KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

așa, pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins o țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat-o. - Annie. - Și câți ani ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins o țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat-o. - Annie. - Și câți ani ai, Annie? - Șaisprezece. Am încercat să mi-o imaginez: brunetă, un metru șaișopt, ochi căprui. Frumoasă, buze bine arcuite, nasul drept, urechi cam mari, fără cercei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Am încercat să mi-o imaginez: brunetă, un metru șaișopt, ochi căprui. Frumoasă, buze bine arcuite, nasul drept, urechi cam mari, fără cercei. M-am întrebat cât sânge mai am în mine, dar ce conta? Am tras un fum din țigară. - Cu ce ești îmbrăcată? am întrebat. - Oh, am... am un tricou alb și o fustă de jeans albastră, până sub genunchi. - Și dedesubt? - Dedesubt? - Da, lenjeria de corp, înțelegi, nu? - Aha, zise. Păi... am un sutien negru și chiloți tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
bine. Ascultă: linge-ți un deget și atinge-ți un sfârc cu el. Închipuie-ți că mă uit la tine. - Ok. - Îți place? - Da... - Poți să-ți lingi sânii? - Da. - Atunci linge-i. - Ok. Am respirat adânc și am aruncat țigara pe geam. Mi-am aprins alta. - Acum bagă-ți o mână în chiloți. - Pot să-mi dau jos fusta? zise Annie după câteva secunde. E prea strâmtă, nu... - Sigur, dă-o jos, am zis. - Gata. - Așa. Bagă-ți mâna în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
chance tonight Tonight, so bright... Melania se sprijini de mașina udă. M-am apropiat de ea. - Fumezi? m-a întrebat, întinzându-mi un pachet de Camel. Fără să gândesc nimic, i-am tras un pumn în față. Apoi încă unul. Țigările i-au căzut din mână. Am apucat-o de un braț și am trântit-o în iarbă. - Ce faci? Ești nebun? a țipat. M-am aruncat pe ea. Călare pe picioarele ei, cu o mână îi țineam mâinile, cu cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea care se lăsase din nou, mi-am aprins o țigară și am golit sticla de vin dintr-o înghițitură. Ceilalți îl priveau pe Marcel. În privirile lor se citea admirație și respect. M-am uitat la Luca. Era sub masă, se prefăcea că își leagă un șiret, tușind în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
moșule. - Nu face nimic, bă, stai liniștit. M-am așezat din nou la masă și am început să mâncăm. Friptura era senzațională. După masă am ieșit în curte, era și-acolo o masă, sub un umbrar. Mi-am aprins o țigară. Manson mă privea dezaprobator. - Lasă-te, bă, de fumat, îți fuți sănătatea, a zis. - Știu, moșule, o să mă las cândva. - Lasă-te cât mai e timp. - Da, da... Era frumos în curte, liniște, zgomote de păsări, de frunze de palmieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Nu vrei să vorbesc cu fata de la ghișeu, să ne dea locuri împreună? - Ba da, cum să nu, vorbește! Și a vorbit, firește. 24-26 august 2004 CAT’S AVENGER Muzica: Peter Gabriel, Prodigy, David Bowie Stăteam pe balcon fumând niște țigări și ascultând Astral Weeks, și chiar așa și simțindu-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou. - Da’ acum vreau eu să mă joc cu ea, i-am explicat. - De ce? - N-auziți, bă, să lăsați dracului pisoiul că vă rup în bucăți! am urlat, aprinzându-mi totodată trei țigări. Popeștii își dădură seama că nu era de glumit și o luară la fugă strâmbându-se la mine. - O să vin la părinții voștri, am urlat eu după ei, după care am luat pisoiul în brațe și am pornit către casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
este, din păcate, absolut greșit. - Chiar este? a întrebat retoric Popescu. Dar intră, să stăm de vorbă. Am intrat. Popescu m-a poftit să iau loc într-un fotoliu, mi-a dat o scrumieră în care am pus cele patru țigări pe care le țineam între degete și mi-a oferit o cafeluță pe care am acceptat-o cu plăcere. - Sunt profesor de filosofie, m-a anunțat așezându-se pe o canapea și aprinzându-și și el o țigară. - Aha. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cele patru țigări pe care le țineam între degete și mi-a oferit o cafeluță pe care am acceptat-o cu plăcere. - Sunt profesor de filosofie, m-a anunțat așezându-se pe o canapea și aprinzându-și și el o țigară. - Aha. Îmi era clar că dacă începe așa, îmi va zice în continuare ceva ce, după părerea lui, nu voiam să aud. - Da. Și vezi tu, tinere, eu am o concepție mai specială despre educația copiilor. - Mhm! - Și anume: educația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fac parte cunoștințele care pot fi căpătate doar prin învățătură, cum ar fi științele naturale, istoria, literatura, geografia... - Aha. - Din prima categorie, cea a educației spirituale, fizice și sentimentale, fac parte cunoștințele empirice. - Adică? am întrebat aprinzându-mi alte trei țigări. Popescu deschise o fereastră. - Adică nu poți învăța un bărbat sau băiat cum să iubească o femeie. Spiritual vorbind. Asta află el singur. Sau, ca să-ți dau un exemplu mai clar: când Nicu s-a jucat prima dată cu focul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
să-l las la bunici și să plec, dar nu pot, e totuși copilul meu... I-ar trebui un tată, iar mie mi-ar trebui un bărbat... - Dacă asta e tot ce trebuie, se rezolvă numaidecât, am zis. Am aruncat țigările pe fereastră și i-am aplicat doamnei Popescu un sărut interminabil. Mai-mai să leșine biata femeie, de bucurie, de fericire, de plăcere. - Unde este băiatul? am întrebat-o. - Vai, ce sărut... e în camera lui (arătă cu mâna înspre o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
văzut! - Și eu de tine, am asigurat-o eu. Ai ceva împotrivă dacă mă mut aici? Eu stau la unu, dar am preferat întotdeauna parterul. - Nu, sigur, vino, vino chiar acum! - Asta o să și fac. Mă duc să-mi aduc țigările. Și tobele. Și pisoiul. Și ce mai am prin casă. Ah, da, și trebuie să schimbăm mobila și să renovăm. Chem mâine niște meseriași. La pat ești bună? Popeasca se înroși. - Pe vremuri, în tinerețe, eram... Dar de-atunci... a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
toate astea adăugase niște mocasini Tod’s, negri. Iar în haine se afla un tip arătos, un metru optzeci și trei înălțime, păr negru, tuns scurt, ochi negri, liniștiți, fața colțuroasă, buze subțiri. Ăsta era Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care aproape că o scapă dintre degete când apăru Suki. Pentru că arăta trăsnet, din punctul de vedere al lui Shuoke. Suki purta un pulovăr alb cu guler pe gât, o fustă până deasupra genunchilor, neagră, și cizme negre de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
simțea doar un gol oribil în stomac - și nu era vorba de foame. - De ce ai futut-o? îl întrebă pe Vincent. - Shuoke, nu știam... nu... - În ochii mei ești ultimul gunoi, zise Shuoke și ieși din baie. Își aprinse o țigară, puse un CD cu Bowie, Outside, dădu la cântecul 16, I’m deranged („Alții ascultă With or without you de U2 în situația asta“, își zise), și se întinse în pat. Vincent rămase singur și disperat. Se simțea de tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și blond. Un metru nouăzeci. Mușchi. Creier. Buze subțiri, surâs robotic, privire inteligentă, ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația pe care o dădusem altui polițist cu câteva ore mai devreme. - Ați declarat că prietena dvs. a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Exact. - Voia să meargă în centru, v-a zis. - Da. - Și când nu s-a întors după nouă ore, ați informat poliția. - Da. Adică nu eu, recepționerul. Lantz mă privi. În ochi. Făcui o față tristă, trasei un fum din țigară. - Nu fiți trist, mă consolș. Nu eram. - Ce credeți că s-a întâmplat, domnule inspector? - Știți, zise Lantz privind absent pe fereastră. Afară ningea. Lantz tăcu. Acum mă arestează, mă gândii. - Da? zisei totuși. - Ce fel de om este prietena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
săptămână vorbește neîncetat despre Stockholm, despre oameni, dar mai ales despre natură. De obicei, vorbește foarte puțin, dar aici a cuprins-o un fel de euforie... - Înțeleg, spuse Lantz golind paharul de whisky. Îi mai turnai. Își aprinse o altă țigară. - Am o teorie, zise. - Vă ascult. - Nu cred că prietenei dumneavoastră i s-a întâmplat ceva. - Slavă Domnului! - Da. Pentru că aici nu se întâmplă niciodată nimic. Crimele, omorurile sunt extrem de rare. - Înțeleg. - Mai curând, poate... Știți, Suedia este o țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
adus niște chifle și o supă. A zis că am ochi frumoși, după care mi-a supt pula. Am întrebat-o de niște chiloți. A început să plângă și a plecat. M-a vizitat Georges Riviera. Mi-a dat trei țigări. 29.12. A venit un pachet de la mama, în legătura cu Crăciunul. Niște pește, brânză, un pulovăr, vin, ciuperci, o carte (D’Annunzio), cozonac. Chiloți nu. 30.12. Marcel Crosse a întrebat pentru mine la batalion de niște chiloți. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
să fac chiloți din pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am distrus pulovărul. Lâna i-am dat-o unui băiat din Libourne, să-și facă mănuși. A plâns de bucurie până i-au înghețat obrajii. Am vândut nemților niște țigări cu praf de pușca amestecat în tutun. Pe seară am auzit patru pocnituri. Mă rog. 06.01. I-am amintit căpitanului ca duc lipsă de chiloți. Alții duc lipsă de libertate și de pace, a răspuns. Am dedus că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
meu, trăiește lângă Poitiers. L-am rugat să-mi aducă niște chiloți. 10.01. Un iepure uriaș a intrat azi noapte în casă. Purta o redingotă de catifea. În mâna stângă avea o sabie de foc, în cea dreaptă, o țigară. Și-a aprins țigara de la sabie și m-a privit. Avea ochi caprui. „Sunt evreu“, a zis. „Ai suferit destul. Uite o pereche de chiloți. Sper că-ți vin bine“. Erau perfecți. DOMNII ACEIA Încă emoționat de ardoarea cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]