4,216 matches
-
viață-n clepsidre perfideUmbre zdrelite-n tablouri silfideși-o liniște-amară domnind peste grinduri.Cortine de aburi crescute din valuriFalduri dansând, curcubeice unde,O iolă rebelă prin vremuri fecundeși zei ponosiți care zburdă pe maluri...Răzbat voci din pietre sub tălpi osteniteși țipete sparte din luturi arideAfrodite lascive mai trec, insipide,... XV. GEORGETA RESTEMAN - „SURÂSUL UMBRELOR” - UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT!, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 873 din 22 mai 2013. IOANA RESTEMAN - poate mai curând decât a sperat, pășește cu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
de sentimente, de la dragoste la decepție, de la bucurie la tragismul morții. Spre deziluzia publicului, în primul act, Ermonela Jaho în aria „Sempre liberă" care necesită o tehnică perfectă, arpegii, triluri și vocalize într-un tempo susținut, a transformat acutele în țipete și nu a reușit să-și gestioneze suflul între frazele muzicale. Ulterior a intrat în rol, și-a dozat bine vocea, gestica rămânând însă neinspirată. În actul II, scena 2, a rămas îndelung cu mâinile ridicate lipite de perete! Finalul
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
exact așa cum trebuie ,de „personal”. Aruncă-n luptă toate armele ce numai o femeie le posedă, știe ce vrea și știe și cum să obțină. Iar rezultatul nu întârzie s-apară. Un icnet scurt de început,apoi un șir de țipete din ce ce mai zgomotoase și prelungi. Sunt strigăte de imensă plăcere, de peste-un an n-a mai simțit așa ceva și-un an e foarte mult,chiar și pentru o femeie. Se mișcă sacadat în poala lui de bărbat tânăr
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
câmp. Nu avea cine să-i dea ajutor și nici nu dorea acest lucru. Doar ținuse ascunsă sarcina atâtea luni, să nu știe nimeni, pentru a nu ajunge de râsul satului. O durere cumplită o măcină, apoi se auzi un țipăt sălbatic. Femeia căută ceva tăios în jurul său, pentru a tăia cordonul ombilical. Apoi plecă încet, ținându-se cu mâna de burtă. Satana își îndreptă atunci ochii spre pământ și spuse vesel slujitorului său, Michiduță: -S-a născut un om de al
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
pe care doar Singurătatea știe, ca nimeni alta, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipăt de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasă de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasă de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil, unde n-am vrut să viu, unde nu mi-am găsit locul nicicând. Așa am alunecat la venire pe un țipăt de glorie, în spasmele materne, învingând moartea sub al cărei scut m-am așezat imediat ca să mă simt ocrotită! Puterea mea venea din propria-mi slăbiciune, din strigătul de moarte al mamei gâlgâind de sânge. Nu știu ce m-a înduplecat să
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
finalul. Am fost dezamăgită de interpretarea lui Zoran Todorovici în rolul lui Ruggero Lastouc, (mai ales că îmi este încă proaspăta în minte performanța excepțională a lui Roberto Alagna la Metropolitan Opera) care nu a susținut acutele, transformându-le în țipete stridente. Totuși aceasta nu a impietat asupra succesului reprezentației care s-a bucurat de aprecierea publicului israelian. În contextul tragicelor atacuri teroriste care au întunecat prin fanatism "Orașul luminilor" zdruncinând comunitatea evreiască din Paris, întreaga lume, dar mai ales Israelul
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
La porți de rai...” În credința sa, poetul hiperbolizează rugăciunea într-o superbă imagine plastică: „Îngenunchează oști de pescăruși/ Într-un altar al mării nesfârșite.”, metaforizând suferința istorică a neamului său, devenită simbol al Durerii, în imensul cor al cunoscutelor țipete de pescăruși. O astfel de rugăciune îl face pe poet să exclame: „atâta suflet nu există-n soare/Părinte!” . În psalmii poetului ideile poartă aureole lirice, mustind în fiecare vers și sunt crucificate în metafore-simbol, radiind mesaje luminoase, într-un
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
în fulgere-mbrăcate. Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un pat Unde să plâng cu tine c-am săvârșit păcate Și-apoi să pleci în lume cu buze ruinate Și să revii cu gândul de-un dulce răzbunat... Cu șoapte și cu țipăt de pasăre pierind, Renaște-mi înstelarea furtunilor din sânge, Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind, Zidește-mă în tine, la pieptul tău mă frânge Sau leagă-mă-n fuioru-ți de plete vălurind Și-atuncea chipul nostru pe cer
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
în fulgere-mbrăcate. Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un pat Unde să plâng cu tine c-am săvârșit păcate Și-apoi să pleci în lume cu buze ruinate Și să revii cu gândul de-un dulce răzbunat... Cu șoapte și cu țipăt de pasăre pierind, Renaște-mi înstelarea furtunilor din sânge, Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind, Zidește-mă în tine, la pieptul tău mă frânge Sau leagă-mă-n fuioru-ți de plete vălurind Și-atuncea chipul nostru pe cer
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
încărcatDin care curg rubine în fulgere-mbrăcate.Provoacă-mă cu-n zâmbet, aruncă-mă-ntr-un patUnde să plâng cu tine c-am săvârșit păcateși-apoi să pleci în lume cu buze ruinateși să revii cu gândul de-un dulce răzbunat...Cu șoapte și cu țipăt de pasăre pierind,Renaște-mi înstelarea furtunilor din sânge,Îneacă-mă în lacrimi când stelele se-aprind,Zidește-mă în tine, la pieptul tău mă frângeSau leagă-mă-n fuioru-ți de plete vălurindși-atuncea chipul nostru pe cer se va răsfrânge
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Bucurel, prietenul ei, cel mai mic dintre reni. S-au uitat în sălaș, au căutat-o dar degeaba. Codița stufoasă nu se zărea în nici unul din cotloanele, în care, de obicei, se ascundea. La un moment dat se aud zgomote, țipete, agitație mare, iar când Moș Crăciun a ieșit afară și- a dat seama că ceva se întâmplase chiar în atelierul de pictură. A alergat cât a putut el de repede și cînd a deschis ușa...s- a îngrozit. Peste tot
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
o scădere minimile termice se vor situa ceva mai sus ca de obicei cotele apelor Crișuri au scăzut cu doi centimetri poșghița de la mal s-a rupt în solzi argintii pe semne că la noapte va ploua pe a locuri țipătul sfâșietor al păsărilor va pune în mișcare norii tot ce iese din mine va trece prin noapte o noapte pe care nu o disting dar o simt poate că e aceeași noapte de gheață din care am ieșit nimeni nu
METEO de TEODOR DUME în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372668_a_373997]
-
scaldă. Ridicându-și pantalonii deasupra genunchilor intră după bancurile de pești care ba se apropia de ea cât stătea nemișcată, ba dispăreau imediat cum făcea vreo mișcare de ziceai că nici nu au fost pe lângă ea. Dintr-o dată scoase un țipăt, care i-a alarmat și pe cei doi pescari amatori. Nu știa ce i s-a mișcat sub talpa piciorului, dar era ceva mărișor. Bărbații speriați de țipătul ei, au venit s-o întrebe, ce s-a întâmplat. Spunându-le
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
ziceai că nici nu au fost pe lângă ea. Dintr-o dată scoase un țipăt, care i-a alarmat și pe cei doi pescari amatori. Nu știa ce i s-a mișcat sub talpa piciorului, dar era ceva mărișor. Bărbații speriați de țipătul ei, au venit s-o întrebe, ce s-a întâmplat. Spunându-le ce-a pățit, aceștia au început să râdă și i-au spus că a călcat peste vreun crevete, ori acesta s-au speriat de prezența ei în apă
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
primul chemat la „mămica”. Și atunci începea teatrul. - Numai eu, numai eu? se plângea el, mergând cu picioarele crăcănate. Mi-ați bășicat fundul, că nu mai pot să merg! Asta îl îndârjea pe domnul Fusulan, care-l lovea cu furie. Țipete și circ, spre deliciul copiilor. Și Ionel se ținea în continuare de trăsnăi. Tot alergând prin clasă, ca să recolteze liniuțe, a observat că domnul Fusulan dormea cu capul pe catedră, protejat de voluminoasa geantă, ca să nu-l observe copiii. A
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
toți copiii, fără alegere. Ionel fugea și țipa scoțând limba la el și la monitorul general. Se pare că domnul Fusulan s-a prins că are cojoacă la fund, că a început să-l lovească peste mâini. De data asta țipetele lui erau reale. Atunci a schimbat tactica. A doua zi a venit cu o găină. A fost primul care a reușit să aducă o găină într-o paporniță. Câteva zile a fost lăsat în pace, dar monitorul general iar i-
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
ouă. Și pe acest fond cu proiectile fragile, gâsca zbura peste bănci, găgăia speriată, iar berbecul lui Ionel behăia și da cu coarnele, alergând în jurul catedrei cu bulucul de băieți după el, agățați de coarnele sau de lâna lui. Râsete, țipete, plânsete, răcnete. Și ouă aruncate. Iar peste tot... amenințările disperate ale monitorului general cu liniuțele la catastif. Într-un cuvânt, balamuc infernal. Hărmălaia nu putea să nu ajungă la urechile domnului Arsu, care și-a pus mâinile în cap când
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
de lângă cimitirul vecin băteau de mama focului fără întrerupere, poate și sirena regimentului cantonat acolo (la casele Băștoaiei) din pricini neînțelese și ascunse gazdelor, era o harababură cu lume gură cască venită la auzul veștii despre prăpăd din toate cătunele, țipete și plânsete că a venit sfârșitul lumii, rugăciunile neîncetate erau repertoriul obligatoriu al unor grupuri de babe ce aproape că-și rupeau îmbrăcămintea pentru a contracara spaima, greu de potolit în alte condiții. „Blestemul lui Dumnezeu maică, blestemul lui Dumnezeu
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
strâns cineva de gât. Într-o clipită i-a străfulgerat ideea salvatoare: aruncă oaia neagră lupului flămând! Dar era prea târziu. Coasa ce sângera în ultimele raze de soare, se agita fioros, căpătând proporții cosmice, amorțindu-i voința și mișcările. Țipetele mulțimii se amplificau și ele, transformându-se într-o niagară furtunoasă. Într-un suprem efort de voință, inginerul Casapu a încercat să strige: acum, Ilie, dă-i cu ghioaga! Dar din gura lui nu se mai auzi decât niște sunete
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate, mascat de acestea, se găsea un ciot de rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credință sau de necredință. Nu te jucai. Dar nu m-am folosit așa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morților. Țipete... sentimente omenești... muribunzii vedeau draci, așa cum știm că vin. Vedeau păcatele așa cum le-au făcut, nu cum le-au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau... Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > O TOANĂ Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O toană de Dorel Dănoiu Aseară m-am certat cu Muza, prilej de țipete și șoapte... ,,O doare capul!” A fost scuza, apoi,a dispărut în noapte Sunt singur și m-apucă dorul. Ce tristă-mi pare că e viața, ideile și-au pierdut zborul, și e mult până dimineața Ce rugăminți și ce
O TOANĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376197_a_377526]