1,909 matches
-
cu anul 4714 al perioadei iuliane, care iarăși coincide cu al patrulea an al celei de a 194-a Olimpiadă, și cu 753 de la întemeierea Romei. Lucrarea învățatului străromân a aflat continuatori de-a lungul veacurilor. Astfel, Felix Gilitanus, un abate african din secolul al VI-lea, realizează prelungirea ei pe alți 95 de ani (627 - 721). Tabela însăși s-a pierdut, păstrându-se doar prefața ei. Pentru aceeași perioadă, o operă similară a rămas de la Sfântul Isidor al Sevillei. Calculul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Aceeași concluzie se poate trage referitor la istoria Angliei, care prezintă cazuri de utilizare a erei creștine în actele particulare încă din secolul al VII-lea. De altfel, sinodul din Whitby (664) o adoptă oficial în Anglia. Echipa misionară a abatelui Augustin a purtat-o aici de la începutul acțiunii ei, odată cu preocupările de nouă pascalie romană. În Franța, era lui Iisus Hristos a fost impusă în special de Carol cel Mare, ca unul care și-a numărat anii domniei de la nașterea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unii dintre ei trimiteau să-l consulte în mod special. De exemplu, papa Hormisdas l-a solicitat direct în problema edițiilor canoanelor Sinoadelor ecumenice, sau Papa Ioan I i-a cerut ajutorul în privința calculării datei Paștilor. Lor li se adaugă abați, monahi, reprezentanți ai elitei societății capitalei. Pentru competența sa, solicitată în diverse rânduri sau locuri, drept mărturie stau numeroasele dedicații ale traducerilor efectuate de smeritul monah. Cu talent și muncă neîntreruptă, dar și cu o incontestabilă integritate morală, Dionisie Exiguul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
2000 X/1 Valcor 1052 1999 IX/1-2 Valmit 1052 2000 IX/1-2 Valrex 1052 1999 IX/1 Velnița 1047 1994 IX/2-3 ───────────────────────────────────────────────────────────────��──────────────── PAR- Pyrus communis L. ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul Observații înregistrării reînscrierii Maturitatea �� (radierii) de consum (luna) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Abatele Fetel 1037 1999 X-XII Aniversare 1053 1975 1999 IX-XI Argessis 1037 1985 2001 VIII Aromata de Bistrița 1040 1973 2003 VIII Bella di Giugno 1037 1979 2000 VII Carpica 1037 1989 VIII Conference 1037 1957 1999 IX-XI Contesă de Paris
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]
-
diferite elemente fac plauzibil interesul său pentru cântul liturgic: provenind dintr-o familie nobilă și bogată, a primit o educație înaltă din care făcea parte și studiul muzicii; la vârsta de 35 de ani a îmbrăcat haina călugărilor benedictini devenind abate (regula benedictină acorda spațiu larg cântului coral); devenit diacon și trimis la Constantinopol, a luat contact cu liturgia bizantină în toată splendoarea ei; reîntors la Roma și făcut arhidiacon, i-a fost încredințat cubicularium (locul unde copiii erau educați la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
erau patru: primicerius sau archicantor, secundicerius, tertius și quartus scholae. Acesta din urmă avea și numele de archiparaphonista, întrucât stătea înaintea copiilor cu calități vocale mai deosebite (paraphonistae), acestora fiindu-le încredințată execuția fragmentelor aleluiatice a solo. Archicantorul, de regulă abatele mănăstirii anexate bazilicii San Pietro, avea funcția de maestru compozitor. Ordo roman XIV amintește cu mândrie numele abaților Catalenus, Maurianus și Virbonus, acesta din urmă fiind încă în viață în momentul redactării cărții mai sus amintite. Cântecul era transmis pe cale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
întrucât stătea înaintea copiilor cu calități vocale mai deosebite (paraphonistae), acestora fiindu-le încredințată execuția fragmentelor aleluiatice a solo. Archicantorul, de regulă abatele mănăstirii anexate bazilicii San Pietro, avea funcția de maestru compozitor. Ordo roman XIV amintește cu mândrie numele abaților Catalenus, Maurianus și Virbonus, acesta din urmă fiind încă în viață în momentul redactării cărții mai sus amintite. Cântecul era transmis pe cale orală prin memorizare. Acest lucru, fără îndoială, cerea timp și nu era deloc ușor. Cu siguranță, la baza
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și din suc de lămâie (ca în Grecia) ori din alte fructe, niciodată din cereale ori legume supuse fermentației lactice, așa cum se întâmplă în răsăritul continentului. Reticența Vestului față de zemurile acre este relevată atât de stupoarea (identică aceleia de pe chipul abatelui de Marennes, descrisă de Mihail Sadoveanu în Zodia Cancerului) manifestată de majoritatea occidentalilor la prima înghițitură luată dintr-un borș de-al nostru, cât și de ignoranța totală pe care o dovedesc, asupra acestui subiect, lucrări serioase în domeniul artei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de a da vinuri seci (Zghihara, Frâncușa ori Crâmpoșia sunt câteva exemple în acest sens). În romanul Zodia Cancerului, pomenit anterior, părintele Nicoară, participant la ospățul dat de șătrarul Lăzărel Griga în cinstea lui Alecu Ruset și a oaspetelui acestuia, abatele de Marennes, refuză cu îndărătnicie să bea Cotnari vechi (și dulce), adică un vin „boieresc“, el turnându-și doar din „vinul acruț“ al gazdei, asemănător celui „din podgoria răzășească, pe care l-au băut moși și strămoși.“ Spre deosebire de Occident, Răsăritul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sa existență, de faptul ca acesta să fie deja recunoscut ca atare și disponibil, atunci cînd cea mai mare parte a populației continuă să-l ignore sau să-l practice prost. La începutul Revoluției franceze, în 1791, faimosul Rapport al abatelui Grégoire arătase că franceza nu constituia limba dominantă decît în 16 din 89 de departamente, că 6 milioane de persoane un sfert din populație nu o înțelegeau și că numai 3 milioane o vor-beau corect.151 Chiar și în 1863
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
prerevoluționară este într-adevăr paradoxală. Pe de-o parte, absolutismul regal își aruncă ultimele flăcări. În Franța chiar își consolidează doctrina pentru a învinge rezistența aristocrației de viță cît și a celei parlamentare. De acest fapt se folosește în special abatele Dubos în lucrarea sa Istoria critică a instaurării monarhiei (1743) și Jean-Nicolas Moreau în Principii de morală, de politică și de drept public (1760), într-o manieră ce nu-l contrazice cu nimic pe Hobbes. Ambii, ca și Hobbes, consideră
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
complexe, în care o parte din ce în ce mai mare a populației iese din izolarea în comunitățile sătești cufundate în inconsistență politică pentru a adopta o viziune mai largă, extinsă asupra țării și dincolo de aceasta. Este cazul Franței unde, după recensămîntul stabilit de abatele Expilly în 1778, grupurile ce ar corespunde astăzi claselor mijlocii ale burgheziei numărau deja 4 500 000 de persoane dintr-o populație de 26 milioane de locuitori, dintre care 17 milioane erau țărani și 2 milioane servitori.163 Pe de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Rochefoucauld, vărul acestuia Liancourt, La Fayette sau ducele de Aiguillon. În 1787 totul era pregătit. Mii de pamflete ce repetau cuvîntul "Națiune" se răspîndesc între iulie 1788 și aprilie 1789168, iar dintre acestea cel mai ilustru a fost cel al abatelui Sieyès169, publicat în februarie 1789 și intitulat Ce este starea a treia? Aici se află noua definiție politică a Națiunii.Aceasta se confundă cu poporul, adică, cea de-a treia stare, dar exclude nobilimea "această clasă [...] cu siguranță străină de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
atunci cînd vreun fiu de agricultor accede la mărețul statut de vorbitor francofon curent. L.R. Higonnet denumește această strategie drept "politică a terorismului lingvistic și a hegemoniei gramaticale".191 În orice caz, această politică va dicta măsurile corective inspirate de către abatele Henri Grégoire. Începînd din 1788, acesta va aduce în centrul atenției ideea că un regat de 25 de milioane de locuitori conține "în sînul său, mai mult de 8 milioane de supuși din care doar unii sînt capabili să bîlbîie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fapt era valabil chiar și pentru elemente mai cultivate ale populației, cînd se știe că Academia din Marsilia a trebuit să renunțe la ședințele publice din 1726, fiindcă auditorii nu erau familiarizați cu limba de stat.192 Ancheta pe care abatele Grégoire o întreprinde din august 1790 și pînă în iulie 1792, o confirmă.193 Totodată această anchetă dezvăluie și proiectul de dominare ce o animă. Cele douăzeci și opt de întrebări ale chestionarului ocolesc termenul de dialect preferîndu-l pe acela peiorativ de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de dialect preferîndu-l pe acela peiorativ de jargon. În afară de aceasta ele depășesc cadrul strict lingvistic testînd gradul de adeziune al maselor față de Revoluție, patriotismul lor civico-național și "prejudecățile" de ordin lingvistic ce le stînjenesc. În fapt însă, numeroși corespondenți ai abatelui Grégoire nu vor decît să-și apere particularismul lingvistic, argumentînd, de exemplu, că este vorba de o "limbă a fraților și a prietenilor", și că "pentru a distruge dialectul nostru ar trebui distruse mai întîi soarele, răcoarea nopților, stilul de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
manieră decisivă. Herder și apoi Fichte se vor face interpreții acestui nou concept de națiune formată din ființe vii și nu din "supuși ai legilor" cum voia Sieyès. De aici încolo acestă interpretare o va concura pe aceea național-liberală a abatelui legislator cît și viziunea eshatologică a iacobinilor ce tindeau să substituie omului obișnuit, Omul nou, supus complexului de relații sociale pînă la nivelul identificării sale cu Statul. Viziunea este profund diferită. Pentru Herder și Fichte, nu statul este acela care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acestei expresii a voinței lor.319 În decembrie 1918, ei se opun chiar tentativei de secesiune a Boemiei germanofone regiunea Sudet tetativă reprimată de către Masaryk în spijinul Franței. Și tot astfel, mai tîrziu, în septembrie 1919, în virtutea unei părtiniri identice, abatele Hlinka va fi tratat drept dușman fiindcă ceruse ca slovacii, compatrioții săi, să fie consultați în legătură cu ralierea față de guvernul de la Praga, de care nu mai depindeau de secole. Cît despre Ungaria, aceasta își pierde curînd jumătate din teritoriu ca și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
față de o republică anticlericală, nu va mai avea timp să-și pună în practică principiile, în singurul său an de existență. Cu toate acestea, radicalii vor rămîne aici destul de nu-meroși, poate chiar majoritari. Un astfel de exemplu aflăm în persoana abatelui Jerbaxio Albizo, împușcat de către franchiști în 1936, care predica tinerilor că, de vreme ce Dumnezeu "i-a făcut astfel pe basci [...] nu i-a făcut pentru a deveni spanioli sau francezi tot așa cum păsările n-au fost făcute pentru a de-veni
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
191 L.R. Higonnet, "The politics of linguistic terrorism and grammatical hegemony during the French revolution", Social His-tory 5 (1), ianuarie 1980, p.41-69. 192 P. Guichonnet, " La Révolution doit parler le français", Le Messager, 19 februarie, 1993, p.16. 193 Abatele H. Grégoire, "Rapport sur la nécessité d'anéantir les patois et d'universaliser l'usage de la langue française", p.300-317, în M. de Certeau, D. Julia, F. Revel, op. cit. 194 Citat în P. Guichonnet, "Haro sur les patois", Mesagerul, 26
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dureri, Sibiu, 1925; Se-ntreabă mintea sănătoasă, Sibiu, 1925; „Meșterul Nicu”, Sibiu, 1926; Mila și compătimirea socială în literatură, Sibiu, 1926; Pacea de la Versailles, Brașov, 1926; Grivei și alte povestiri, Sibiu, 1927; Nicolae Bălcescu, Sibiu, 1927; Nunta amânată, Praga, 1927; Abatele Zavoral și Institutul Cehoslovac-Român din Praga, Sibiu, 1928; Ceva despre Cehoslovacia, Sibiu, 1928; Ultima audiență, Brașov, 1933; Gânduri de duminecă, Brașov, 1937; Unde-i iubire, acolo e Dumnezeu, Sibiu, 1937; Poezii, Brașov, 1938; Clipe de întremare sufletească, f.l., f.a.; Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
cu ea. În aceste circumstanțe, conducerea orașului nu se reduce la optimizarea performanțelor sale, ci implică, de asemenea, aflarea răspunsului la "[...] întrebarea nevralgică despre locul pe care îl ocupă minoritățile etnice și săracii"357. Din 1954, data faimosului apel al abatelui Pierre, până în 2004, numărul celor cu probleme legate de locuință a scăzut de la 11 milioane (când Franța avea 50 milioane de locuitori) la 3 milioane (când populația Franței este de 60 milioane de locuitori)358. Două considerații temperează imediat acest
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
când Franța avea 50 milioane de locuitori) la 3 milioane (când populația Franței este de 60 milioane de locuitori)358. Două considerații temperează imediat acest progres aparent. Mai întâi, aceste cifre provenite din lucrările INSEE și confirmate de studiile Fundației "Abatele Pierre" pentru locuințele celor defavorizați nu includ persoanele găzduite pe ascuns la terți, pe cei care stau ilegal în locuințe goale, pe sezonierii instalați în locuințe la noroc, pe cei din gospodăriile amenințate cu expulzarea etc. Pe scurt, această estimare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuință" oferă locatarilor și locatorilor condiții financiare mai bune. Raportul anual din 1994 al Înaltului Comitet pentru acordarea de locuințe persoanelor defavorizate atesta refuzul primarilor de a oferi ajutor unor astfel de persoane. "Societatea franceză, chiar dacă apreciază ce a făcut abatele Pierre, nu mai suportă aproape deloc ideea de a primi și integra, în apropierea ei, persoane sau familii cu probleme sociale". Aleșii locali duc politici de excludere a populațiilor defavorizate 385, controlând din ce în ce mai mult ocuparea zonei HLM și acționând asupra
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
construire, de acordare a lor spre folosire), în special noile proiecte urbane, se înfățișează ca amenințătoare pentru populațiile sărace. Mutările dictate de demolările marilor ansambluri "riscă să fie adesea mișcări de excludere, și nu de integrare și ascensiune"389. Fundația "Abatele Pierre" continuă să deplângă comportamentul primarilor care "nu doresc locuințe sociale în orașul lor, pretextând că acestea atrag sărăcia și delincvența pe teritoriul lor, și care nu fac nimic altceva decât să devalorizeze instrumentele prin care această sărăcie și delincvență
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]