2,725 matches
-
timpuri, războiul era considerat o confruntare între toți locuitorii teritoriilor statelor beligerante. Inamicul cu care trebuia luptat era mai degrabă numărul total al indivizilor care datorau supunere unui conducător anume sau al locuitorilor unui teritoriu anume decât forțele armate ale abstracției legale numite stat în înțelesul modern. Astfel, fiecare cetățean al statului inamic devenea inamicul fiecărui cetățean al celeilalte părți. Începând cu sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, a devenit răspândită concepția că războiul nu este o confruntare între populații în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
opinie publică internațională în ceea ce privește războiul. Dar aici din nou aparențele sunt înșelătoare. Umanitatea este unită în opoziția sa față de război atât timp cât opoziția se manifestă în termeni filosofici, postulate morale și aspirații politice abstracte - adică privind războiul ca atare, războiul ca abstracție. Dar umanitatea unită în acest fel își dezvăluie neputința, iar aparenta opinie publică internațională se divide în componentele sale naționale atunci când chestiunea nu mai privește războiul ca atare, abstract, ci un război anume; nu orice război, ci războiul aici și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a Uniunii Sovietice a continuat să creeze noi puncte de tensiune. Mai recent, abandonarea de către sovietici a negocierilor privind acordurile START ilustrează deteriorarea relațiilor sovieto-americane, aflate în acest moment la cel mai scăzut nivel de la sfârșitul anilor ’40. Fiind o abstracție, destinderea se aseamănă cu apelul psihologic universalist la concepte lansat în trecut de către Uniunea Sovietică, concepte de tipul păcii întreținute prin congrese de pace, dezarmarea generală și completă, relaxarea tensiunilor și securitatea colectivă. Nici un individ rațional nu se poate opune
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prezentate sub forma unor scopuri abstracte. Nimeni nu va predica în favoarea războiului, a cursei înarmării, a adâncirii și multiplicării tensiunilor sau a unei mai mari nesiguranțe. Însă în timp ce americanii au tendința de a ține cont în mod real de aceste abstracții, sovieticii au lansat campanii de propagandă de succes în numele lor numai pentru a le servi intereselor și obiectivelor politice concrete. Sovieticii nu au descoperit dintr-odată virtuțiile și beneficiile conceptului abstract de destindere. Ceea ce au descoperit ei era că povara
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
act ce a creat o destindere reală în chiar epicentrul Războiului Rece. Ei au căutat, cu succes, aceeași recunoaștere din partea altor națiuni europene, ca și din partea unor membri noneuropeni ai NATO, prin intermediul Conferinței pentru Securitate în Europa, folosind din nou abstracția „securitate europeană” ca un pretext pentru politici care să servească întăririi propriei lor securități. În ultimul rând, și cel mai important, sovieticii au urmărit să beneficieze de o infuzie masivă de tehnologie în sistemul economic sovietic rămas în urmă. Invocarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o strânsă interdependență între funcție și formă, “anatomia fiind știința formei vii” (M.Ifrim, 1986, 145). Prin prisma acestui concept morfofuncțional nu putem face o disociere între formă și funcție. Ca urmare, nu putem defini tipul somatic strict morfologic, făcând abstracție de funcționalitatea sa. În acest context se impune să introducem noțiunea de tip somatofiziologic, pentru sport această viziune fiind de însemnătate majoră. Astfel, tipul somatofiziologic este definit de totalitatea parametrilor morfologici și fiziologici care intră în constituția organismului uman. Dintre
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
de cuvinte ori manevre diagnostice și/sau terapeutice induce (info-energetic) starea de liniște fizică și spirituală (cenestezie) pentru un pacient (client): Atenție! Contrar părerii curente, conceptul este materialul esențial al sufletului, iar acesta nu este doar sfera enigmatică a unei abstracții oarecum descărnate slujind unei activități raționale dirijate exclusiv de rațiune și de legile logicii clasice ale noncontradicției, identității și terțului exclus, ce constituie motorul lor imobil, este esența, s-ar putea spune chiar chintesența psihicului, psihicul la cel mai înalt
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
contribuții esențiale ale teoriei trăsăturilor. În primul rând, ea întărește o credință cotidiană empirică, și anume aceea că, atâta vreme cât conducerea este executată de o persoană, este imposibil ca ea să nu depindă de însușirile și trăsăturile acelei persoane. A face abstracție de persoană și de trăsăturile ei în activitatea de conducere ar fi o mare eroare. De aici și o consecință practică: necesitatea cunoașterii și evaluării trăsăturilor unui lider eficient. În al doilea rând, teoria trăsăturilor deschide problematica a ceea ce am
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemenea, multe calități comune șefilor în diverse situații pot fi prezente în aceeași măsură și la oameni care nu au atins niciodată rangul de șef. Cea care le poate pune în mișcare este situația. # Ceea ce putem numi „atributele șefilor” sunt abstracțiile unei situații de interacțiune totală și sunt calitățile unui rol social particular. În afara acestei situații este imposibil de a presupune existența latentă a însuși ansamblului de calități (Gibb, 1969, p. 206). # Printre principiile esențiale ale conducerii, Gibb enumeră: a) conducerea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că în acest caz avem de-a face cu „zero” participare. Observăm că intensitatea participării se „învârte” mereu în jurul intereselor (fie individuale, fie colective, organizaționale) care constituie un adevărat motor al ei. Organizația și conducerea ei nu trebuie să facă abstracție de aceste structuri motivaționale - dimpotrivă, este necesar să le cunoască, să le orienteze pe făgașul celor de interes general, colectiv, pe cel al principialității. Dar organizația trebuie să depisteze nu doar interesele indivizilor și grupurilor umane, ci și ordinea lor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care scopurile formulate de oameni generează consecințe comportamentale, am putea explica mult mai bine comportamentele acestora. Ca urmare, autoarea schițează clar trei dintre teoriile motivației - teoria echității, teoria instrumentală, teoria stabilirii scopurilor - pe care le analizează în lucrarea sa, făcând abstracție de alte teorii. Aceeași autoare, în cartea sa La motivation dans l’entreprise (2001), lărgește nu numai numărul teoriilor prezentate, ci și paleta criteriilor de grupare a lor. Ea stabilește trei categorii de teorii ale motivației: teoriile nevoilor (Maslow, Alderfer
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
faptul că primele la randament constituie pentru ei o „afacere proastă”. Ca urmare, ei găsesc modalități de frânare a producției. Iată deci cum alături de nevoia de bani intră în acțiune și alte tipuri de trebuințe de care Taylor făcuse total abstracție. Apariția acestor noi tipuri de motivații, generate de evoluția relațiilor dintre muncă și capital, deci dintre muncitor și capitalist, a dus la nașterea unor conflicte. Patronii doreau să mărescă normele pentru a nu plăti prea mulți bani, muncitorii căutau metode
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
apărut necesitatea ca accepțiunea sociologică asupra conflictelor să fie completată cu accepțiunea psihosocială care amplasează în centrul preocupărilor sale interacțiunea umană. Accepțiunea psihosocială Această accepțiune face translația de la macrosocial la microsocial, de la macroscopic la microscopic, conflictul nemaifiind interpretat ca o abstracție socială, ci în expresia lui concretă și vie, ca o relație între oameni sau între grupuri. În aceste condiții esențiale, devin interesele oamenilor, scopurile pe care aceștia și le formulează, modalitățile de realizare a lor - toate însă numai în cadre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
puncte de vedere constituie o fisură în accentuarea personalizării conflictului și dezvoltarea mobbing-ului. 5.4. Efectele mobbing-ului și expansiunea lor Importanța acestui subiect, relativ nou, în psihologia organizațională (mai ales cea românească) ar putea fi insignifiantă dacă am putea face abstracție de efectele sale. Acestea însă au proprietatea intrinsecă de a spori capacitatea de concentrare în lectură a atenției cititorului lor, fie că acesta este un individ, o organizație sau, așa cum vom vedea, o instituție cu prerogative legislative. Considerate după natura
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
-ne În special pe resursele sociologiei și ale științei politice, să propunem o abordare din perspectiva definiției, fie și numai pentru a arăta că o atare sarcină are câteva dintre trăsăturile celei a lui Sisif. Vom putea trece apoi de la abstracția teoretică la studiul reprezentărilor sociale ale cetățeanului obișnuit, pentru a pune piciorul pe terenul solid al realității empirice. În sfârșit, transformările suferite și tensiunile mai mult sau mai puțin asumate ne vor incita să ne punem Întrebarea dacă, În ciuda numeroaselor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Însăși noțiunea de națiune etnică este o contradicție În termeni” (Schnapper, p. 24). Totuși, În modelul moștenirii, națiunea este trăită ca o apartenență naturală: „Legătura care Îi unește pe cetățenii ce-și recunosc «credința» față de națiune nu apare ca o abstracție, ca un raport diferit prinnatura sa de legătura care unește comunitatea familială sau istorică” (Duchesne, 1997a, p. 329). Lucrarea lui Duchesne scoate În relief dimensiunea etno-culturală a cetățeniei franceze, dimensiune pe care teoretizările clasice refuză cel mai adesea s-o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1957), situația câtorva autodidacți confruntați cu aspirații parțial contradictorii. Aflați În permanență Într-o situație stânjenitoare, acești „ocnași ai cunoașterii” au parte veșnic doar de un surâs crispat și nefericit. Ținuta, accentul, Înfățișarea fizică, totul Îi trădează. Nu pot face abstracție de antecedentele lor. Conversațiile la care sunt invitați nu-i fac decât să fie și mai conștienți de distanța care Îi separă Încă de clasele cele mai de vază. Îndoielile care Îi chinuie nu sunt niciodată cu totul exorcizate. Pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca o limită impusă de natura lucrurilor (prin ordinea lumii) puterii individului (legea Împotriva hybris-ului omului)” (Ferry și Renaut, 1996, pp. 59-60). Doctrina modernă a dreptului natural nu poate fi așadar Înțeleasă fără raportarea la om În general, făcând abstracție de apartenențele sale specifice. Premisele ei trebuie căutate În secolul al XVI-lea, În ceea ce a primit numele de „a doua scolastică spaniolă” și În operele lui Francisco de Vitoria (admirator al lui Erasmus), Bartoloméo de las Casas și, mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contrarevoluționar, apărător al coloniilor americane, al catolicilor irlandezi și care, În consecință, părea un fel de urmaș ceva mai moderat al Luminilor. Și totuși, ideea fundamentală a lucrării sale este clară: În numele virtuților experienței, nu este posibil să aderăm la abstracția umanistă. Se pot distinge două elemente esențiale În argumentația lui Burke. Mai Întâi, ceea ce Bertrand Binoche, În remarcabila sa analiză (Binoche, 1989), numește critica empiristă. Aceasta, pe de o parte, Întreprinde eliminarea progresivă a drepturilor omului, iar pe de altă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
său. Drepturile omului, din această perspectivă, sunt o mască a corupției. Cele două critici, empiristă și teologică, se unesc apoi pentru a da naștere unei critici sociale: „Orice ordine socială fiind În mod natural ierarhizată prin raportare la ordinea cosmico-teologică, abstracția este absolut inaplicabilă, iar imposibilul egalitarism al drepturilor omului nu poate conduce decât la reconstruirea unei ierarhii clandestine și contra naturii” (ibidem, pp. 22-23). Chiar dacă acest tip de critică nu a fost singurul elaborat (ar mai trebui să-i cităm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
studiile privind vocabularul culorilor, terminologiile de rudenie sau sistemele fonologice, studii care au contribuit mult la dezvăluirea slăbiciunii credo-ului culturalist. Dar oricât de utile sunt aceste cercetări pentru progresul cunoașterii, ele se dovedesc a fi, prin gradul lor de abstracție, de prea puțin ajutor pentru elaborarea unui universalism concret. Fără a neglija preceptele reflecției savante, va trebui să ne interesăm mai Întâi de condițiile etico-politice ale proiectului universalist. În Essais d’ethnopsychiatrie générale, Georges Devereux (Devereux, 1970, pp. 3-4) alege
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
desprinde patru paradigme utilizate În abordarea logicilor de prelucrare sincretică: 1) principiul reinterpretării, adică al Însușirii conținuturilor culturale exogene prin intermediul categoriilor de gândire ale culturii native; 2) principiul analogiei, corespondenței sau omologiei, care mizează pe asemănarea globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea sau coabitarea, la același individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile sau ireductibile; 4) principiul dialecticii materie-formă, semnificând că materia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fundație apropiată PNL-ului, de exemplu, Tăriceanu creștea spectaculos, iar Băsescu scădea pe măsură, în cel comandat de PLD, Băsescu își menținea cotele dintotdeauna, iar Stolojan, firește, îl urma cu flamura sus în topul încrederii românilor. De aceea, o să fac abstracție aici de clasamentele la vârf oferite de sondaje, la fel cum fac abstracție și de metodele de chestionar aplicate, altfel discutate și răsdiscutate în ultima vreme. Și o să mă opresc spre coada topurilor oferite, în mod cert mai puțin expusă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
măsură, în cel comandat de PLD, Băsescu își menținea cotele dintotdeauna, iar Stolojan, firește, îl urma cu flamura sus în topul încrederii românilor. De aceea, o să fac abstracție aici de clasamentele la vârf oferite de sondaje, la fel cum fac abstracție și de metodele de chestionar aplicate, altfel discutate și răsdiscutate în ultima vreme. Și o să mă opresc spre coada topurilor oferite, în mod cert mai puțin expusă manipulărilor grosolane. Cel puțin în momentul politic actual. Iar aici lucrurile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și o abstracție, un grup de mai multe personaje sau un personaj colectiv. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, atunci cînd se are în vedere aspectul narativ al unui text
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]