6,575 matches
-
Ochii lui o descriau minții, ce refuza să creadă. Labele picioarelor puțin cam mari, pictate cu henna în modele complicate, ca la o mireasă indiană. Picioarele lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce e încălțată), cu apelativul „prăjiturică“. Clar nu era lumea mea. Mă simt ca un turist într-o excursie de-o zi, am spus cu veselie în glas când Sebastian a deschis ușa de la apartament. Bătăile inimii mi s-au accelerat. Eram îngrijorată că trebuie să suport priveliștea omniprezentei sale uniforme de „Sloane la joacă“ acoperindu-i statura atrăgătoare, dar, în schimb, purta pantaloni albi de in și ceva asemănător unui pulover de cricket, alb cu dungi mari albastre la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la înmormântare, așa că Belinda nu era nevoită să le consoleze pe rudele îndurerate. Ea purta o pălărie neagră imensă și o rochie lungă, îngustă și neagră, în care arăta ca amanta unui magnat luându-și rămas-bun. Asemănarea dintre gemene era accentuată de hainele formale. Puteau fi chiar clone. Sir Richard a ținut-o părintește cu un braț pe Belinda pe parcursul întregii slujbe, cu Suki de cealaltă parte a ei, deși nu-mi părea că avea nevoie de foarte multă susținere, morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
puteam simți sîngele călduț Îmbibîndu-mi hainele. Îi șopteam la ureche, spunîndu-i că ajungem Îndată, că n-are să se Întîmple nimic. Glasul Îmi tremura. Șoferul Îmi arunca priviri furișate din oglindă. — Auziți, eu nu vreau necazuri, eh? Dacă moare, coborîți. Dumneata accelerează și taci. CÎnd am ajuns În strada Fernando, Gustavo Barceló și Bernarda așteptau la poarta clădirii, Însoțiți de doctorul Soldevila. Văzîndu-ne plini de sînge și de noroi, Bernarda Începu să țipe, Într-un atac de panică. Doctorul Îi luă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zărit-o? Evident că un gând ca acesta te Îmbărbătează și te simți dintr-o dată stăpân pe situație și pe propriul tău gând și corp, teama plăcută ți se transformă În simplă plăcere de a Înainta, iar pasul ți se accelerează puțin, ceea ce Înseamnă că te stropești cu noroi pe pantaloni mai sus de fund, poate chiar pe spatele bluzei de vânt sau pe șapcă. Gândindu-ți astfel propriul corp, elimini ușor frica dintre gândurile tale. Ai timp să te apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Subalternul mai adăuga și câte un „și atunci“ rostit pe un ton mai Înalt. Cei trei ascultători trebuiau menținuți sub o presiune constantă. În fine, pe scurt, cumnatul mecanic primise ordin să se grăbească puțin pentru a face loc unui accelerat sau rapid care venea dinspre Timișoara și, la baza pantei, acolo unde Începea curba aia ușoară, Încercase să frâneze, locomotiva sărise de pe linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să merite să fie distrusă? Ce altă vină să fi avut ea față de imperiu În chiar acel an? Între timp călugărița a terminat cu Închinatul și a pornit cu toaca În jurul bisericii. Ritmul bătăilor e mai Întâi lent și apoi accelerat până ce dă impresia unei sambe. Grințu scoate din buzunar un pix și se apucă să scrie pe cartea poștală: Meștere, Mă aflu În X. Din tot ce mi-ai sugerat nimic nu se conturează ca sigur. Ar mai fi răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poți să-mi spui unde se afla tribunalul la care a cerut divorțul? urlă de-a dreptul Alessandra la Monica. —Ei laaasă, pufni ea. Glumești. Dacă citești vreodată ceva la viața ta, știi că l-a cerut În Republica Dominicană, să accelereze lucrurile. Ceea ce probabil că nu știi - pentru că nu prea e la Îndemâna maselor, În foițele alea publicate la două zile - e numele bărcii pe care o ține George la casa lui de pe Lacul Como. —George? Întrebă Oliver, În timp ce toată lumea se aplecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a doua și surprinse perfect tabloul luminat al unei ferestre: Doi bărbați ciopârțeau cu topoarele o blondă blocată în cadrul ușii. Un fulger de o jumătate de secundă: un braț retezat. Gura larg deschisă, mânjită cu ruj, țipând mut. Visul se acceleră. Ajunse la Bakersfield. Livră La Salle-ul și își primi plata. Înapoi la San Berdoo, ora de biologie la colegiu, coșmaruri cu brațul și gura. Pearl Harbor, inapt pentru serviciul militar din cauza unui timpan spart. Nici studiile intense, nici furturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unsprezece luni smulse și nici o însemnare pe cea din decembrie. Un telefon pe peretele lateral și un frigider obosit lângă chiuvetă. Nici un pic de sânge. Nici o operă de artă horror. Danny simți cum stomacul își revine și pulsul i se accelerează. Simți cum îl traversează spasme, ca și cum ar fi fost curentat. Încă două cadavre aruncate pe undeva. O intrare prin efracție pe teritoriul LAPD, la Divizia Hollywood, unde scandalul Brenda Allen făcuse cele mai multe ravagii, unde îi urau cel mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
împingeau niște cărucioare de supermarket, apoi o ceată de băieți gălăgioși, cu jachete pe care scria Hollywood High. Se auzi urletul unei sirene de poliție ce se apropia. Danny se gândi la cod 3: probleme pe bulevard. Apoi totul se acceleră. O femeie în vârstă deschise ușa de la intrarea la numărul 2307. O mașină a poliției fără însemne opri în fața garajului. Sergentul Gene Niles coborî, privi peste drum și îl văzu - țintă ușoară, așezată în mașina cu care fusese ieri-dimineață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mlăștinos. Danny observă reflexia farurilor puternice din spatele lui. Apăsă pe accelerație. Farurile se văzură și mai puternic, apoi dispărură. Se uită în oglindă și văzu faza mică a farurilor la o distanță de trei mașini, fără nimeni altcineva între ei. Acceleră până ce botul Chevroletului său ajunse la o aruncătură de băț de Rolls-ul lui Gordean. Privi din nou în oglinda retrovizoare: mașina din spate era exact în spatele lui. Codiță. Cineva îl urmărea pe el. Trei mașini rulau conectate. Danny înghiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înșiruite pe partea dreaptă a străzii, mărginite de o coamă de pământ. Reduse viteza, trase brusc de volan spre dreapta și ară cu burta mașinii coama de pământ presărată cu pietre, zgâriindu-și șasiul Chevroletului. Văzu mașina ce-l urmărea accelerând pe Sunset, cu luminile stinse, și apoi îndepărtându-se. Viră strâns la stânga, trecu în viteza întâi și ieși din nou pe asfalt. Faza lungă, viteza a doua, a treia, accelerația la podea. Văzu un sedan maro, o marcă de după război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Danny. Tocmai atunci mașina maro viră la dreapta și urcă pe o stradă paralelă. Danny schimbă viteza, apăsă pe frână și opri în fața șuvoiului de mașini ce curgeau din sens opus. Farurile veneau direct spre el. Porni din nou, acceleră, trecu în viteză peste bordură și o luă în susul acelei străzi în timp ce claxoanele urlau în urma lui pe Sunset. Bungalow-urile se înșirau pe ambele părți ale străzii. Un indicator anunța că se află pe „La Paloma Drive, numărul 1900 Nord”. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trecu în viteză peste bordură și o luă în susul acelei străzi în timp ce claxoanele urlau în urma lui pe Sunset. Bungalow-urile se înșirau pe ambele părți ale străzii. Un indicator anunța că se află pe „La Paloma Drive, numărul 1900 Nord”. Danny acceleră. Strada deveni tot mai abruptă. Nici o altă mașină pe șosea. Luminile de la bungalow-uri îl ajutau să se orienteze. La Paloma Drive deveni o culme, iar apoi în față îi apăru un platou - și exact acolo, chiar în drum, era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. 18 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Deși era foarte răgușită, având de mai demult o difi cultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bărbat de vârstă medie. Are acea culoare de păr, nisipiu-roșcată, întâlnită la mulți nord europeni, care se asortează așa bine cu pielea lor, tot nisipiu-roșcată, încât, cu totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița orizontal, un pic dezamăgit, expiră, se oprește brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o misiune. Asta nu se va mai întâmpla. Nu va mai lăsa să se vadă că se teme. Pe când howdah-ul se balansează dintr-o parte în alta, se simte copleșit de rușine fizică, o senzație de rău chiar în fundul stomacului, accentuată de înălțimea înfricoșătoare și de șoldurile masive și tremurătoare ale elefantului, care se îndreaptă spre palat. Stă drept, neplăcut surprins de greutatea șirului de medalii de pe pieptul său. Are o misiune. Trebuie să zâmbească, să facă semne cu mâna. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să le atenueze efectele, să localizeze catastrofa... Pe sute de kilometri tablourile de bord au dat alarma... Cei mai surprinși au fost pasagerii din capul giganticei coloane, supuși, fără de veste, unor cumplite suprasarcini. Ordinatoarele de la bordul primilor bolizi, primind comanda, accelerară viteza. Unele după altele, mașinile izbucneau în rafală înainte. Câțiva piloți ai reactoarelor care zburau deasupra convoiului înregistrară uimiți fenomenul. Aproape simultan interveni stopul cerut de Homer. Excedat de aceste ordine sau dându-și în sfârșit seama de lipsa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. Deși era foarte răgușită, având de mai demult o dificultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mediu, cu unele din ideile și credințele lui. Eroul, cu mica lui umanitate, simte că i se închide un drum pe care el nu are puterea să-l deschidă, și atunci el inventează un timp al său pe care-l accelerează și-l încetinește, după dorință, refuzând să participe chiar la propria-i viață, îmbolnăvindu-se, într-un cuvânt, de ceea ce mai înainte noi spuneam că se numește evazionism. Excelentă această povestire care pune degetul pe una dintre problemele reale ale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
manevră care în fața unei piețe constituie o încălcare a regulilor de circulație, mă depășește tăindu-mi periculos drumul și vi-rînd la dreapta în sens giratoriu, ceea ce constituie o altă, de astă dată gravă, încălcare a regulilor de circulație, fiindcă puteam accelera și intra în el. N-am avut timp sa-mi dau seama ce e cu această mașină smintită, că o văd că-mi iese înainte în plin bulevard, mi se pune de-a curmezișul și din ea coboară repede un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
copilul lui. Își duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă. Pornire târzie de îmbrățișare care nu avusese loc, nu se gândise din timp... ― Marine, repetă el, și făcu câțiva pași cu mine în timp ce mișcarea lină a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări fără nume, care să-i smulgă un astfel de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
totuși, numele stăpânului lor fusese consemnat după numele acelor comandanți, pe lângă faptul de a fi fost pus sub comanda lui Hideyoshi. Lipsa de respect față de rangul cuiva era cea mai mare insultă pentru un samurai. Rușinea incidentului de la banchet fusese accentuată printr-un ordin militar. Din nou oamenii erau scandalizați. Între timp, începuse să asfințească, iar pe pereți jucau razele soarelui în amurg. Nimeni nu vorbea, dar oamenii aveau obrajii brăzdați de lacrimi. Chiar atunci, pe culoar se auziră pașii câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]