9,793 matches
-
relații cu caracter spiritual (religios) și relații cu caracter laic. În cazul creștinilor, primele se referă la frăția întru Hristos, iar a doua la activități umanitare, educative, literare. Ambele tipuri de relații funcționează în baza unor principii etice generale unanim acceptate și aplicate în cadrul comunității. În funcție de viziunea cu privire la importanța relației individuale/colective cu Dumnezeu, în comunitățile religioase există diferite roluri și statusuri adoptate de membri pe cale fie profesională, fie electivă, fie charismatică. Astfel, dintre liderii religioși, preoții sau pastorii sunt profesioniști
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și punctuația sunt mult simplificate și nu respectă în întregime regulile. Foarte adesea propozițiile încep cu literă mică, la fel și multe nume proprii; cratima este omisă în multe cazuri, iar prescurtările unor cuvinte nu se încadrează în lista celor acceptate. Greșelile de tehnoredactare sunt frecvente, iar lipsa elementelor non-verbale ale comunicării este parțial compensată de unele elemente ale discursului: cuvinte de întărire, așezarea în pagină, semne de punctuație, elemente iconografice, simboluri. Totuși, uneori subiecții trebuie să explice sensul celor afirmate
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și un număr destul de mărișor care se mulțumesc să spună: Noi suntem românii din străinătate și deci suntem o provincie care și ea trebuie să aibă un cuvânt de spus, care trebuie și ea înțeleasă și respectată, sau cel puțin acceptată ca o categorie suplimentară, cu identitatea și obiceiurile ei, cu anumite cutume și anumite feluri de a gând și de a se comporta. Or, dacă s-ar gândi lucrurile în acest fel, eu cred că o serie întreagă de conflicte
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pildă, puteau fi învățate de moldoveni și munteni direct de la ardeleni, de olteni direct de la bănățeni. Vorbesc aici numai de români, fiindcă străini, alogeni recent sosiți ori împământeniți, existau oricum peste tot armeni, evrei, greci etc. -, dar erau mai greu acceptați ca model. Deci învățarea între lumi asemănătoare și apropiate spațial decurge de multe ori cu mare dificultate, fiind nevoie de un decalaj extrem, de o cultură îndepărtată substanțial și topografic, abia licărind în zare, dar care tocmai astfel exercită un
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Jurnalele alcătuiesc un spațiu autobiografic în care subiectul enunțării nu dispare niciodată. Scrisul e dominat de natura subiectivă și dialogică a eului, narațiunea se constituie prin mimesis: realitatea este copiată ca atare. Însă universul copiat, odată analizat, evaluat, respins sau acceptat, primește din trăsăturile observatorului. Evenimentele sunt însoțite de reflecțiile și trăirile autoarei, chiar dacă aceasta reclamă anularea pactului autobiografic datorită faptului că jurnalul este scris despre și pentru alții. Jurnalul nu are un tertip, nu caută cuvinte pretențioase și nu redă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
valoare doar pentru că nu e bombastică. Să nu creadă că spusele și faptele oamenilor despre care citim în acele cărți, învăluite și ascunse cum sunt veșmintele trupești, nu se cuvin explicate și arătate spre a fi înțelese, ci trebuie doar acceptate așa cum sună cuvintele”. Fericitul Augustin prezintă interpretările Sfintei Scripturi date de școlile exegetice din Alexandria și Antiohia. „Cât privește utilitatea însăși a sensului ascuns, valoarea lui în a ațâța dragostea de adevăr și în a scutura lâncezeala plictiselii trebuie dovedită
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
unități de învățare/conținut, în corelație constantă cu aceasta, urmărind: Obiectiv cadru/competență generală -> obiectiv de referință/competențe specifice care trebuie enunțate, realizate și măsurate docimologic (evaluate) Stabilirea descriptorilor de performanță și a matricei de evaluare, cu cele trei nivele acceptate: competențe specifice minime, medii și superioare, de atingere a competențelor generale și a celor transversale; Ce tipuri de evaluare utilizez? Care sunt cele mai optime instrumente de evaluare? Cum vom utiliza feed-back-ul obținut, prin regândirea proiectării conform ”ciclului lui Deming
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
accent pe condiționările factoriale multiple (condiții naturale, tehnologice etc). Competențele sunt distincte deoarece rigorile celor două științe diferă, fiecare specialist analizează orașul mobilizând cunoștințe specifice domeniului său; evaluabilitateamăsoară calitatea îndeplinirii sarcinii de lucru și calitatea rezultatului. Competențele în geografie trebuie acceptate că sumă a formării pe o durată temporală mare, drept pentru care se cer formulate în mod adecvat, corelate strict cu conținuturile actuale/viitoare din programele școlare și evident cu finalitățile din sistem, competențele fiind practic, finalități sistemice. Pe baza
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
prota gonist și antagonist se modifică, Ghiță intrând în mecanismul necruțător al afacerilor necinstite ale lui Lică. Voința și forța lăuntrică a lui Ghiță se năruie treptat, sub ispita năval nică de a vedea banii grămadă înaintea sa. Sub complicitatea acceptată tacit, însă, între cei doi bărbați are loc o confruntare subterană pe viață și pe moarte: hotărâți amândoi și simțind fiecare că șia găsit omul (cap XII). Această înfruntare va sfârși prin ho tărârea lui Ghiță de ai aduce lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în New York City1015. Crawford încerca și el să mențină relații bune între cele două țări. În noiembrie, a pregătit un proiect de lărgire a programului americano-român de schimb cultural, căruia i se datora turneul "Rapsodiei Române". Propunerea lui, mai tîrziu acceptată, a dus la intensificarea schimbului de studenți, turiști, publicații și filme 1016. Pentru a dezvolta comerțul, Gheorghiu-Dej nu și-a îndreptat atenția numai asupra Americii, ci și asupra Lumii a Treia și a Europei de Vest. În septembrie, el a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Europa au început la Helsinki, în iulie 1973, la nivel de miniștri de externe și au ajuns să includă 35 de țări toate din Europa, cu excepția Albaniei, plus Statele Unite și Canada. Legea finală avea trei secțiuni grupate pe obiective general acceptate. În partea I erau prezentate zece principii legate, în mare măsură, de securitatea militară din Europa. Dar printre ele se număra și Principiul VII, care trata exclusiv drepturile omului. Toate puterile semnatare au consimțit să se conformeze scopurilor și principiilor
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
se arăta că în România nu sînt tolerate și alte orientări politice decît cea a guvernului. Criticile la adresa regimului și a politicii lui erau "înăbușite de către omniprezentul Departament al Securității Statului". În privința drepturilor omului, existau discrepanțe majore între "standardele general acceptate" și practicile din România. În raport se arăta că deși în România religia este activă și are o răspîndire largă, guvernul impunea adeseori restricții cultelor religioase nerecunoscute oficial și în special sectelor evanghelice. Membrii acestor grupuri erau supravegheați de către guvern
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu textele alese, militând pentru poziția marelui teolog african și anume că credința este un dar al lui Dumnezeu și înfierând susținerea lui Faust, potrivit căreia credința este în noi înșine. Controversată în antichitate, la început neacceptată, dar mai târziu acceptată și de Roma la cererea împăratului Justinian (534), bine primită și de episcopii africani, provocând reacții diverse în general, doctrina hristologică și îndeosebi formula „Unul din Treime a suferit cu trupul” era printre primele manifestări ale neocalcedonismului, punând accent pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai ușor sesizabilă în proză, gen care tinde să se apropie mai mult de anumite norme comune. Eliot continuă prin a sugera că o perioadă de proză clasică se caracterizează printr-o manieră de a scrie bazată pe o convenție acceptată unanim și pe o comunitate de gust. Se observă, astfel, că perioadele clasice sunt precedate de epoci dominate de excentricitate și sunt urmate de epoci de monotonie. "Dar epoca în care găsim un stil comun este aceea în care societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
această imparțialitate, cu această loialitate, generozitate, incoruptibilitate fără de care un guvern democratic nu-și poate atrage respectul, încrederea și adeziunea" (radiodifuzat de Crăciun, 1942). Pluralismul și alternanța, acești doi stîlpi ai unei adevărate democrații, erau noțiuni prost înțelese și greu acceptate. Totuși, trebuie subliniat rolul major al Bisericii catolice în afirmarea democrației imediat după al doilea război mondial și consecințele considerabile înregistrate pe trei planuri: Eliberarea Europei de Vest, mai ales a Italiei, de orice amprentă totalitară sau chiar autoritară, prin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1942 și 1944 pentru a vedea democrația așezată pe principiile sociale și morale creștine, prezentată ca fiind cel mai bun mijloc de a respecta bunul comun. Influența democrației creștine asupra Bisericii, după dezastrul totalitarismelor și războiului, a fost decisivă. Democrația acceptată și propusă de Pius al XII-lea era creștină adică inspirată din principiile evanghelice și populară în sensul sturzian al cuvîntului adică fondată pe responsabilitatea și participarea cetățenilor. În alte domenii, influențele au putut fi reciproce: am putea aminti condamnarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția cunoașterii noastre despre fapte, nici reguli general acceptate ale folosirii expresiilor nu ne pot oferi indicații. O soluție propriu-zisă nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbi!“, „Nu pot să-mi exprim bine gândurile.“ etc. Ni se pare că vorbirea și gândirea reprezintă două entități, că există o problemă - cea a relației dintre ele - și ne mirăm că nu a putut fi găsit un răspuns general acceptat, așa cum se întâmplă cu răspunsurile la întrebări pe care le formulăm în viața comună și în știință. Nu ne trece prin minte să examinăm mai îndeaproape circumstanțele în care folosim asemenea expresii. Dacă o vom face, atunci vom vedea că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu tradiția? Asocierea strânsă a lui Wittgenstein cu Russell a fost sugerată în literatura filozofică analitică între alții de către membri ai Cercului de la Viena, care emigraseră în Statele WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 357 Unite. Este o asociere care a fost larg acceptată, atât de filozofii de orientare analitică, de cei care priveau cu simpatie această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este exprimarea ce se concretizează în expresie. În filozofie, prin intuiție se înțelege cunoașterea nemijlocită a adevărului, fără intervenția rațiunii și, ca atare, ea se desfășoară individual, nu este un produs colectiv. Numai ceea ce este comunicat, explicat, impus sau imitat, acceptat, deci numai ceea ce antrenează prelucrarea cu ajutorul rațiunii devine un fapt colectiv, la definitivarea căruia pot, eventual, să participe mai mulți indivizi. Intuiția poate fi empirică atunci cînd se raportează la un obiect al lumii, dar poate fi rațională atunci cînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
gînduri (așadar, fără a ne îndoi că aceste cuvinte sînt certe, fiindcă obiectele denumite axistă cu adevărat), aceasta arată că îndoiala este absentă și că rămînem în sfera unui joc de limbaj, adică în sfera folosirii limbii după anumite reguli acceptate. Un joc de limbaj poate fi o formă de viață, o practică sau o sumă de practici care implică acordul asupra regulilor de folosire a cuvintelor limbii. Aceasta presupune că îndoiala cu privire la faptul că cineva are mîini nu are nici un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și, dacă îl va înlocui, va exista un timp alături de el. Dacă nu are un echivalent în tradiția limbii și este păstrată sau dacă înlocuiește un element al tradiției, inovația produce o schimbare în limbă, însă dacă inovația, nu este acceptată (indiferent dacă ajunge sau nu în concurență cu un element al tradiției), în sensul că nu devine pentru o perioadă din istoria limbii unul din componentele ei cu relativă stabilitate, atunci o astfel de schimbare nu se produce. Desigur, este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deci, un fenomen asemănător cu cel al atracției gravitaționale, care este un aspect al normalității, în vreme ce lipsa acestei "poveri" ar produce neobișnuitul.). S-ar putea crede în acest caz că limba, fiind un instrument foarte necesar pentru viața umană, este acceptată ca atare, cu toate aspectele deterministe limitative, așa cum este acceptat orice rău necesar. Conștiința vorbitorului nu întemeiază însă o asemenea judecată și reține mai degra-bă opinia libertății sale lingvistice în actele de vorbire, pe care le realizează potrivit scopurilor și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Vezi Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 55. 93 Vezi Ferdinand de Saussure, op. cit., p. 136. 94 Vezi Roman Jakobson, Lingvistică și poetică, în culegerea Probleme de stilistică, București, 1964, p. 83-125. Schema propusă de Jakobson a fost în general acceptată, dar deseori și supusă unor critici severe. Printre alții, Jean-Marie Klinkenberg (Inițiere în semiotica generală, Institutul European, Iași, 2004, p. 51 ș.u.) o consideră "cu mult prea simplificatoare". 95 Traian Herseni Sociologia limbii, Editura Științifică, București, 1975, p. 112-144
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
producînd deseori dificultăți în stabilirea normelor limbii și favorizînd afirmarea impostorilor. Aceasta a făcut ca, intrarea în secolul al XXI-lea să-i găsească pe români în situația de a nu avea o limbă literară fixată și cu norme unanim acceptate. 236 Bertrand Russell, An Inquiry into Meaning and Truth, Penguin Books, Harmondsworth, 1973, p. 102-109. 237 Emile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, Editura Teora, Universitas, București, 2000, vol. I, p. 238-244, vol. II, p. 66-74. Vezi și Emil Ionescu, Manual
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]