18,836 matches
-
Apoi va urma sinteza. Genul apocaliptic, odată definit și exemplificat din abundență, va putea fi caracterizat atât din punct de vedere formal (stil, rețetă literară etc.), cât și substanțial: mesaj teologic, atmosferă ideologică și substrat istoric. După aceste „preliminarii”, voi aborda Apocalipsa lui Ioan. Cititorul va constata foarte repede un lucru: antrenamentul, contactul susținut cu literatura apocaliptică creează o familiaritate atât de profundă cu acest gen literar, încât abordarea textului ioaneic nu va mai apărea ca un act de eroism hermeneutic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mijlocul liturghiei. Locul viziunii: insula Patmos, transformată de împărații romani într-un fel de închisoare naturală. Numele lui Isus Cristos apare din primul verset ca un semn de identitate. Asupra trăsăturilor creștine voi reveni mai încolo. Deocamdată aș dori să abordez, cu ajutorul a două studii clasice în domeniu, structura narativă și repartizarea de-a lungul celor douăzeci și două de capitole a câtorva „seturi tematice”138. În capitolul 1, versetul 19, Fiul Omului îi dă lui Ioan o poruncă în spatele căreia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Casian în interiorul tradiției patristice, urcând și până la câteva texte din literatura iudaică apocrifă. Pentru aceasta, voi urma schema pe care tocmai am pus-o în evidență (Conl. 8,21). De asemenea, adaug că mărturiile luate în considerație vor fi abordate într-o ordine strict cronologică. Mitul în scrierile intertestamentare Așa cum a arătat deja M. Delcor 148, Geneza 6,1-4 nu conține nici o aluzie la cădere și cu atât mai puțin la pedepsirea „fiilor lui Dumnezeu”. Pasajul din Biblie ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi silvanii și faunii, să fie capabile de asemenea practici contra naturii. Dar se ferește să le judece. În ultimă instanță, în ochii săi, această chestiune de ordin teologic își găsește o soluție dintre cele mai rezonabile, dacă este abordată din punct de vedere filologic. Într-adevăr, spune el, numele de înger, în sensul său grecesc de „mesager” sau „trimis”, este atribuit și anumitor personaje virtuoase din Noul Testament, cum ar fi Ioan Botezătorul (Mc. 1,2)171. În ceea ce privește problema uriașilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Stăniloae într-o asemenea manieră, încât aproape că suntem îndreptățiți să afirmăm că teologia sa nu este decât o hiperglosă actualizată în cadrul unei anumite (vom vedea mai târziu de ce spun anumite) tradiții patristice. Dumitru Stăniloae și Nichifor Crainic Înainte de a aborda primul punct, aș vrea să spun câteva cuvinte despre formarea lui Stăniloae, precum și despre influențele pe care le-a suferit în tinerețe. Maciej Bielawski subliniază rolul pe care l-au jucat în această formare perioadele petrecute în străinătate de tânărul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Vasile Ilucă s-a aflat și de această dată În stare de veghe. Autorul reușește să deruleze aproape cinematografic fapte și Întâmplări, să creioneze personaje. Portrete. El sugerează vizual, aproape pipăibil, realitățile, fie ele și Închipuite, pe care le abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gânditori, cu pas mărunt. La un moment dat, doctorul Vatră s-a oprit: ― Dragul meu. Nu știu de ce, dar mă bucur ca un părinte pentru drumul pe care ai pornit. Sunt sigur că te vei fi Întrebat de ce n-am abordat și eu cariera universitară. Aș fi vrut, dar blestematul de război mi-a rupt șira spinării, cum se spune. Am avut ghinionul să cad prizonier la ruși, care m-au trimis să fiu medicul unui lagăr. Acolo am rămas Încă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noroc, nu?... Nichi Stelescu, care era și la matematică tot atât de genial pe cât era în materie de poezie, își putu, în schimb, permite să-l aprecieze pe profesorul Barbilian în bună cunoștință de cauză. După unul din aceste cursuri, el îl abordă cu îndrăzneală pe profesor și drept urmare acesta îl invită la el acasă. Aici, așa cum le relatase el mai târziu prietenilor și colegilor, petrecuse o noapte întreagă discutând cu profesorul despre poezie și citindu-i din propria creație texte scrise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care arătau în putere pentru cei optzeci de ani ai Ulitiei și șaizeci ai Anei și Olgăi. Ceea ce îl bloca era apatia lor; nu auzise nici un cuvânt rostit de vreo una din ele, nu știa din ce parte să le abordeze, deci a trecut la tonul care nu admitea replică. "Dumneata, babușca, o să ai grijă de curățenia casei în care locuim cu toții și de pregătirea ceaiului de dimineață, se adresă el Ulitiei. Mai trebuie să îi însoțești pe Minodora și Vasili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oriunde va dori, chiar și în țări mai depărtate de unde a fost adus. Și atunci șoimul s-a prefăcut că nici nu mă vede. La fel s-au petrecut lucrurile și cu motanul care a urmat. Supărat foarte, m-a abordat însuși Șefu', tovarășul Geană în persoană, care, după ce m-a amenințat că-mi sucește gâtul, că-i pricinuiesc numai necazuri, că fluier în biserică și tulbur apele pe străzi, brusc a devenit împăciuitor și binevoitor și mi-a cerut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu. Nimic nou, vei zice. Filosofic, este vorba despre singurătatea în doi, despre hrana eternă a poeților, acea sintagmă grozavă pentru cei care trăiesc din autopsierea dramelor altora. Abordând pragmatic fenomenul, atunci când singurătatea în doi este și singurătatea mea, nu-i mai pot face autopsia cu zorzoane romantice, nu-mi mai pot relaxa spiritul pe aripele reveriei poetice. Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă aflu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care Nineta mi-l înălțase. E drept că Jojo nu era prea inventivă. Linia sa melodică era mereu aceeași. Uneori însă, pentru că începusem să-i percep doar muzical tânguirile, îmi venea s-o abordez, să-i atrag atenția că a greșit un semiton, că n-a respectat nu știu ce măsură. Mai târziu, aveam să realizez că Jojo mi-a fost primul maestru în universul armoniilor. Când am învățat primele note muzicale, prima melodie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceea ce discutau, dar, uitându-se la chipul meu, probabil că rămâneau la credința că sunt fie prost, fie că am doar statutul acela de obiect însuflețit, ciudat. Cert este că atunci când am ajuns la școală, în ziua în care am abordat problematica literei i iar învățătoarea a fost foarte inspirată și ne-a solicitat să-i spunem cuvinte sau propoziții care conțin și această literă eu, școlit pe alese în salonul cultural al Ninetei, am spus pe nerăsuflate: "Ibovnica este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să pricep nimic, sintagma aceea anumite jocuri de societate iar când am folosit-o la școală, într-un context potrivit, dorind să-mi etalez încă o dată cultura mea generală mult mai elevată decât a colegilor, învățătoarea a conchis fără echivoc, abordând un interlocutor pe care nu l-am zărit prin clasă: "Acest depravat trebuie îndepărtat imediat din clasa mea". Dorința sa, aveam să aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele de la clasele paralele ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
își va dedica singur, și doar dacă va vrea, numai acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect.” Genul de proză, pe care autorul îl abordează, este inedit, dar cu largă deschidere pentru literatura secolului al XXI-lea, pentru că, trebuie să recunoaștem implicit, cei atinși de aripa geniului intuiesc deja dincolo de veac, scrutând secole viitoare: o narațiune succintă, cu o acțiune bine conturată, cu personaje aparținând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
obține întregul. Fiecare dintre cei doi are, totuși, o manieră inconfundabilă. Cătălin Ghiță pare mai tentat de considerațiile erudite, face trimiteri surprinzătoare, divaghează doct și merge până la analizele minuțioase de text; Roxana Ghiță e mai spontană, mai receptivă la cotidian, abordează subiectele mai "delicate". Sigur, nu tot ceea ce spun autorii este inedit. Nici n-ar fi fost posibil. Avem noi înșine o anumită imagine despre Japonia, formată în majoritate din stereotipuri. Cartea nu le ocolește tocmai pentru a le verifica validitatea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rându-i Costică. -Nu, despre altceva vreau să discutăm, a zis Fănică iscodindu-și prietenul. -Te rog, prietene, l-a invitat nepăsător Costică. Nu au continuat discuția, pentru că pe cărare, din partea opusă venea o familie pe care Fănică i-a abordat imediat: -Bună ziua, bună ziua, ce mai faceți? Ce s-a întâmplat de nu mai veniți la biserică? -Am fost plecați la Buzău, a răspuns soțul doamnei. -Înseamnă că veniți duminica viitoare? a adăugat Fănică. -Da, au răspuns amândoi deodată. Cei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
M-am deplasat către fereastră și am văzut afară cum nașul meu scotea apă din fântână pentru a-și uda niște răsaduri. Iute mi-am luat halatul pe mine și în același ritm am ieșit afară, după care l-am abordat cu întrebarea: -Am probleme cu auzul sau este o realitate? -Te referi la păsările care cântă finule? m-a întrebat la rându-i nașul meu. -Da ... am răspuns eu uluit. Nașul meu a zâmbit larg, a așezat găleata pe ghizdele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebui extins doar religiilor monoteiste precum ebraismul, creștinismul și islamul, ar trebui să cuprindă și religiile mistico-sapiențiale ale Asiei. O spiritualitate mistică? "Ce este misticismul?" Odată unul dintre celebrii mei profesori de la Roma, consilier al papei pe probleme sociale, fusese abordat pe stradă la Berlin (cunoscându-se că este preot) de către un necunoscut care îi adresase această întrebare. Îi dăduse răspunsul care se dă îmi mărturisise când suntem în încurcătură: "Mistica... poate avea multe semnificații...". Și chiar avea dreptate. Mistica a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acestei părți este îmbogățirea literaturii de specialitate românești din domeniul adopției copiilor. Capitolul 1 tratează evoluția practicilor și a formelor de adopție a copiilor în contextul schimbărilor intervenite de-a lungul istoriei mai îndepărtate și a celei mai recente. Sunt abordate formele adopției, precum adopția închisă și adopția deschisă în diferite grade, adopția națională sau cea domestică, precum și adopția internațională, adopția transculturală, transetnică sau transrasială. Prezentarea contextului social include și contextul legislativ, dar și contextul social mai larg, prin date statistice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
rezolva de la sine. Eliminarea este un efort activ al familiei de a înlătura sau de a modifica evenimentul/factorul stresor. Acceptarea reprezintă efortul familiei de a încorpora factorul stresor în structura și modelul de interacțiune propriu. Această variabilă va fi abordată în analiza calitativă. Cele trei mecanisme de coping pot fi manifeste la nivel cognitiv, emoțional și/sau comportamental. Adaptarea a fost definită de McCubbin și Patterson 311 ca un proces de reglare a stimulilor și de control asupra mediului pentru
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
odată cu finalizarea procedurii judecătorești sau a celor doi ani de monitorizare. 5.4 Expectanțele și resursele părinților adoptatori În cadrul acestei secțiuni ne vom opri asupra resurselor sociale și informaționale de care dispun părinții adoptatori. Un alt aspect pe care-l abordăm aici face referire la expectanțele părinților adoptatori în raport cu particularitățile copilului adoptat și confirmarea/infirmarea acestor expectanțe. Asocierile dintre caracteristicile socio-demografice ale adoptatorilor, resursele sociale și informaționale și expectanțele raportate la particularitățile copilului adoptat vor fi de asemenea analizate. 5.4
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de stres constant în legătură cu acest subiect. În ceea ce privește cel de-al doilea indicator prin care am definit adaptarea, promovarea dezvoltării copilului, observăm o disponibilitate ridicată a familiei adoptive de a investi în copilul adoptat. Problemele care creează stres, dar care sunt abordate în general cu succes sunt cele care fac referire la starea de sănătate și dezvoltarea fizică a copilului. Problemele pentru care, o parte dintre familii, identifică mai greu resurse și strategii de coping adecvate sunt cele care fac referire la
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
întărirea în credință a cititorilor. Referindu-se la acest moment din biografia lui Șerboianu, Lucian Predescu preciza că între 1927 și 1928 aceasta ar fi fost redactor șef al Culturii Poporului. Cercetarea colecției acestui săptămânal nu confirma aceasta situație. Temele abordate in Cultura Poporului de către arhimandrit au fost diverse și stimulative ca situație de discurs. Se pare că Șerboianu a colaborat intens cu acest săptămânal în 1928; până acum am identificat circa 28 de articole pe care le-a scris în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]