1,869 matches
-
la Langres. La vârsta de 15 ani, Pierre a compus un ierbar atrăgător și pasiunea sa pentru vânătoare a condus la o colecție largă de păsări împăiate. Profesorii săi au observat briliantul elev și i-au oferit un serviciu la abatele de Clairvaux care i-a dat posibilitatea să se ocupe cu științele naturale. În 1775, cu ajutorul starețului, a început să studieze anatomia, botanica și desenul la Paris. El a învățat tehnica de gravură la faimosul . Bulliard a trecut o școală
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
cu care preotul Léthard i-a silit pe călugării din abație să caute refugiu și să o abandoneze. În 1166, regele Ludovic al VII-lea al Franței a intermediat o reconciliere între Guillaume al IV-lea și Guillaume de Mello, abate de Vézelay. În 6 ianuarie 1167, monarhul a participat la ceremonia de reconciliere. Ca ispăsire a pedepsei pentru presupusele sale nelegiuiri față de Biserică, Guillaume a trebuit să participe la deplasarea către statele cruciate. În 1168, cronicarul Guillaume de Tyr consemnează
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
-lea a distribuit comitatul în dispută către episcop, care l-a încredințat contelui Albert al III-lea de Namur. Godefroi a mediat apoi o dispută între Henric al III-lea de Luxemburg și contele Arnold I de Loon, asupra numirii abatelui de Sint-Truiden. Godefroi s-a aflat în grațiile împăratului și a apărat interesele acestuia în Lorena. În 1102, el s-a opus contelui Robert al II-lea de Flandra, care invadase Cambraisis. După moartea împăratului Henric al IV-lea în
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
Robert I (d. octombrie 886) a fost conte de Troyes de la 876 până la moarte. Robert a fost fiul contelui Odo I de Troyes cu Wandilmodis. Abatele laic de Saint-Loup îl menționează pentru prima dată pe Robert în 25 octombrie 874, atunci când apare într-o chartă a regelui Carol cel Pleșuv, care acordă Chaource, în Tonnerre, abației. Robert a succedat fratelui său Odo al II-lea între
Robert I de Troyes () [Corola-website/Science/328515_a_329844]
-
însemnând că ducele Richard a fost naș al unui fiu al lui Cnut și al Emmei. Nepotul său, Thorfinn, nu a fost acceptat ca rege al scoților, iar regele a ales unul din fiii celeilalte fiice, Bethóc, căsătorită cu Crínán, abate secular al Dunkeldului, și posibil mormaer al Athollului. Posibil doar ca o coincidență, în 1027 analele irlandeze relataseră arderea Dunkeldului, fără însă a detalia circumstanțele.Analele Ulsterului și Analele din Loch Cé, s.a. 1027. Moștenitorul ales al lui Máel Coluim
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
Paris”, pentru o ședere de mai mulți ani, și aceasta în pofida invitației făcute de ONU, în 1976, care îl numește Planetary Citizen, alături de personalități din lumea întreagă: Martin Luther King, Darius Milhaud, Pablo Casals, Arthur Miller, Yehudi Menuhin, Leopold Stokowski, Abatele Pierre, etc. Dar artistul nu a uitat niciodată pictura, precum o dragoste din tinerețe... Ultimele sale mari expoziții personale din 2006, la Château Royal de Collioure și la Caen, în prestigioasa Abbaye aux Dames, regrupează atât pânze, sculpturi cât și
Ion Nicodim () [Corola-website/Science/331116_a_332445]
-
listă de lucrări folosite precum cărțile publicate de Victor Anestin ("Cum să înveți stelele", 1913), Ion Otescu ("Credințele țăranului român despre cer și stele", 1907), Camille Flammarion ("La Lune (Astronomie populaire)" și "Voyage en ballon"), Amédée Guillemin ("La Lune", 1866), abatele Théophile Moreux ("Les Eclipses", 1912; Un jour dans la Lune", 1912), Pierre Puiseux ("La terre et la lune", 1908), Philipp Johann Heinrich Fauth ("Was wir vom Monde wissert", 1906), James Nasmyth & James Carpenter ("Der Mond betrachtet als Planet, Welt und
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
permisiunea să se retragă în viața monastică. Mai înainte de a se retrage în mănăstire, a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă. Prima oprire a fost la Monte Cassino și apoi în cenobiul din Valleluce, unde l-a întâlnit pe celebrul abate sfântul Nil, un mare învățător oriental. Nil aparținea ritului grec și, împreună cu călugării săi, fugise din Calabria pentru a se sustrage din calea arabilor din Sicilia și fusese primit de călugării de la Montecassino, care i-au dat împrumut mănăstirea din
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
să ia în ordinul său un episcop de rit latin. Atunci, a scris o scrisoare și l-a sfătuit pe Adalbert să renunțe la ideea pelerinajului la Locurile Sfinte și să se întoarcă imediat la Roma pentru a se prezenta abatelui de la Mănăstirea Sant-Alessi. Aici ar fi găsit același stil de viață monastică, dar sub protecția directă a papei, și nimeni nu ar fi avut curajul să-l critice. După ce a învățat multe de la Nil, Adalbert a plecat de la Roma cu
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și "terra Baromlak". În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa. În secolul al XIV-lea este ridicată o biserică gotică sală, poate inițial o bazilică, asemenea celor din satele învecinate. De la această construcție, menționată în 1414, nu
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
Pierre Charles Le Monnier (1715-1799). După încheierea studiilor, a revenit la Bourg-en-Bresse pentru a-și exercita profesia de avocat. Le Monnier a obținut permisiunea de a-l trimite pe Lalande la Berlin pentru a observa paralaxa lunară; în același timp, abatele Nicolas Louis de Lacaille (1713-1762) făcea același lucru la Cap (ceea ce a permis determinarea precisă a distanței de la Pământ la Lună). Succesul misiunii sale i-a permis accesul ca membru al Academiei Prusace de Științe, la vârsta 21 de ani
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
de autoritate în domeniu, consacrând o treime din lucrare canalului din Sudul Franței cunoscut cu denumirea de Canal du Midi, deja prezentat drept o realizare exemplară. În 1795, a participat la crearea Biroului longitudinilor (în franceză: Bureau des longitudes), împreună cu abatele Grégoire. A dat peste 250 de articole despre astronomie, măsuri și francmasonerie la Enciclopedia lui Diderot și D’Alembert. Lalande a participat la crearea Calendarului republican. a contribuit foarte mult la popularizarea astronomiei. Și-a publicat, din 1789 până în 1798
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
deoarece pe acest mineral sunt vizibile foarte bine planurile de clivaj. Mineralul a fost descris pentru prima dată de către savantul german Rudolph Ferber, la sfârșitul secolului al XVIII - lea, care însă l-a definit incorect ca o varietate de smarald. Abatele francez René Just Haüy este cel care a descoperit că dioptazul este un mineral diferit față de smarald. El este cel care l-a descris și i-a dat numele de dioptaz în anul 1801. ul cristalizează în sistemul trigonal. Se
Dioptaz () [Corola-website/Science/332888_a_334217]
-
oară în volum în anul 1929 de către Editura „Naționala” S. Ciornei din București. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei în anii 1679-1680, în timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca. Romanul prezintă o călătorie prin țară a abatelui francez Paul de Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței către sultanul Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de prădăciuni”. Sursa principală de inspirație a romancierului a
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
a fost considerat cel mai bun roman istoric românesc, precum și o capodoperă literară plină de savoare. În toamna anului 1679, aflat în drum spre Istanbul pentru a transmite un mesaj tainic sultanului din partea regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, abatele francez Paul de Marenne tranzitează Principatul Moldovei, călăuzit de la Liov de căpitanul mercenar Ilie Turculeț. În ținutul Romanului, ei se întâlnesc cu beizade Alecu Ruset, fiu de domnitor, căruia i se încredințase protejarea înaltului oaspete, iar suita mărită se îndreaptă
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Marenne tranzitează Principatul Moldovei, călăuzit de la Liov de căpitanul mercenar Ilie Turculeț. În ținutul Romanului, ei se întâlnesc cu beizade Alecu Ruset, fiu de domnitor, căruia i se încredințase protejarea înaltului oaspete, iar suita mărită se îndreaptă către Iași pentru ca abatele să fie prezentat domnului Gheorghe Duca. Pe parcursul călătoriei, oaspetele francez are prilejul să se familiarizeze cu diferite locuri și obiceiuri din Țara Moldovei. Alecu Ruset îi mărturisește abatelui dragostea sa pentru domnița Catrina, fiica voievodului tiran; aceasta fusese logodită din
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
încredințase protejarea înaltului oaspete, iar suita mărită se îndreaptă către Iași pentru ca abatele să fie prezentat domnului Gheorghe Duca. Pe parcursul călătoriei, oaspetele francez are prilejul să se familiarizeze cu diferite locuri și obiceiuri din Țara Moldovei. Alecu Ruset îi mărturisește abatelui dragostea sa pentru domnița Catrina, fiica voievodului tiran; aceasta fusese logodită din copilărie cu beizade Ștefan, un fiu urât și slut al fostului domnitor Radu Leon. Ajuns la Iași, abatele este primit la curtea lui Duca-Vodă, cunoscându-i cu acest
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
locuri și obiceiuri din Țara Moldovei. Alecu Ruset îi mărturisește abatelui dragostea sa pentru domnița Catrina, fiica voievodului tiran; aceasta fusese logodită din copilărie cu beizade Ștefan, un fiu urât și slut al fostului domnitor Radu Leon. Ajuns la Iași, abatele este primit la curtea lui Duca-Vodă, cunoscându-i cu acest prilej pe logofătul Miron Costin și pe mitropolitul Dosoftei, importanți cărturari ai Moldovei. Chemat la Curtea Domnească, Alecu Ruset îl amenință pe Duca-Vodă că, în cazul în care va păți
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
scrisorii) divulgă sub tortură numele boierilor trădători. La sfatul logofătului Miron Costin, Vodă îi cruță viața spătarului Milescu, al cărui talent plastografic ar putea să-i fie de folos. Ceilalți complotiști sunt decapitați de gâdele Buga Sârbul în fața porții domnești. Abatele de Marenne pornește spre Stambul, însoțit o parte din drum de Alecu Ruset, care-l salvează pe solul francez de o încercare de jaf pusă la cale de doi frați lioveni tocmiți de domnie. Beizadeaua se întoarce la Iași unde
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
lui Ion Milescu, domnitorul plăsmuiește niște scrisori mincinoase prin care Alecu Ruset recunoaște că el ar fi scris acele scrisori compromițătoare aflate în mâinile polonezilor. Sfătuit de domnița Catrina, tânărul fiu de domn pleacă la Stambul pentru a cere protecția abatelui de Marenne. Gheorghe Duca merge și el acolo, împreună cu domnița Catrina, pentru a cere hătmănia Ucrainei turcești. Salvat prin intervenția diplomatică a abatelui la sultanul Mehmed al IV-lea, în urma unui joc de șah pierdut intenționat, Alecu Ruset încearcă fără
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
mâinile polonezilor. Sfătuit de domnița Catrina, tânărul fiu de domn pleacă la Stambul pentru a cere protecția abatelui de Marenne. Gheorghe Duca merge și el acolo, împreună cu domnița Catrina, pentru a cere hătmănia Ucrainei turcești. Salvat prin intervenția diplomatică a abatelui la sultanul Mehmed al IV-lea, în urma unui joc de șah pierdut intenționat, Alecu Ruset încearcă fără succes să o răpească pe domnița Catrina de la o mănăstire de maici din Fanar unde fusese închisă pentru că refuzase să se căsătorească cu
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
mai multe surse istorice precum "Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)" al lui Ion Neculce, cronica lui Nicolae Costin și cronicile călătorilor străini din Moldova. Beizade Alecu Ruset, tovarăș de călătorie al abatelui de Marenne, este un personaj real descris amănunțit în cronici. Domnitorul Antonie Ruset, de origine grec din Stambul, avea trei fii: Alexandru (Alecu), Ioan și Iordache, care, potrivit lui Ion Neculce, erau „dezmerdații. Fără frică înbla prin țară, cu mulții ficiori
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Ducăi-Vodă" a fost publicat pentru prima oară în anul 1929 de către Editura „Naționala” S. Ciornei din București, în două volume (vol. I - 242 pagini, vol. II - 244 pagini), fiind receptat de critică cu atenția cuvenită. Călătoria prin Moldova îi prilejuiește abatelui Paul de Marenne ocazia să cunoască ospitalitatea localnicilor. Oaspetele este primit peste tot cu respect nu atât datorită înaltului rang pe care îl are, cât mai ales din dorința locuitorilor de a-și arăta ospitalitatea față de un drumeț și de
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
care îl are, cât mai ales din dorința locuitorilor de a-și arăta ospitalitatea față de un drumeț și de a-și împărți bucatele și vinul cu el. În afară de beizade Alecu Ruset care-și arată dorința de a-l găzdui pe abate la moșia sa de lângă Hârlău, mai mulți localnici se oferă a-și împărți modestele lor locuințe cu drumețul. Spre exemplu, șătrarul Lăzărel Griga se consideră ofensat dacă drumețul străin și suita sa îi vor ocoli locuința, exprimându-se astfel: "„Măria
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
căpitanul Ilie Turculeț afirmând la un moment dat "„căci, ca drept moldovan, dau mare cinste și laudă vinului de la Cotnari”". Romanul dezvăluie și alte calități specifice ființei românești precum voia bună, jovialitatea, cumsecădenia sau bonomia. Călătoria prin Moldova îi prilejuiește abatelui Paul de Marenne ocazia să facă unele observații și comentarii legate de țara pe care o tranzitează. Drumețul remarcă simplitatea și frumusețea locurilor, afirmând că "„Dumnezeu a pus aici un paradis”". În contrast cu frumusețea și bogăția locurilor, Moldova pare însă "„un
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]