2,056 matches
-
ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi îți arăt eu ție, scrâșni Petrișor Dămian - cu mine, măi, nu merge!... Eu, acu și țigla, dacă vreau, ți-o vâr pe gât... Da’ cu tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi îți arăt eu ție, scrâșni Petrișor Dămian - cu mine, măi, nu merge!... Eu, acu și țigla, dacă vreau, ți-o vâr pe gât... Da’ cu tine nu mai am ce face... Mai bine stăi aici liniștit lângă vatră, că eu mă duc să-mi împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncă și eu trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-mi de cald; ea, cea de lângă mine, îmi surâde iarăși, în felul acela jucăuș și irezistibil. Ne plimbăm neglijent pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sărăcie a detaliilor decorative, bazele coloanelor de susținere fiind ridicate doar din rațiuni utilitariste, nu și estetice. Karayo, expresie a budismului zen, impune moda acoperișurilor curbate ascensional, aducând în prim-plan, simultan, existența fundațiilor din piatră și a podelelor din țiglă. Wayo, mai vechi decât cele două, este, și el, un produs din import la origine, după cum subliniază profesorul Takeshi Nakagawa în Locuința japoneză: în spațiu, în memorie și în limbă. Settchuyo definește mai multe monumente ridicate la Nara în secolul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la modul polifonic și cu adâncimi psihologice care așteaptă să fie explorate. Daniel Cristea-Enache Partea întâi Primul cerc Să începem: În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile lor plimbări, și în acea clipă aproape toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pragul ușii-fereastră, înfiorându-se de răcoare, și nu de umbrele rămase în spatele ei, în spațiul întunecat, albăstrui al apartamentului, se străduia să nu privească într-o anumită direcție, către casele ascunse între arborii și vilele de dincolo de țuguiul imens de țiglă roșie pe care și-l luase drept reper, pe străzile cu nume de capitale occidentale. Printre acoperișuri, ziduri și frunziș se găsea casa în care locuise. N-o văzuse niciodată de la înălțimea apartamentului, dar știa că se află acolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul ca într-o beție, adică mergea înainte râzând, orice s-ar fi întâmplat. Era o beție trează și tristă. În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile lor plimbări, și în acea clipă aproape toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mioara, l-a luat cu mașina și au părăsit orașul. Autostrada se îndrepta spre Mont Blanc. Munții cu creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
centrul german să se urce pe trotuar. Jim se ridică repede din fața intrării și se ascunse după un stîlp. În jurul casei era un zid Înalt, Îmbrăcat În plăci de teracotă, iar deasupra avea sticlă spartă. Apucîndu-se cu vîrful degetelor de țigle, se cățără pe zid, sub geamul cu zăbrele al toaletei. După ce se ridică pe marginea de ciment, se tîrÎ În genunchi printre bucățile de sticlă. În anul care trecuse, fără ca grădinarul și paznicul de noapte să știe se cățărase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cățără pe zidul garajului În stil Tudor și luă cu asalt acoperișul ascuțit. Se lăsă jos În frunzișul des al grădinii, care se agăța de casă ca un vis Întunecat care nu voia să se risipească. Ținînd În mînă o țiglă desprinsă de pe acoperișul garajului, Jim porni prin iarba Înaltă spre terasă. Așteptă pînă cînd un avion zbură pe deasupra, apoi sparse geamul unei ferestre care adăpostea aparatul de aer condiționat. Intră În casă, deschizînd apărătoarea gurii de aer ca să ascundă geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zise Jim. E și mai luxuriantă. — Luxuriantă? Basie savură cuvîntul În aerul cenușiu. Se uită la casele din jurul lor, la frontoanele În stil Tudor și la fațadele albe moderne, la replicile de castele și la acele hacienda cu acoperișul de țiglă verde. Se urcă În camion și Închise portiera. — În regulă, Frank, o să aruncăm o privire la casa lui Jim. Înaintară pe sub copaci și o cotiră pe aleea nepăzită. În timp ce se apropiau de casa tăcută, Jim văzu că Basie era dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se făcu semn spre drumul de margine. Suprafața desfundată a acestuia fusese Întărită cu paie, transformată Într-o adevărată pastă de un convoi de vehicule Încărcate cu piatră de construcție. Un camion trecu pe lîngă ei, cu o Încărcătură de țigle de acoperiș smulse de pe locuințele din Orașul Vechi. Perechi de gărzi Înarmate patrulau pe șoseaua de perimetru, tăind aerul sumbru cu baionetele lor. Două avioane de transport cu un singur motor erau parcate la marginea cîmpului. Însoțit de echipa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
continuă să meargă spre perimetrul sudic al aeroportului. Suprafața acoperită cu iarbă moale se tremină și urmă un teren desfundat, cu trestie de zahăr sălbatică și pămînt nelucrat. Traversară albia secată a unui șanț de irigații și urmară camionul cu țiglă spre o vale Îngustă, ascunsă Între tufe uriașe de urzici. În aerul serii se ridicară nori de praf alb-cenușiu cînd camioanele militare din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă. Urmăriți de santinelele japoneze, sute de soldați chinezi capturați, cu tunici zdrențuite, cărau țiglele și pietrele de pavaj din locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît de slabi că erau aproape morți. Ședeau goi În urzicile lăsate la pămînt, cu o singură țiglă În mînă, ca o bucată dintr-un vas de cerșit. Alții urcau panta lină spre marginea aerodromului, cu coșuri de nuiele Încărcate cu pietre ținute la piept. Camionul se opri lîngă basculantă. Parapetul din spate căzu cu zgomot de lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În spatele lor, doctorul Ransome stătea la locul de descărcare Împreună cu doamna Hug și perechea de englezi. Discuta În contradictoriu cu un soldat japonez, care Îi făcea semn să se ducă spre pistă. Ținînd pușca Într-o mînă, soldatul luă o țiglă de pe locul de descărcare și i-o Întinse doctorului Ransome. Jim așteptă lîngă pietrele sfărîmate. Privi amurgul, de-a lungul suprafeței albe a pistei. Își aminti de iarba unduitoare de la aerodromul Hungjao și Încercă să-și Închipuie elicele avioanelor Brewster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de ciment era situată În diagonală pe Întinderea de iarbă, ajungînd pînă la baza pagodei. Jim putea vedea țevile tunurilor antiaeriene montate pe anticele trepte de piatră, și puternicele reflectoare de aterizare și antenele de radio fixate pe acoperișul de țiglă. Mai jos de pagodă erau hangarele și atelierele de reparații, fiecare păzite cu saci de nisip. CÎteva avioane de recunoaștere mai vechi și bombardiere modificate stăteau pe terasa de ciment, tot ce mai rămăsese din fosta armată aeriană invincibilă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
căii ferate. Ofițerii chinezi În elegante uniforme americane și căști de fier stăteau pe pod, cercetînd prin binocluri orașul și parcelele de legume. Cea mai apropiată dintre cele două canoniere trase o a doua ghiulea, care explodă printre acoperișurile cu țigle cenușii, aruncînd În sus o ploaie de moloz. Imediat se produse agitație. Ca albinele care fug dintr-un ghiveci de flori spart, sute de chinezi alergau din străduțele Înguste pe cîmpurile din jur. Pe cap țineau saltele și boccele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de beton și o luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al aeroportului. Terenul se ridica spre delușoarele năpădite de buruieni, lăsate de lucrările inițiale de săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
burnița cețoasă. Agentul Steve se grăbi să se depărteze pentru a vomita din nou. Clădirea fusese un grajd pentru vite la un moment dat: o construcție tradițională pentru o fermă, lungă și joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de lemn, Înalte până la genunchi. Era singura zonă goală din tot grajdul. Restul era acoperit cu carcase putrezite de animale mici. Corpurile Încremenite și contorsionate erau acoperite cu o crustă albă. Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]