2,113 matches
-
pentru a constata exproprierea. Cercetările au fost făcute de un controlor al Administrației financiare, care a ajuns la concluzia că exproprierea a fost realizată în 1929. Comunitatea evanghelică a avut biserică veche și o casa parohială din piatră, acoperită cu țiglă și compusă din trei camere și dependințe. Biserica a fost transformată, în timpul regimului comunist, în cămin cultural. A fost demolată în anul 1969, fiind totuși inclusă pe lista monumentelor istorice dispărute. Inventarul realizat în 3 octombrie 1928 indică un număr
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
credincioși. Statul austro-ungar a contribuit cu 200 de coroane. Lucrările au fost executate de antreprenorul sas Adolf Schesch din Dumbrăveni, pentru suma de 6800 de coroane. Biserica are fundația din piatră și elevația din cărămidă și a fost acoperită cu țiglă, înlocuită recent cu tablă care imită țigla. Lăcașul de cult are formă de navă, divizată în pronaos, naos și altar. Altarul este prevăzut cu un fel de absidă cu trei laturi. De-o parte și de alta a naosului există
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
de coroane. Lucrările au fost executate de antreprenorul sas Adolf Schesch din Dumbrăveni, pentru suma de 6800 de coroane. Biserica are fundația din piatră și elevația din cărămidă și a fost acoperită cu țiglă, înlocuită recent cu tablă care imită țigla. Lăcașul de cult are formă de navă, divizată în pronaos, naos și altar. Altarul este prevăzut cu un fel de absidă cu trei laturi. De-o parte și de alta a naosului există câte cinci ferestre, datorită cărora interiorul bisericii
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
contrar tradiției orale, nu era o biserică de lemn. Am scos la iveală ruinele unei biserici ce avea 22 m lungime, 8 m lățime, cu pereți groși de 80 cm, dotat cu piloni masivi, construit din piatră și acoperit cu țigle”". Dar datele construirii bisericii menționate în procesul verbal s-au dovedit a fi greșite. Deoarece în 1567 satul număra 6 porți și nu mai mult de 30 de suflete în total, comunitatea nu avea nevoie și nici puterea economică pentru
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
biserici din piatră, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. De plan dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată, lăcașul este prevăzut cu un turn zvelt, ridicat deasupra unicei intrări apusene. Cu excepția coifului de tablă al clopotniței, la acoperișul propriu-zis s-a folosit țiglă. Edificiul a fost construit în anul 1876, în timpul păstoririi preotului unit Ștefan Sora. Reparat în 1996 și 2005, lăcașul a fost împodobit iconografic în anul 2005 de ieromonahul Porfirie Cuciuc din Petroșani. Predecesoarea sa fusese o bisericuță de lemn, înălțată
Hobița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300550_a_301879]
-
ce străbat satul sunt legate între ele cu patru poduri confecționate din beton armat ce trec peste Valea Vaidei. După un recensământ din 1979, satul avea 370 de gospodării cu clădiri bine îngrijite, construite din piatră și cărămidă,acoperite cu țiglă,curți pietruite sau pavate cu beton. Ca prim document de atestare a satului Vaidei este anul 1140-1150, ani care privesc prima colonizare a sașilor în comuna Romos, dar nu ne putem opri la existența satului aici. S-ar putea calcula
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
cu Ceas din Sighișoara (forma pe care o avea anterior incendiului din 1676), pe care meșterii făuritori l-au avut ca model, a fost renovat în 1832, dar a fost serios avariat de cutremurul din 1986. Acoperișul Turnului, îmbrăcat în țiglă smălțuită, colorată în diverse culori, are forma unei piramide ascuțite. Dintre obiectele aflate în biserică, o valoare deosebită o are un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani de către un artist necunoscut. În 1494, localitatea Saschiz ("Keisd
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
se unește cu râul Mureș. Deși este atestat documentar în 1461, Maioreștiul are o istorie mult mai veche, mărturie stând urmele de civilizație descoperite de-a lungul timpului prin săpături arheologice. Au fost scoase la iveală unele substrucții de ziduri, țigle române și elemente ceramice pentru paviment în formă de 8, dovedind că pe cuprinsul localității au existat așezări rurale din Dacia română intracarpatica. Denumirea satului provine se pare de la un drum ! De fapt e vorba de o ulița îngustă formată
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
situează între văile Ludușului (Pârâul de Câmpie) la vest și Pârâul Ranta la est. Relieful este slab vălurat, cu altitudini ce oscilează între 350-550 metri, altitudinea medie fiind de 384 metri. Cel mai înalt deal este cota 543 metri (dealul Țiglă, Gorgan), urmat de dealul Chimitelnic, 488 metri și dealul Ticui. Principalele unități geomorfologice sunt: -versanții -văile dintre versanți -cumpenele apelor Cea mai mare parte a teritoriului este ocupată de versanți, care prezintă numeroase forme de microrelief. Orientarea lor este estică
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
1998 ea suferă renovații fără modificații sau adăugiri. ► Biserică Ortodoxă Periș Biserică construită în perioada interbelică 1937, este construit în stil baroc cu o navă centrală și un altar are o fundație de beton, cu pereți din cărămidă, acoperișul din țigla și turnul acoperit cu tablă, decorațiunea este făcută în stil bizantin ortodox clasic. ► Biserică Româno - Catolică Periș Biserică Româno - Catolică din Periș este în prezent filia Iară de Mureș, poartă hramul Sfanțului Anton de Padova. Din punct de vedere etnografic
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
mai veche casă de acest fel aparține familiei Sava, casă construită prin anii 1880-1890 de către Sava Luca. În 2006 casa era încă în picioare, deși la începutul anilor 1980 a fost schimbat acoperișul de șindrilă, și montat un acoperiș din țiglă. Casa avea formă dreptunghiulară, iar acoperișul era mai înalt, pentru a rezista zăpezilor mari. Camerele aveau dimensiuni de 4X4, 4X5 sau 5X5 metri, tinda servind ca bucătărie și sufragerie, iar camera („casa dinainte” în limbaj popular) ca dormitor. În prima
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
una de ciment, două distilerii, una de mobilă, una de pielărie, una de produse chimice, una de săpun, una de sticlă, una de var, o turnătorie. În afară de aceste unități industriale, pe teritoriul județului se găseau fabrici de ape gazoase, cărămizi, țigle, fierăstraie pentru fasonat lemnul, mori sistematice, mori de apă, oțet, pielărie, sârmă, spirt, vopsele. De asemenea, exista Salina Turda, unitate închisă definitiv în anul 1932. În anul 1930 județul avea o populație de 183.282 de persoane, dintre care 74
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
anul 1928 a fost renovat turnul construit din lemn de stejar, adus de la Dobra, sub preotul Emil Vladislav, lucrare efectuată de meșterul neamț Zilberweiss. Lăcașul bisericesc a fost pictat de mai multe ori. În anul 1970 a fost acoperită cu țiglă și renovată sub preotul Manta, de maiștrii din sat: Stoica Ioan Naia, Revitea Pavel Lupșa, Stoica Cornel (Necu) și Stoica Lascu Naia. În anul 1971 s-a așezat în vârf crucea actuală, iar in anul 1975 s-a executat și
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
erau angajați la păzitul vitelor. Casele construite în Livadia aveau pivniță, prispă (târnaț) și parter, nu aveau etaj. Clădirea avea zidurile făcute din piatră, cărămidă sau lemn, iar acoperișul era acoperit la început cu șindrilă și în zilele noastre cu țiglă. Majoritatea caselor aveau două încăperi cu ferestre mai mici, o cameră fiind destinată servirii mesei și locuitului, iar cea de a doua pentru dormitul întregii familii. Cu timpul s-a construit o casă mai mică în curtea gospodăriei unde în timpul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
puse uneltele gospodărești sau iarna era afumată carnea de porc și slănina, pentru conservare. Acoperișul casei era din șindrilă sau paie, până la începutul secolului XX, ceea ce favoriza producerea frecventă a incendiilor, iar din secolul XX s-a trecut la folosirea țiglelor pentru acoperirea caselor. Majoritatea caselor aveau două încăperi: - o cameră unde locuiau, mâncau și dormeau, iar în cursul iarnii aici se instala războiul de țesut stofele pentru îmbrăcăminte, - a doua cameră în majoritatea timpului nelocuită, era mai aranjată fiind destinată
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ulterior s-a trecut la cele din piatră sau cărămidă, la proprietarii mai bogați. Referitor la acoperișul șurii se știe că acesta a fost la început de paie sau șindrilă, iar în secolul XX s-a trecut la acoperirea cu țiglă. În secolul XIX-XX în curtea gospodăriei a mai apărut o mică clădire, formată din 1-2 camere, în care se făceau o serie de activități gospodărești, ceea ce scutea locuința de murdărie. Anexele respective aveau un cuptor de pâine și plită de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
dezvoltare care a durat până în a doua jumătate a secolului al III-lea, când a avut loc retragerea aureliană. În acest interval s-a construit pe bază de materiale variate, precum piatra locală de râu și stâncă, marmura, cărămida și țigla. Cea mai impunătoare clădire, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de persoane. Ruinele orașului antic constituie un complex arheologic ()aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, care adăpostește
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
două ferestre fixe. Toate încăperile sunt lipite de jos în sus cu lut amestecat cu baligă de cal. Casele cele mai noi au camerele mai mari, iar ferestrele în canaturi, ca să se poată deschide pentru aierisire. Multe sunt acoperite cu țiglă, iar alții cu tablă. Casele de odinioară erau frumos împodobite înăuntru, fetelor mari reveninu-le această muncă. Icoana și candela, care se aprinde la fiecare sărbătoare, nu lipsea din niciocasă, pereții erau acoperiți cu scoarțe diferite, și cu motive naționale, mobila
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
deschiderea și închiderea lor. Lemnul folosit la crearea porților este stejarul. Următoarea componentă este acoperișul, sprijinit pe stâlpii de susținere. Acesta diferă în funcție de vechime, astfel că la o poartă mai veche, acoperișul este făcut din lemn afumat și acoperit cu țiglă veche. Voi da ca exemplu poarta familiei Cosăcea Ion, datând din anul 1936. La o poartă mai nouă, acoperișul este făcut din lemn vopsit sau lăcuit și acoperit cu țiglă bună sau tablă.După spusele consătenilor, acoperișul a fost făcut
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
veche, acoperișul este făcut din lemn afumat și acoperit cu țiglă veche. Voi da ca exemplu poarta familiei Cosăcea Ion, datând din anul 1936. La o poartă mai nouă, acoperișul este făcut din lemn vopsit sau lăcuit și acoperit cu țiglă bună sau tablă.După spusele consătenilor, acoperișul a fost făcut cu mai multe scopuri: protecția porților din lemn împotriva ploii, adăpost pentru porumbei, adăpost pentru oamenii luați prin surprindere de către ploaie, măreția unei construcții trainice și foarte frumoasă din punct
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
săsesc. După ce biserica de lemn s-a deteriorat, în anul 1834 a fost zidită actuala biserică, cu hramul „Sf. Nicolae”, renovată în mai multe etape, în 1876, 1906, 1965, 1970, și 2002-2004. În 2008 întregul acoperiș a fost înlocuit cu țiglă metalică. În anul 1970, în sat se mai păstra un obicei interesant. Dimineața, toate bivolițele (numite acolo "drigane") plecau la păscut, mânate de un văcar, urmate de toți porcii, mânați de porcari. În fiecare zi era numit câte un băiețel
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
de construcție și tot ce au putut și folosind pământul. Aceștia au devenit astfel chiaburi însă au pierdut totul la colectivizare că și ceilalți. La vremea scrierii monografiei, 1950, în satul Crihalma erau 213 case, toate din cărămidă, acoperite cu țigla, fiecare cu 2-3 încăperi și o tinda ( antreu) , cu podea de scândura, cu pivniță total sau parțial sub casă și pod pentru păstrat alimente, obiecte. Populația satului, la vremea respectivă era de cca. 1.000 locuitori, toți români, de religie
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
toate acestea, la venirea actualului preot Valentin Funieru, atât acoperișul cât și exteriorul bisericii se găseau într-o stare de îngrijorătoare deteriorare, ploaia și umezeala mucezind și erodând exteriorul turnului, soclul și totodată spălând pe o mare suprafață fațada bisericii. Țigla veche și degradată, cedând în fața ploii, lăsa deseori apa să pătrundă până la frescă, afectând în felul acesta pictura. Datorită acestor considerente s-au impus ample operații de refacere a ansamblului exterior al bisericii, atât a acoperișului cât și a fațadei
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
luminată feeric de două puternice proiectoare care-o fac vizibilă din depărtare. A luat naștere după modelul comunelor grănicerești, funcționând la început într-o casă particulară până în 1873 când s-a edificat un local propriu din lemn și acoperit cu țiglă. A avut caracter confesional. În 1910, în intenția de a maghiariza școala, oficiul pretorial din Făgăraș, interzice prin lege a se mai ține cursuri aici, declarând localul necorespunzător.Cu toate acestea la 1 septembrie 1910 s-a ridicat o nouă
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
reparată în anul 1951 de Pr. Darie Ciobanu și în anul 1975 de Pr. Victor Dâmboiu. Sub păstorirea Pr. Vasu Ioan-Nicolae s-au înlocuit gardul de împrejmuire a curții bisericii în anul 1988, s-a reparat acoperișul cu lemnărie și țiglă nouă, s-a montat un iconostas nou din lemn de stejar sculptat și s-au repictat pereții interiori între anii 2007-2009 de către pictorii Virgil și Livia Pavel din Sibiu. Bisericile au următoarele dimensiuni constructive: Stilul arhitectural se încadrează în forma
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]