3,167 matches
-
nume trinitar (Ur-th-on-a; uri: ebr. lumină; Tharmas: apă; on: grec. ființă), Alfa și Omega "ard", dar nu se mistuie 273, începutul și sfîrșitul există împreună că un foc etern, luminos, creator, expansiv. Pe de altă parte, Enion, ca Prakriti, simte abisurile ce se deschid în ea cînd o părăsesc potențialitățile ei transformate în acte prin Purusha (spiritul). Abisurile din ea devin aviditate devoranta 274 (Spectre-Devoratori), morți veșnice, în care și zeii luminoși (Prolificii) pot fi înghițiți. Enion este Vîrstă de aur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se mistuie 273, începutul și sfîrșitul există împreună că un foc etern, luminos, creator, expansiv. Pe de altă parte, Enion, ca Prakriti, simte abisurile ce se deschid în ea cînd o părăsesc potențialitățile ei transformate în acte prin Purusha (spiritul). Abisurile din ea devin aviditate devoranta 274 (Spectre-Devoratori), morți veșnice, în care și zeii luminoși (Prolificii) pot fi înghițiți. Enion este Vîrstă de aur a Creației: Lovinescu: Vîrstă de aur este o lume în care toate elementele sînt resorbite într-un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
morții De sub picioare-l străbătură cînd stătu-n Creierul de Om, Si in lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele-i închide; atunci cade; atuncea tresărind, înfricoșata se trezește, Si rătăcește-n jur neadormita, respinsă la hotarul Neființei 119. Sfîrșitul Nopții a Treia VALA Noaptea a Patra 120 Dar Tharmas pluti pe negura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele-i închide; atunci cade; atuncea tresărind, înfricoșata se trezește, Si rătăcește-n jur neadormita, respinsă la hotarul Neființei 119. Sfîrșitul Nopții a Treia VALA Noaptea a Patra 120 Dar Tharmas pluti pe negura Abisului; glasul lui Tharmas bubui Peste potopul ce-și umflă apele; văzu pe Los și Enitharmon cum se Iviră-n Strălucire și putere din Abis; pîntecele-i fost-au de dorul lor cuprinse. Se înălțară în putere peste potopul ce apele-și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Neființei 119. Sfîrșitul Nopții a Treia VALA Noaptea a Patra 120 Dar Tharmas pluti pe negura Abisului; glasul lui Tharmas bubui Peste potopul ce-și umflă apele; văzu pe Los și Enitharmon cum se Iviră-n Strălucire și putere din Abis; pîntecele-i fost-au de dorul lor cuprinse. Se înălțară în putere peste potopul ce apele-și umflă, plini de dispreț, 5 Roșu că Soarele-n fierbintea dimineață a-nsîngeratei zile Tharmas îi privi; pîntecele-i fost-au de dorul lor cuprinse. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se pleacă, Si înghețat-au oase țări peste toți nervii săi ai bucuriei. O primă vîrstă trecu, o groaznică durere. Din Peșterile îmbinatei sale sire a spinării, cu-nfricoșare căzu jos Un roșu glob rotund, arzînd încins, adînc adînc, jos în Abis, 225 Zvîcnind, strîngîndu-se-ntr-un glob și tremurînd, dînd zece mii de ramuri În jurul trainicelor sale oase, si o a doua vîrstă se sfîrși. Rostogolindu-se-n sfîșietoare frică nervosu-i creier dădu ramuri [În jurul ramurilor inimii] În înălțimi în două sfere mici ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre Așternutu-n care stătea întinsă Enitharmon. Oasele lui Urizen se prăvălesc pe vînt; oasele lui Los sînt De durere săgetate, iară tendoanele-i de fier că plumbul se îndoaie și se-nfășoară-n 295 Chipuri neobișnuite, dansînd, urlînd, călcînd abisul în picioare. Sfîrșitul Nopții a Patra VALA Noaptea a Cincea 129 Căzut bolnav, Nebun, dansa pe munții săi înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării și al morții". Urizen adîncă beznă aruncắ în juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și înapoi i-întoarce suferință, Zvîcnetul, durerea, spasmul, în chinuri ce sufletul îl răscolesc. 100 [Nu astfel ferecat, Prințul Luminii-acum întunecatu-s-a, rătăcind printre Spiritele Ruinate, cîndva Copiii lui și-ai lui Luváh Copii: Căci Urizen privit-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști ale chinului în temnițe ce ard și-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
235 Asupra tuturor fiilor oamenilor, si toate sufletele omenești, înspăimîntate De ale cerului învîrtitoare roți, se strînseră spre înăuntru, si pieriră. Nouă domnie cîștigînd peste toți Fiii săi și Fiicele sale, și peste Fiii și Fiicele lui Lúvah în oribilul Abis. Căci Urizen îi plînse, o egoistă plîngere, Pîna ce-o dalba pînză 175 recile-i mădulare le-acoperi din cap pînă-n picioare, 240 Par alb că neaua îl acoperi în plete-ngrozitoare că de fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și-n lat, știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic. Să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210 Căci Umbră lui Enitharmón pe arborele Tainei coborî. Spectrul văzu cum Umbră tremura peste-ale sale stînci întunecoase Sub arborele Tainei, care în groaznicul Abis În aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În chinurile facerii; și-acuma, florile căzînd, ivitu-s-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura în bucăți Într-o nedeslușire fără chip și risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și goarne care răsună tare. O, Indurare! Se-ntorc jelindu-se, îndoliați, plîngînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luváh. Îl văd pe ucigașul lui Luvah al meu, în haine-nveșmîntat de sînge: Cel care luat-a tronul lui Luvah al meu în timpuri a' Veciei. Au unde l-ai ascuns pe cel pe care îl iubesc: în ce îndepărtat Abis Se áflă Dumnezeul încîntării mele? O, de-aș putea privi cu ochii mei 155 Pe Lúvah, atunci pe toți fiii lui Dumnezeu să-i mîntui aș putea Din Înrobirea-acestor grozăvenii, și-n dulci înrîuriri, Precum cîndva în cîmpurile-acelea veșnice, uniți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îi acoperiră gîtul și Sînul, si șolzi picioarele și mîinile; căzînd pe burtă Întins prin noian, larg deschizîndu-și gură, cea fără limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i omenesc, 425 Un chip de Stana fără Simțuri rămas-a spăimîntat pe stîncă, Îngrozitor ochilor de muritori ce-i explorează cărțile. Înțelepciunea să totuși rămase, si toată-a să memorie cu groază fost-a strînsă în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
furie mișcîndu-se în stîncă să, Leul și Ursul împietresc; în muntele cel tare tremurînd Ei văd lumină și minunea; răcnind în existență-ngrozitoare, Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul: iată Regele Mîndriei! 450 Adese Ochiul sau țîșnește din Abis intru tărîmurile Veșnicei sale zile, și amintirea se sforțează să-l facă mai îndurător. Apoi plîngînd coboară mînios, silind în furia-i pe toate cîte sînt De a sa voie să asculte; și-acum zadarnic áflă Că omenescul chip nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și nici din voia-i datu-și-a Legile în vremurile Veșniciei, Fiindcă fiorosul Orc acuma de mînie spumegînd în ceruri se ridícă, Un Rege al urgiei și-al mîniei, o-ntunecoasă grozăvie miniata: Și Urizen, căindu-se, înțelepciunea în abis și-o úită, În chipuri ale preoției, în sumbrele-amăgiri ale căinței 460 În inima și spirit tînguindu-se că peste totul Orc împărățea, Si ca înțelepciunea-i nu slujea decît ca să sporească nedeslușita pofta. Atuncea Tharmas și Urthona torpoarea împietrita o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
părțile ieșit-au, si in volume ce prind viața adunînd putere, În depărtare hoinărind pe toate vînturile, mugind tare, împurpurîndu-se-n Irezistibile coloane de văpaie rostogolindu-se mereu în jur, putere Adunînd din mistuitele Pămînturi și din ceruri și din ascunsele abisuri, Oriunde Explorat-a Acvila, sau Leu ori Tigru au călcat, 40 Sau unde Cometele nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au tras săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie și cu turbare. Și-n toată-această vreme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vîltoarea el o slobozește-asupra 810 Roților; marile zbuciumate urlă la porunca-i cruntă Și-Învîrtejindu-se cumplit se veselesc în fioroasa tulburare-a roților Întunecatului Urthona. Tunete, Cutremure de Pămînt, Focuri, Potopuri, Se veselesc unul spre altul; glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Fiul (Los) pe Pămînt. Urizen aruncă acum beznă în jurul lui Luvah-Duhul. În acest moment, din pieptul lui Urthona-Fiul iese Enitharmon (ca spațiu virtual), ucisă de Enion (prin cunoaștere). Are loc căderea în temporalitate a lui Urthona-Fiul: el nu cade în abis. Doar Spectrul lui Urthona va cădea pînă la Enion, cea din Abis (Vala, I, 507-524). Tharmas îl va privi pe Urthona căzînd, moment în care Urizen va cădea în Ulro, "Spațiu neștiut,/ Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]