3,115 matches
-
îi corespunde vidul interior, astfel încât ființa este supusă unui dublu asediu, disputată de două vârtejuri cu putere de aspirație egală. Acceptând că „numai superficialitatea are sens” (Fuga postmodernă IV), M. mută astfel teatrul de luptă pe terenul reprezentărilor, hrănind voracitatea abisului cu imaginile cadaverice ale obiectelor. De altfel, multe din simbolurile definitorii (oglinda, umbra, focul, orbirea) sunt preluate direct din scenografia psihanalitică, unele (șobolanii și lupii) trimițând în mod direct la două cazuri celebre tratate de Freud. E ca și cum, multiplicând la
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
ca să mă aflu în treabă, dar treaba mea este mare și pute a moarte din prima zi de viață” (Fuga postmodernă XXIV). Scrisul nu generează ființa, dar întârzie înaintarea neființei, e cea mai eficace stratagemă care se poate interpune înaintării abisului. Retorica resimte și ea efectele acestei stări, refuzul artei venind ca o consecință firească a gravității existenței. Instrumentele poeziei încetează a mai fi metafora sau simbolul; tropii sunt niște figuri atrofiate, care nu deschid perspectiva către transcendență, ci către imanență
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
vitalistă, frenetică, prin evaziunea în spații exotice sau timpuri apuse și în vis, prin voluptatea senzorială și jocul gratuit al artei-capriciu. La originea configurației specifice a lirismului macedonskian stau reacțiile unei structuri psihice complexe, scindate interior („sunt și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Din 1990 este membru în colegiul de redacție al revistei „Orfeu” din Târgu Mureș, iar din 1994, redactor al revistei „Târnava” din același oraș. Este distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș pentru volumele Periplu (1993) și Pod peste abis (2000). Versurile din cartea de debut, Dincolo de umbre (1968), propun imaginea unei umanități în armonie cu micile miracole ale prieteniei și iubirii. Cosmosul își acordează sonurile ascultând de impulsul sufletesc al acestui optimist retractil în delicatețea lui. „Aninat între cer
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
cuvântului, Cluj-Napoca, 1974; Între pământ și cer, București, 1977; Foc nestins, Cluj-Napoca, 1980; Aripa din piatră, Cluj-Napoca, 1986; Prima zăpadă, București, 1990; Periplu, Târgu Mureș, 1993; Veșnicul început, pref. Al. Cistelecan, Târgu Mureș, 1996; Izbăvitoarea povară, București, 1998; Pod peste abis, București, 2000; Provocarea labirintului, București, 2002. Repere bibliografice: Dan Culcer, „Discul”, VTRA, 1972, 10; Adrian Popescu, „Bucuria cuvântului”, ST, 1974, 3; Ion Cristofor, „Foc nestins”, ST, 1981, 1; Dumitru Mureșan, „Foc nestins”, VTRA, 1981, 2; Ion Arieșanu, „Foc nestins”, O
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
cu câteva traduceri în limba rusă din nuvelistica lui Al. Vlahuță (Valetul, Pierdut, Inconsolabilii) și Carmen Sylva (Călugărița, Robii), publicate în cotidianul „Bassarabeț” din Chișinău (1898). Aflându-se pe fronturile primului război mondial din partea Crucii Roșii, scrie amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești), Moș Vrânceanu, Subt impresia focului. Un alt ciclu de povestiri (datând, probabil, din aceiași ani) se organizează narativ în jurul personajului Ionel Năzuință: Dibuiri sentimentale, Amintiri din sat, Amintiri din oraș, Năiță Vânturescu ș.a.
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
termeni elogioși, o carte din colecția respectivă. Roman de actualitate, a cărui acțiune se consumă în timpul războiului și în anii imediat următori, menționând unele evenimente înregistrate simultan cu desfășurarea lor, Ora 25 este realizat prin procedeul modern al „punerii în abis”, în care în structura unui roman - cel al lui Johann Moritz - se înscrie un al doilea, cel al naratorului, Traian Koruga, a cărui viață se intersectează în multe momente esențiale cu aceea a personajului principal. Țăran sărac din Fântâna - sat
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Cel mai important se dovedește însă ciclul de inedite inclus de Gheorghe Tomozei în volumul Moartea unui poet (1972), unde se arcuiește confesiunea tensionată a eului liric, proiectat deopotrivă în spațiul infinit al lumilor cosmice (Legea pasiunilor defuncte) și în abisurile conștiinței (M-am cufundat în mine). Un moment important în recuperarea ineditelor îl reprezintă editarea unui ciclu de cincizeci și două de poeme (câteva sunt variante ale unor texte publicate), sub titlul Dor căzut, în revista „Secolul 20” (1987), identificate
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
făcându-se apel la termenul de inconștient (unconscious). (Tocmai în lumina a ceea ce urmează, poate că în românește „neconștient” ar fi preferabil lui „inconștient” sau „subconștient”.) El nu mai are însă înțelesul de ceva reprimat de conștient, adânc fixat în abisurile eului și care poate fi adus la suprafață doar prin îndelungi eforturi psihanalitice. Neconștient înseamnă resursele psihologice pe care le am, dar de care nu îmi dau seama, înseamnă că gândesc, dar nu am conștiența desfășurării gândului, înseamnă că, așa cum
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
adevărat „clasic în viață”, care - asemenea lui Bérenger din Rinocerii lui Eugen Ionescu - crede că „în imensitatea unui univers ostil sau indiferent, unica soluție pentru om e de a rămâne cu înverșunare fidel lui însuși, de a rezista fricii de abis, de a se bate împotriva necunoscutului și de a câștiga teren pentru ordinea lui umană”; pentru un astfel de artist „funcția artei e să afirme și să ordoneze, nu să nege și să dizolve”, convins fiind că „arta este, înainte de
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
și se întoarce acasă după douăzeci de ani. Proiectată pe fundalul dur al regimului comunist, cartea construiește o parabolă despre memorie și scrierea istoriei, în care reflecția politică se vede adesea scurtcircuitată de diverse artificii postmoderne (aluzii livrești, puneri în abis, deschideri metatextuale). Ș. a mai publicat, în colaborare cu Viorel Mureșan, monografia Leonid Dimov (2000), care, deși suferă pe alocuri de un exces de poetizare, se remarcă prin exactitatea analizelor de text. SCRIERI: Călătoria de ucenic, Oradea, 1993; Femeia în
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
1993, 5-6; Ștefan Nicolae, Frumoșii învinși ai vieții, VR, 1993, 8-9; Radu Cernătescu, Scriitor sau profet?, LCF, 1995, 27; Dan C. Mihăilescu, Realismul apocaliptic,„22”, 1996,16; Alexandru Condeescu, Un infern al mizeriei, ALA, 1996, 315; Cristina Necula, Lectură în abis, CC, 1996, 6-7; Alex. Ștefănescu, Literatura dezgustului, RL, 1996, 35; Luiza Marinescu, O nouă formulă a romanului fantastic baroc, VR, 1997, 9-10; Georgeta Drăghici, O carte-metaforă, RL, 1998, 29; Constantin Dram, Întrebările obsesive, CL, 1998, 8; Dan C. Mihăilescu, Graalul
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
pastel fericit, Poem de dragoste). Ironia a dispărut aproape cu desăvârșire, lăsând sentimentul să coaguleze versurile. Notabilă e, în câteva rânduri, sugestia unui interior devenit vizibil la căldura iubirii: „se vede sufletul meu: / o bătrână șurubărind / măruntaiele melodioase / ale altui abis”, „dragostea fumegă ghemotoc / între glotă și epiglotă”. Dar apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
a rătăcit o stea. Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea, Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri, Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin ... Citește mai mult În munții conștiinței mele se topesc zăpezile de dorși-ncet pornesc la vale lacrimile iernii mele călătoare... Înmuguresc câmpiile sărutului furat de soarele-arzătorIar florile iubirilor eterne, din mugurii de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
a rătăcit o stea.Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea,Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri,Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea,Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri.Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin ... XII. ULTIMUL VERS, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016. N-am să te cert că îmi ascunzi surâsul în lacrima de bucurie, Mă voi uita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
tăcut O-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecut Și pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris. Vin cocori înapoi, însă tu ești departe, La un pol de abis teama strânge cărări, Trec de lume, prin zări, cu destinul în spate, De te-aud, nu răspund, sunt atâtea chemări! Cu-n ziar pe o bancă, răsfoit doar de vânt Te privesc ca pe-o stea, dar nimic nu îți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
prin cuibul tăcutO-nserare a plâns peste-un ram de cais, Într-o haină de cer am ascuns un trecutși pe frunze de nor, cu zăpadă, ți-am scris.Vin cocori înapoi, însă tu ești departe,La un pol de abis teama strânge cărări,Trec de lume, prin zări, cu destinul în spate,De te-aud, nu răspund, sunt atâtea chemări!Cu-n ziar pe o bancă, răsfoit doar de vântTe privesc ca pe-o stea, dar nimic nu îți spun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
de-un burete udSă se întrupeze un vis încă crud.... XXVI. ȚI-AM SPUS CĂ TE IUBESC?, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014. Atunci când ochiul nopții își înfășoară visul Pe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul, Amorul ce tronează peste un trup anume, E-o boală fără leac, însă poartă un nume. Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
porumbel de-o ploaie abătută Peste secunda-nchisă în inima nevrută. Încătușând ispita în trupul omenesc, Cu lanțuri încă-n flăcări, ți-am spus că te iubesc? Citește mai mult Atunci când ochiul nopții își înfășoară visulPe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul,Amorul ce tronează peste un trup anume,E-o boală fără leac, însă poartă un nume.Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie,Doar nesărutul cere, amarnic, îndurareCăpruiului din ochii întorși către visare
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
XXXIII. RĂSĂRIT, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014. Soarele aprinde cerul Cufundat în adormire, Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire. Sub o pătură făcută Dintr-un rece întuneric, El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O, ce divă se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
deșteptarea, Ochiul roșu se deschide Și cuprinde toată zarea. Noaptea-n ceruri se închide. Citește mai mult Soarele aprinde cerulCufundat în adormire,Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire.Sub o pătură făcutăDintr-un rece întuneric,El trezește-o rază mutăDin abisul ei feeric.O trimite drept iscoadăPeste lumea amorțităCa în noapte să o vadăDe lumină dezgolită.O, ce divă se aratăși ce scenă are-n cer!Tot în juru-i se îmbatăCu lucirea din eter.Zorii sună deșteptarea,Ochiul roșu se deschideși
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se întrevede abisul ce-mi înfioară vlaga. Rămâne așteptarea astâmpărării setei de mângâiere. Privesc în înșelătoarea-mi oglindă, ieri îmi vorbise de iubire, îmi veghease zbaterile tinereții, îmi ascultase dorurile, sudălmile, rugile, și, poate, iertăciunile. Acum o cuprindere între cer și pământ, o
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
vântului aspru, fără de iertare. Mă-ntorc pe drumul ce se îndepărtase de lumină. E plin de urme șterse și pline de împotrivire. Încerc să-mi deslușesc urma, sub privirea lunii înfiorată în argintirea gerului, întoarsă de învolburarea multelor ore peste abis. Dar... nu mai e. S-au așternut peste ea amintirile clipelor brumate. Pas cu pas, vorbă cu vorbă, ca dorurile unui sfârșit de gerar printre offurile neștiute ale întunericului. VREAU SĂ MĂ ROG Nu dorm de multă vreme. Am uitat
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
degajat de ceea ce fusese dinainte știut. Pe deplin scriitor se vădește a fi R. însuși. Chiar faptul că practică o critică de participare, de unde și emoția și freamătul din voce, contribuie la aceasta. Emoția este stârnită și de contemplarea propriului abis, energia căutării se alimentează din tensiunea produsă la întâlnirea dintre entuziasm și scepticism, dintre vitalitate și oboseală. Criticul este un afectiv, dar și un ironic, iar ironia o îndreaptă spre sine ca și spre alții, textul critic fiind, nu de
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
rămâne neschimbată în Vară târzie (1985), un text „despre iubiri în vremuri de pace și război”, dar subiectul se desfășoară acum pe mai multe paliere temporale și scripturale. Scoțând la înaintare artileria grea a textualismului - distorsionarea fabulei, metatextul, punerea în abis, proliferarea centripetă a semnificațiilor etc.-, S. compune o epică arborescentă în care geometria discursului își subordonează iarăși anarhia vieții. Deși relevă o modificare a perspectivei, cărțile de după 1989 rămân ancorate în același univers al comunismului acaparant. Apărute cu o întârziere
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]