminică, 6 iulie 1941, Divizia de Gardă, comandată de generalul Nicolae Șova, a trecut Prutul și a atacat satele Țiganca și Stoenești. După-amiază, generalul a luat dejunul la Zorleni, în vagon. De la Crasna, s-a deplasat la Drânceni, unde a luat legătura cu generalul David Popescu, comandantul Diviziei a 15-a. După ce a inspectat podul de peste Prut, generalul a vizitat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hotărât să atace în sectorul dintre Fălciu și Bogdănești. Unele eșecuri ale combatanților din linia întâi au determinat introducerea în luptă a unor unități din Divizia 21 Infanterie, la sud de Fălciu. Cele mai înverșunate lupte s-au desfășurat la Țiganca, Hâncești, Stoenești, Leca, Epureni, Purcari, Cetatea Albă, Odessa și Stalingrad. Pe Frontul de Est au luptat 717 tineri hușeni. Majoritatea dintre ei au participat și la luptele pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, a Ungariei și a Cehoslovaciei. În cadrul campaniei de pe Prut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]