2,739 matches
-
bine cât aș fi vrut să fiu la concertul ăsta, dar au devenit atât de susceptibile..." Știu, Filip, și te compătimesc, cum le compătimesc și pe ele. Concertul a mers bine, dar când să începem, doctorul care trebuia să mă acompanieze era încă la căpătâiul unui adolescent și a trebuit să așteptăm ca băiatul să moară. Bineînțeles, asistența n-a aflat nimic. Credeau că în ultima clipă a intervenit vreo defecțiune tehnică. Se întâmplă uneori, sala nu e făcută să primească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pauze de externare. Deși extenuată de programele chimioterapeutice dure, stresată psihic de urmările știute care reclamă proteza capilară, simțea nevoia contactelor, a conversației. S-a întâmplat să o însoțim în scurte plimbări. O singură dată s-a aventurat să ne acompanieze, pe mine și pe soția mea, la recentul, pe atunci, deschis muzeu în Montmartre în memoria lui Dali. Nu se mai sătura să privească, sedusă de fantasticele reverii ale pictorului. De vreo altă expediție asemănătoare n-am mai avut parte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și steagul lor. Pe 15 februarie, CNN a prezentat un reportaj despre noul patriotism american, cu toate acele steaguri purtate de-o masă de oameni de-a lungul țării, iar în comentariul lor legau steagurile de portretele lui George Bush, acompaniate de cîntecul folosit în campania republicană din 1988. În întreaga țară, ori de cîte ori era o demonstrație pro-război mulțimile scandau "USA, USA!". Lipsa de conținut din această lozincă scandată în favoarea patriotismului golit de sens, contrasta cu lozincile și cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai atletică. Pentru aceasta, ea ținuse regim și făcuse gimnastică cîteva ore pe zi timp de mai mulți ani, ridicînd chiar greutăți pentru a-și forma și întări musculatura. În turneul menționat, vedeta putea fi văzută dansînd plină de energie, acompaniată de dansatori break și efecte de lumină sofisticate, schimbînd șapte-opt costume în cursul unei reprezentații, toate acestea în schimbări dramatice de imagine și atitudine. La începutul spectacolului, Madona apărea într-un corset negru de dimensiuni minuscule, pozînd în postura de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pozitive de femei. S-ar putea însă argumenta că ea nu face altceva decît să transpună relațiile de dominație inversînd rolurile bărbaților și ale femeilor, fără să dizolve aceste relații de dominare. În aparițiile sale în concert, dansatorii care o acompaniază nu sînt decît un adaos pe care ea îl controlează și domină, într-un ritual evident de dominare. În videoclipul HBO cu "Blonde Ambition" din 1990, de exemplu, ea se plasează mereu în poziția de exercitare a puterii și controlului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atât de precis așezate între liniile tablei, încât nici un firicel prea lung sau prea scurt. Toate stau smirnă la locul lor, cum stau. Aceasta denotă simț de ordine și disciplină. În fine a cântat la pian piesa ușoară Dragă băiețele..., acompaniindu-se cu voce și prinzând tonurile. Înalta comisie s-a bucurat de succes. Iar Î. P. Sf. Patriarh - așa povestind, în loc de premiu i-a spus cum tot omul e dator să învețe și adune cunoștințe multe despre lucruri din lume
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
emoționeze asistența până la lacrimi. Primarul s a apropiat de mine și mi-a strecurat un fișic de bomboane, legat cu o fundă tricolor. Când climatul s-a mai domolit au început cântecele patriotice conduse de domnul învățător Bârligă Vasile și acompaniate de domnul învățător Năstase Gheorghe. Au recitat și alți copii, dar toate privirile mă iscodeau pe mine și mă urmăreau neîncetat. La întoarcere, o bătrână, Saveta Bida, a luat-o pe mama de-o parte și i-a zis: Mărioară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
repetiții. Aceștia mergeau din clasa-n clasă și înscriau copiii care recită frumos, care cântă din muzicuță sau acordeon, care are buhai, harapnic, clopot. Fixau ora pentru repetiții și anunțau doamnele învățătoare. Domnii învățători Năstasă Gh. și Bârligă Vasile ne acompaniau cu vioară. Rareori se întâmpla să mai învățăm cântece noi sau alte urături. Eu recitam la fiecare serbare câte o poezie (lungă) de M. Eminescu sau G. Coșbuc. Părinții erau încântați când își vedeau odraslele pe scenă. Se făceau fotografii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sacru. La sfârșit, „fecioarele” au turnat sake și în cupele participanților, timp în care familiile celor doi s-au apropiat și au dau noroc. Pe durata ceremonialului, fiecare familie, împreună cu rudele apropiate, a stat în colțuri separate. Nunta a fost acompaniată de muzică tradițională cântată la „koto” și la „shamisen”. Ceremonia s-a încheiat cu urările celor apropiați. La un Ceremonial shinto participă membrii ambelor familii, „pețitoarea”, rudele și prietenii apropiați. După încheierea ceremoniei, mirele și mireasa și au făcut fotografii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
avut mai multe oferte de la editori. De două ori am simțit nevoia în munca mea de sociolog să fac și o versiune mai pe înțelesul tuturor și atunci am preferat să fac două filme documentare, Două sate, film care a acompaniat cartea mea Secera și buldozerul și a fost pe BBC (A Tale of Two Villages), și Unde se termină Europa (Where Europe Ends), unde regizor a fost Siniša Dragin. În tranziția asta eu am învățat cel puțin trei meserii noi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și să-l zărească prin vitrine pe tânăra senzație Cristian Vasile. Dacă aveau noroc, poate și pe Fernic, la fel de cunoscut și îndrăgit, care, amețit uneori atât de alcool, cât și de atmosfera boemă, îndrăznea, la insistențele lui Cristi, să-l acompanieze sau să cânte el însuși un tango. Căci nu a trecut mult până când Ionel și Cristi să se aibă ca niște adevărați frați. Lunile întregi de repetiții, unde s-au descoperit, succesul apoi, pe care l-au gustat împreună, i-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu audiența, invitând-o la dans sau la băutură, făcând oame- nii să se simtă timp de câteva ore fermecați de-a dreptul și rupți de cotidian. Întotdeauna venea cu ceva nou, uneori chiar lua chitara sau vioara și se acompania singur, recitând o poezie sau interpretând o doină de jale care aproape provoca leșinuri printre damele delicate și elegante care se îndrăgosteau de el pe loc. — Ați auzit știrile ? întreba. Ați auzit că au descoperit o nouă planetă ? Au botezat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-o mai băga în seamă, siluetele din patul său erau niște simple obiecte atunci când intra în lumea lui, pe scena virtuală pe care de fapt începea totul. Lua notele și încerca să le cânte. Își lua chitara și se acompania singur, își imagina reacțiile sălii, aplauzele ori morocănelile, apăsa cuvintele care îi plăceau lui, mai schimba puțin ici-colo, încerca liniile melodice de nenumărate ori și chiar amesteca versuri dintr-un cântec în altul dacă i se părea că se potrivesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
până atunci două femei împreună. Și ce femei, amândouă incredibil de frumoase și cu voci angelice, pe care, odată ascultate, nu le mai puteai uita niciodată. În 1934, la Cărăbuș, a apărut la un concurs organizat de revista Ilustrația Română, acompaniindu-se singură la pian, o arde- leancă frumoasă, modestă și timidă, proaspăt absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică din Cluj. Concurs la care au participat peste șaizeci de candidați. Iar ea a fost laureata, tânăra și minunata Rada Moldovan. Imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
auzit că sunt și eu dizeur și după ce Tourtal mi-a ridicat calitățile glasului în înaltul cerului, m-a luat prietenește de braț, m-a urcat pe estradă, a vorbit ceva cu șeful de orchestră, care a acceptat să mă acompanieze. Am cântat melodii de-ale lor, pe care le cântam și în țară. A fost o seară superbă ! Au cântat și Martini, și Tourtal. Apoi am încheiat în aplauzele celor din sală, cântând toți trei aceeași melodie. Fugeam pe rând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puteau insista pe primele note ale melodiei. Apoi intră el în scenă : Femei sunt multe-n lumea asta mare, Frumoase ca seninul înstelat, Găsești plăceri nebune-n fiecare Și-s dulci ca o clipită de păcat. Cei de la mese îl acompaniază imediat, fredonând și ei versurile. Se apropie punctul culminant, al refrenului, și chiar atunci, când tensiunea piesei crește, pornește scandalul. În salon năvălește deodată un grup de polițiști, alături de câțiva ofițeri, iar în spatele lor, urlând la ei să stea potoliți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fierbinți traversate de nenumărate manifestații și greve În toată țara, susținute de o presă În mișcare și În plină, dezordonată, ebulițiune (presa de tiraj, ea Însăși, trecea - și mai trece și azi! - prin chinurile și corupțiile, confuziile și improvizațiile care acompaniază nașterea oricărei instituții centrale noi, rămasă În sclerozare dogmatică o jumătate de secol, o „instituție” - a „patra putere În stat” cum Îi place a fi numită! - care trebuia să Învețe și să exerseze noul și asprul drept și responsabilitate de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ridicat rapid în capul oaselor, realizând că aveam ceva de dovedit în dimineața asta: că eram responsabil, că nu eram dependent de droguri, că eram curat. Dar n-am reușit să mă ridic din pat pentru că mahmureala era extrem de intensă, acompaniată de obișnuita poftă sexuală: o erecție dureros de tare îmi străpungea boxerii și m-am zgâit la ea neajutorat, fără să-i fac nimic. La un moment dat am ajuns să mă privesc în oglinda din baia camerei de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cum trebuie. Cuvântul nu era neverland. Cuvântul era neverneverland. Neverneverland era tărâmul unde dispăreau băieții. Nu neverland ci neverneverland. Scriitorul îmi spuse să-l tastez imediat. Acceptat ca parolă. Și în timp ce pe ecran apărea fotografia digitală a lui Maer Cohen acompaniată de o scrisoare lungă ce începea cu cuvintele „Hei, RD,“ alt hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sufleu” artistic. E vorba de cabaretul-literar La Transcontinentale. O locomotivă cu aburi, de la începutul secolului - o parodie la Expresul nostru Literar - constituie decorul unui spectacol burlesc, care începe, fără un anunț prealabil, odată cu instalarea noastră la măsuțele scoase pe caldarâm. Acompaniați de acorduri muzicale, o trupă de actori tineri recită poeme ale scriitorilor prezenți în Tren, concepute ca piese ale unui timp suspendat, oferit lecturii, gestului, muzicii și dansului. Deasupra locomotivei, o hartă a Europei marchează traseul Expresului Literar și țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mâncare, dar pronunția lor ne lasă în ceață. Îi rog să vorbească mai rar și în mai puține cuvinte. Tea or coffee?. Asta era, trebuia să alegem ce bem - cafea sau ceai. Restul se servește după un meniu standard. Mâncăm acompaniați de ritmuri chineze care răzbat de la bucătărie. Bruxelles-ul - o lume adunată cu furca, fără prea multă grijă să se potrivească. VITALIE CIOBANU: Gara Bruxelles. Ne regăsim „casa noastră pe roți de fier”, o garnitură pe care scrie, în câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
degrabă pusă pe lecturi. Îmi scot și eu o carte din geantă. Alături, jurnalul își așteaptă momentul de inspirație al diarist-ului. 5 iulie, miercuri Moscova VITALIE CIOBANU: Intrarea trenului nostru sub bolta uriașă a Gării Leningrad din Moscova este acompaniată de marșul unei orchestre de pompieri, care-mi dă, subit, senzația de dezgolire în public. Ritualul întâmpinării, cu pancarte, buchete de flori, orchestră și copii care agită baloane, aduce tare mult cu reprezentația sovietică de la Kaliningrad (seara, când vorbesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tower. Protagoniști - o echipă slavă, din „zona de influență” poloneză: Eugenijus Alisanka, Laurynas Katkus, Herkus Kuncius - Lituania, Ales Steger din Slovenia, Andriy Bondar, Mykola Riabczuk și Yiuriy Andrukhowycz din Ucraina și, firește, polonezii Jacek Podsiadlo și Tomasz Rozycki. Recitalul lor, acompaniat de aplauzele și replicile strigate în gura mare ale celorlalți colegi, nu mai reușește să păstreze nimic din solemnitatea unor asemenea întâlniri din primele săptămâni. Mai mult decât explicabil. 13 iulie, joi VASILE GÂRNEȚ: Interviu pentru Contrafort cu Chingiz Abdullayev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Îmi notez alte câteva întâlniri și conferințe cu public ale invitaților Trenului Literar, la care aș vrea să asist: Carmen-Francesca Banciu (originară din România), Vladimir Kaminer (Rusia), György Konrad (Ungaria). Richard Wagner este anunțat cu o lectură la Villa Rathenau, acompaniat de pianistul Michael Iber. Dubravka Ugrešic va avea o întâlnire cu public la Biblioteca Erich-Weinert. Îmi fac, așadar, un miniprogram cultural, deși știu bine că tentația de a rătăci prin Berlin va fi foarte mare... Cele câteva ore de drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Coco Schumann Quartet. Alți poeți prezenți în recital: Inger Christiansen (Danemarca), Ben Okri (Nigeria), Lesego Rampolokend (Africa de Sud), Gerhard Rulm (Austria), Kazuko Shiraishi (Japonia), Patricia Smith (SUA) și Adonis (Siria). Părăsesc recitalul după ce ascult două poezii cântate de poetul nigerian. E acompaniat de niște tobe, iar în spatele său, pe un ecran, e proiectat un rug... Impresia de neuitat a serii este clădirea noului Sony Center, care pare un edificiu din viitor, rătăcit în ultimul an al mileniului doi. Seamănă cu o uriașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]