29,010 matches
-
glorios sfârșit... ...Am supt nemuritorul sân al iubirii sfinte, În rând cu Arhetipii fără de veac și nume... Dă-mi mâna, nu-i nevoie de-aripi... O-mbrățișare: Misterioasa carne se face duh în noi; De dincolo de ceruri se-ntinde-o așteptare, Perechea cea pierdută se-ntoarce înapoi. Ruda regală a acestei poezii este pasiunea lirică intelectualizată a lui Sappho, și poezia mistică a indienei Lala Lal Ded. Prin excelență, lirica lui Lucian Blaga poet-filozof și filozof-poet este străbătută de suflu cosmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a gândi, dar care însemnează o schimbare radicală a înțelegerii existenței, a lumii. * Viziunea supremă, revelația privind Zarathustra a avut loc pe înălțimi de munte, la Sils-Maria, Elveția, "Căci Înălțimea este Patria: este la noi acasă... Stăteam acolo în așteptare așteptare fără obiect dincolo de bine și rău, gustând când lumină, când umbră, totul joc, totul amiază. Și dintr-odată, Unul a devenit Doi și Zarathustra se afla în fața mea". Also Sprach Zarathustra este evanghelia depășirii umanului, a Supraumanului, aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a gândi, dar care însemnează o schimbare radicală a înțelegerii existenței, a lumii. * Viziunea supremă, revelația privind Zarathustra a avut loc pe înălțimi de munte, la Sils-Maria, Elveția, "Căci Înălțimea este Patria: este la noi acasă... Stăteam acolo în așteptare așteptare fără obiect dincolo de bine și rău, gustând când lumină, când umbră, totul joc, totul amiază. Și dintr-odată, Unul a devenit Doi și Zarathustra se afla în fața mea". Also Sprach Zarathustra este evanghelia depășirii umanului, a Supraumanului, aici pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
element genezic primordial are culoarea eterului, este logodită cu cerul, și este plină de nuferi, floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
are culoarea eterului, este logodită cu cerul, și este plină de nuferi, floarea nașterilor originare la indieni și egipteni, culoarea galbenă fiind cea a incarnării materiale. "Dar Ea nu vine." Barca rămâne goală, locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la împlinire creația, s-a aflat între două suferințe: cea a unei așteptări din veșnicie să se vindece de singurătatea din Ajun creând lumea umană, urmată apoi de suferința unei realizări imperfecte, astfel că "doar el și-aude plânsu-și". Or, Eminescu optează pentru prima hipostază a demiurgului. Poezia Lacul se transformă în prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
imperfecte, astfel că "doar el și-aude plânsu-și". Or, Eminescu optează pentru prima hipostază a demiurgului. Poezia Lacul se transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin cu acest titlu: Oamenii în această lume întâlnesc viața, Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă, La noi atâția fluturi sunt Și-atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte, La noi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează apoi cu ajutorul sunetului de corn, deci al muzicii, care, prin natura sa are mers infinit-indefinit, iar apoi negrăitul melodic se transformă într-o așteptare ce pare fără sfârșit, fără rezolvare. În poezia Selige Sensucht (Dor fericit) Goethe afirmă că destinul omului este de a se mistui în flacără, devenirea fiind eterna lege a naturii... Dacă nu-nțelegi aceasta: "Mori, spre-a deveni", tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și, în același timp, mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu i-am spus niciodată, nu i-am întins mâna, nu am fost fiulmameimele. Am lăsat o, frumoasă, dăruită, iubită, o, da, iubită atât de mult! să se descompună, cu fiecare nou succes abandonat înainte ca măcar să fi înmugurit, în așteptarea unui eșec care deja se întâmplase. Și a venit și ziua aceea. S-a întâmplat fără motiv. Nu m-am gândit la nici unul din ei, la Ada, la mama, la Alex, la tata... Nu, nici la tata. Nu m-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fetiță care se duce în tabără, la munte. A plecat... A... plecat. 22. Povestea blocurilor de parafină A fost odată ca niciodată o poveste cu strome și markeri, cu benign și malign, cu albul ăla de boală din sălile de așteptare, cu nu, n-a venit, știți cum e, da, știu, am mai făcut, păi, da, poate săptămâna viitoare, am înțeles, cu format numărul din nou, luni dimineața și numai o clipă, vă fac legătura la laborator și nu, n-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
numai o clipă, vă fac legătura la laborator și nu, n-a ieșit, mai așteptăm, îmi pare rău, da, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc... Și din nou numai o clipă, să vorbiți cu doamna doctor, 1 2 3 4 melodie cretină de așteptare cu eu cred în stele... 124... 150... alo, mai sunteți pe fir? da, sunt, mai sunt, încă mai sunt pe fir, așteptați, vă rog, încă un minuțel, da, sigur că da, aștept, mulțumesc... 316... 420... 501... din păcate, doamna doctor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căușul palmei, mângâind ultimele urme ale hărții ei citrice. Pumnul care se strângea în jurul gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou, blugii mei rupți, ah! înnebunesc când te joci așa cu mâncarea, parfumul încercat la încheietura mâinii, felul în care îți scoți, seara, cerceii, pielea mea și genele tale, pașii noștri, niciodată sincronizați când dansăm, umerii, nasurile, genunchii, felul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Lasă-mă să-ți spun că, pentru toate astea, te iubesc, tată! Arus se opri în loc, copleșit de emoție. Toate cele auzite erau adevărate; dar cîți copii își dau seama de rolul adulților în maturizarea lor? Iar Lupino... întrecea toate așteptările. Ei, cîtă putere îi trebuia să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc pentru el în haită? Cum să-i distrugă, a doua oară în viață, încrederea în sine și în semeni? Lupino, norocoși sîntem și noi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era cu desăvîrșire interzisă puilor. Lupino trebui să recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă îl împinsese să aleagă această direcție de drum. Și nu regreta cu nimic: priveliștea era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
repete prea curînd o zi cum fusese cea dinainte. Era încătușat în încercarea pentru care optase benevol și nu sosise încă momentul să asculte celălalt glas al inimii, care-l chema către Hana. Credea că o să ia foc din pricina tensiunii așteptării, cînd, în cele din urmă, se apropie căpriorul. Pădurea fusese scuturată, animalele fuseseră întrebate, informațiile puse cap la cap. Era momentul bilanțului. De la început vreau să te avertizez, prietene, să nu speri prea mult. Răspunsul la întrebările tale nu-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gânduri ca acestea a contemplat borcanele până seara, când a ieșit în oraș ca să ia puțin aer. A doua zi a decurs la fel, din zori până în amurg. Carnetul de note și topul de hârtie zac pe birou, neatinse. Contrar așteptărilor, după treaba cu borcanele nu a putut să mai scrie nimic. Nu se gândise nici o clipă că imaginea vie - și atât de clară! - a operei sale receptate de critică ar putea să-l inhibe câtuși de puțin. Speră să se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ea acceptă pentru că nu are încotro, cel puțin așa se înțelege, iar tu începi să aștepți momentul psihologic. Îi dai să execute câte o lucrare măruntă, „de probă”, apoi nu-i mai dai nimic, o săptămână, și trei chiar! Căci așteptarea este teribilă! Ea trebuie bine condimentată cu speranțe verzi, care pălesc repede, ca salata. Angajata (virtuală) trebuie fiartă la foc mic, și cât mai mult. Oricât de ațoasă ar fi, se moaie... Azi îi spui că ai o veste bună
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
decisivă, în care au loc: observația și sesizarea problemei, analiza și definirea problemei(pentru a clarifica necesitatea creativității), strângerea materialului informațional(de preferință cât mai variat), formularea de ipoteze preliminare, restructurarea materialului și apariția primelor soluții. b. Incubația: etapa de așteptare, în care activitatea se desfășoară preponderent în plan mintal, persoana este aparent pasivă însă pe plan mintal realizează operații de combinare și de sinteză între informațiile deja stocate și cele noi. c. Iluminarea: momentul central al creației, bazat pe etapele
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
o privire plină de ceva între subînțeles și reproș Melaniei, nu dădea doi lei pe el și că, de altfel, ea avea tot dreptul să gândească așa, căci numai el e vinovat că nu s-a putut ridica la înălțimea așteptărilor ei. Melania simți o nevoie imperioasă de a-l suna pe psiho logul Bogdan Urmuzescu și, cum cu nevoile imperioase nu e bine să te joci, îl și sună, nemaiținând cont că e miez de noapte. Alungat din patul lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tot felul de încercări dureroase și eroice, și sunt sacrificați, și se lasă priviți din toate părțile... țAutorului începuse să-i tremure bărbia și, furat de propria disertație, își înfipse creionul în mână). Și toate astea fără să vă înșele așteptările, fără să vă părăsească exact când vă e lumea mai dragă. Vreți un personaj care să treacă prin cele mai crâncene experiențe pentru un crâmpei de adevăr... În numele cărui fapt vreți un astfel de personaj? Al adevăru lui, spuneți? Da
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
noastre, discreția nu mai este la modă. Societatea de azi are gustul bârfelor, iar anumite ziare chiar stimulează unele până la exasperare acest gust. De asemenea, guvernele nu mai sunt atât de "independente" ca altădată; ele trebuie să țină cont de așteptarea opiniei publice; de aici și până la a negocia în piața publică, este, totuși, o cale lungă. De altfel, aceasta este o dispută la fel de veche ca și aceea privitoare la diplomația secretă: în Constituantă, Pétion32 și Volney 33 au atacat-o
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
merit. Le mulțumesc și pentru susținerea fără de care nu aș fi continuat. Această carte vă este dedicată vouă, dragi cititori, celor care v-ați dorit și m-ați îndemnat să scriu acest volum și sper că nu vă voi dezamăgi așteptările! Cu recunoștință și respect, Alexa Mihaela - Mă duc la bucătărie să fac un ceai și să-ți pregătesc ceva de mâncare. Ai nevoie de ceva cât lipsesc? - Da, îmi e frig. Aș vrea să-mi aduci ceva cu care să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dar cei care le ofereau cu atâta ușurință, le puneau ei înșiși în practică? Se aștepta să primească niște explicații care să îndepărteze cât de cât secretul din jurul lui, iar el îi oferise sfaturi. Niciodată ceea ce primea nu corespundea cu așteptările ei. Strângea în pumn bucata de hârtie, care risca să se transforme într-un ghemotoc alb numai bun de aruncat la coșul de gunoi. În momentul acela ar fi acționat la fel dacă în mâinile ei ar fi fost însuși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]