6,958 matches
-
frunze și fructe.” Voltaire A trecut mult timp de la cel de al doilea război mondial și unii tineri sunt impasibili la cuvântul război, alții vorbesc cu o anumită încântare, alții cu patimă. Puțini sunt cei îngrijorați. Este adevărat, timpul își așterne uitarea. Trecutul se uită repede și se învață prea puțin din greșelile lui. Atrocitățile războiului sunt date uitării sau nici nu au fost îndeajuns cunoscute, așa încât unii tineri văd acum în război o soluție pentru drama lor personală. În loc de a
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368420_a_369749]
-
vârsta noastră, îmbrăcate la fel de sumar... Blonda semăna cu iubita mea dar eram totuși destul de confuz pentru a aprecia asemănarea în acel moment, datorită unei veioze ce- mi arunca lumina spre ochi... Dar dacă... ( va urma...) Aici continuarea: Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții...Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
Autorului (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, O dâră pare viața în luminișuri stând, Răsfrântă pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să-și culeagă din mugurii de har. Românul e o Rocă din veșnicii Carpați
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să-și culeagă din mugurii de har. Românul e o Rocă din veșnicii Carpați, Omenia-își cerne peste pământ și mări, Cer și Pământ cuprinde-Credința întru frați, Așternându-și Iubirea în cele patru zări. ------------------------------------ Cu aleasă prețuire și prietenie, Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț, 15 februarie 2017 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI (POEM) / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
viețuiește un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revărsării culorilor blânde ale răsăritului de soare sau al văluritului undelor unui lac strălucind în lumina zilei. Era însoțit de frumoasa sa soție. Acum, la anii senectuții, în jurul său se aștern o lumină și o liniște binecuvântate. Ca să-i putem întregi imaginea, cel mai bine o putem face citindu-i cărțile sale, o frumoasă izbândă literară rezultată din experiența sa de jurnalist și scriitor. Citind despre suferințele închisorilor și ale urmăririi
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
pune-l pe limbric să citească ce am subliniat eu! Am înțeles toa’șu colonel! i-a răspuns Bestia. A pregătit dosarul întocmai celor solicitate de către superiorul său și mi l-a băgat sub nas: ‒ Citește, mocofane! Pe hârtie fusese așternut un scris ușor lăbărțat, aproape neîngrijit, aplecat către stânga. Scris de trădător, de om al dracului, schimbător, după cum spuneau unii grafologi. Și am citit ce scria; ia te uită-aicișea: ‒„Subiectul are o atitudine dușmănoasă și subversivă față de ordinea de stat
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
deja aici în momentul în care apare un implant. Unde în altă parte te gândeai și te-ai oprit nehotărâtă? își exprimă Iustin hotărârea și, în același timp, nedumerirea - Mă gândeam..., dacă accepți..., să te iau acasă la mine... Se așternu subit, după aceste cuvinte, o tăcere deplină în toată încăperea. Tinu era rigid, cu brațele încordate pe scaun, ceilalți doi o priveau pe Laura și ea se uita speriată spre Iustin. Câteva secunde lungi, ce păreau că nu se mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
se aruncă bluza de mătase părul ciufulit se adună de pe câmpurile de maci și într-o tăcere profundă se ascultă luptele imaginare de dincolo de pragurile înalte ale ușilor de lemn ecourile busculadei traumelor copilul cu ochii din cenușa imperiului tăcerii așterne coroana pe țeasta încă vie a maturului îndoit în poziția fătului pe covorul din tălpile trecutului și prezentului laolaltă se aduc paharele sau cupele sau... fiecare primește Graalul personal revarsă freamătul sângelui liniștea spune că se așterne când atingi cu
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
cenușa imperiului tăcerii așterne coroana pe țeasta încă vie a maturului îndoit în poziția fătului pe covorul din tălpile trecutului și prezentului laolaltă se aduc paharele sau cupele sau... fiecare primește Graalul personal revarsă freamătul sângelui liniștea spune că se așterne când atingi cu vârful sărutului talpa de cer a infinitului verticala compusă din alte șapte verticale către care ființa ta prinsă în busculada traumelor aleargă neîncetat prin cerul albastru intens al nopții sale ființa lunecă de-a lungul unui trunchi
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
cireși ? nu cred, căci rândunelele-s departe pe cer sunt nouri doldora și deși iar pe alee frunzele sunt moarte pale de vânt mă-ndeamnă să accept că toamna își preschimbă-nfățișarea privesc la fulgii ce coboară drept și se aștern împotmolind cărarea e dreptul ei natura să prefacă tablou de miliarde de culori într-un ocean de-omăt prin el să treacă un an întreg sfârșit de sărbători *** Ciclul "Iarna" Volumul Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: primii fulgi
PRIMII FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367911_a_369240]
-
dă să însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
dă să însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
e ëndrrave të mia të varros në frikën time përpëlitem, dridhem në pritje në krahët tu po hidhem të vjel me ty petalet e jetës 11 primăvară iubite, culcă-ți cuvintele-n mine se-avântă prin boare-libelula albastră din cer așterne petale de crini peste șoapte închide timpul în boabe de roua pe trandafiri fără spini și stai lângă mine să ascultăm noul mister renăscut din tăcere 11 pranverë i dashur, mbështeti fjalët e mia hidhen nga qielli mbi puhitë-si lavjerrës
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
nu m-aș plânge, nu. Îmi ajunge pentru traiul zilnic, pentru facturi, dar nu și pentru cele necesare scrisului... -A! Sunteți poet?! exclamă admirativ vocea de doamnă. Neluând în seamă intervenția, vocea profesorului mărturisi cât regreta că nu putea să aștearnă pe portativ muzica pe care o auzea în mintea-i de atâta amar de timp! Și cât ar fi vrut... Cât n-ar fi dat să asculte si alții muzica sa! Îți imaginezi ce spaimă am tras pentru câteva momente
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VISELE NOASTRE Autor: Borchin Ovidiu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Când cad se prăvălesc din ceruri visele noastre prinse-n apa ce ia formă În ierni ... Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urma mea Norii se dau la o parte Și vantul șuieră aparte Când fulgii se topesc pe geana ta Mierlele cântă, visele se-nfiripă Ceața dimineții se ridică Și zefirul adulmecă poala Ce nu se
VISELE NOASTRE de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367952_a_369281]
-
șoferul sau mecanicul, căpitanul sau pilotul, nu vor care-cumva să se omoare, luându-vă și pe voi, bieți călători, cu ei ! Clipe dureroase de tăcere, ca niște momente de reculegere pentru cei duși astfel, fără nicio vină dintre noi, se așternură între mine și bătrân. Știam că dreptatea este de partea lui, întregul meu corp recepționa, prin fiecare celulă, în modul cel mai dureros cu putință, adevărul pe care îl emana. Îmi veniră instantaneu în minte versurile unui poet obscur, necunoscut
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi negre ce fâlfâie-mprejurul meu în vârtejuri. Și... văd, Doamne, acum văd ! cum le preschimbi în petala luminii, pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
trecut-netrecut? Și unde s-a pierdut tărâmul pe care, până și noaptea, florile sunt luminoase? Și, spune-mi, dacă știi, unde este cumpăna de sus a izvoarelor? - locul în care până și sufletele uscate pot înflori măcar o dată? CLIPA Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în mine... și în timp; aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
Altfel spus, „arhitectura sonetului se înalță pe fundamentul armoniei contrastelor”, după fericita formulare a Feliciei Giurgiu din eseul amintit. Lucian Blaga sublinia și el funcția de temelie a ultimului vers, afirmând că sonetul se clădește ca o casă, întâi se așterne temelia și apoi se înalță edificiul. Trebuie să mai spunem că unii adevărați sonetiști nu s-au mulțumit cu rigorile menționate până aici, creându-și altele și mai draconice. Astfel, poetul Tudor George, autorul Trilogiei sonetelor, s-a încumetat să
SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367995_a_369324]
-
neam și nu în ultimul rând de carte. Prețioasă carte pe care a îndrăgit-o în copilărie și apoi i s-a dedicat, cu tot sufletul, cu toată dragostea. Deși nu-l cunosc pe domnul George Alexe, am dorit să aștern aceste cuvinte, și să spun cu mândrie că sunt onorată că aparține acestui pământ, din care răsar valori ce ne încântă, pe noi generația mai tânără. Referință Bibliografica: Buzoianul George Alexe - a împletit rugăciunea cu poezia / Carmen Marin : Confluente Literare
BUZOIANUL GEORGE ALEXE – A ÎMPLETIT RUGĂCIUNEA CU POEZIA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368014_a_369343]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LUI MARCELA Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Un moment din a ta viață Ce cu drag îl ai a scrie, Adevăr de vezi în față, Să îl așterni pe hârtie... Că a noastră e menirea Să vedem cu ochi de vultur, Cum se cerne omenirea Ce prin ani, e ca un vântur ! Tu iubești în profunzime, Steaua, Luna, Demiurgul Și așterni frumoase rime Adulând mereu amurgul... Ce renaște
LUI MARCELA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368074_a_369403]
-
Adevăr de vezi în față, Să îl așterni pe hârtie... Că a noastră e menirea Să vedem cu ochi de vultur, Cum se cerne omenirea Ce prin ani, e ca un vântur ! Tu iubești în profunzime, Steaua, Luna, Demiurgul Și așterni frumoase rime Adulând mereu amurgul... Ce renaște-o nouă viață În maturii noștrii ani, Cu iubire-ntr-o prefață S-o compunem, LA MULȚI ANI ! Referință Bibliografică: Lui MARCELA / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1674, Anul V
LUI MARCELA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368074_a_369403]
-
dar cu unghiile purtând doliu după mâță, cum spuneam copil fiind... Altfel, agile și curios de plăcute vederii, erau, după ochii luminoși de cafea, a doua parte a ființei sale trimițând semne despre ea, despre meșteșugul ei. Înainte să se aștearnă lucrului, scotea din straiță o săpăligă miniaturală, făcea o adâncitură mică în pământ, cu diametrul unei tingiri. Mai apoi, cât ai zice pește, dintr-o mână de frunze uscate și câteva surcele de pe sub pometul curții, încropea un foc cât să
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
Acasa > Poezie > Cantec > BALADĂ-LUI CPRIAN PORUMBESCU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă plânge o vioară în țara mea de dor Cu lacrime de frunze din galbenul covor Ce se așterne astăzi pe sufletul meu trist Ți-am scris Baladă-rugă, numele-n Acatist... Să nu te uite neamul cum plângi la mânăstiri Din glasul de vioară, pe roșii trandafiri Ce-și scutură petale de lacrima cea sfântă Se roagă pentru tine
BALADĂ-LUI CPRIAN PORUMBESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367353_a_368682]