3,955 matches
-
tensiunilor, arătându-l pe B. ca pe un spirit delicat ce mai crede în mântuirea prin poezie de frigul din om și din afara lui. Memoria zăpezii (1989) reia câteva dintre temele, motivele și stările lirice din Muzeul de iarnă, dar adâncind meditația și accentuând prezența existențialului în interiorul textelor. Poetul se abandonează „în voia poemului”, care are forța de a acapara „eul creator”. Cu Nostalgii interzise (1991), B. pare a intra într-o nouă vârstă lirică, în care formula poetică din cărțile
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
1997. ** Pentru aceste date, sursa este Transition Report - 2000. Surse: Social Monitor, 2003; The Monee Project. Efectele subfinanțării și scăderii valorii reale a transferurilor sociale. Pe ansamblu, veniturile sociale din transferuri s-au erodat mult mai accentuat decât veniturile salariale, adâncindu-se astfel diferența dintre veniturile salariale și cele ale segmentelor de populație dependente de suportul social. Totodată a apărut o discrepanță mare în gradul de suport social pentru diferitele categorii sociale (tabelele 8 și 9). Tabelul 8. Evoluția unor venituri
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
cu un ridicat spirit critic. Adolescentul descoperă lumea datorită posibilităților sale de a interpreta și problematiza, fiind în același timp interesat și de propriul destin. Este perioada elaborării unui sens al vieții sale, dobândind concepții despre lume și viață, se adâncește conștiința de sine, sporesc eforturile de autocunoaștere (Albu, 2006). AEROFAGIE (< fr. aérophagie, cf. gr. aer - aer, phagein - a mânca) - Act reflex prin care, odată cu alimentele, pătrunde în stomac și o cantitate de aer. Aerofagia voluntară este utilizată pentru a permite
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prezintă trei tipuri clinice: mâna de obstetrician (în care indexul este ușor flexat și înclinat lateral, la fel și medianul), mâna strânsă (degetele sunt flectate în palmă, iar extensia nu poate fi efectuată), mâna în atitudine bizară (podul palmei este adâncit, medianul flectat, fără posibilitate de mișcare). Pentru mâna reumatică, cele mai frecvente diformități sunt: degetele II-V sunt deviate de partea cubitală, ca urmare a distensiei și retracțiilor ligamentelor colaterale. La nivelul policelui, diformitatea este prin relaxarea scurtului extensor și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de știri de la Radio Șanț, se oferi să o ajute la căratul bagajului și copiilor, măcar pentru câteva sute de metri, drumul fiind destul de lung și noroios în urma recentelor ploi de toamnă. Sporovăia întruna, punând tot felul de întrebări. Frosa, adâncită în gândurile ei, îi răspundea mai mult din politețe, scurt și lapidar. S-au oprit în dreptul unei case din marginea satului, de unde se vedea câmpul proaspăt arat pentru culturile de toamnă. Când Frosa a văzut unde a ajuns, o podidiră
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și spune-i Spartei că noi am căzut aici Îndeplinind cu cinste legile ei“. Dar Milton nici măcar nu citi fragmentul. Infarctul tatălui său Îl convinsese că Lefty nu mai era În deplinătatea forțelor. Mut, cărându-și după el tăblița jalnică, adâncit În traducerile din Sapho, fiului său Lefty Începuse să-i pară bătrân. Milton se surprindea că se enervează sau că e neatent. Aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie, asta simțea Milton când Îl vedea pe tatăl său cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chestie pe care puteai conta În Grosse Pointe. În dimineața următoare m-am dus cu Tessie la biserică. Mătușa Zo stătea În față, ca de obicei, ca să dea un exemplu. Aristotel, Socrate și Platon purtau costumele lor de gangsteri. Cleo, adâncită În coama ei neagră, era pe cale să ațipească. Partea din spate și laturile bisericii erau cufundate În Întuneric. Icoanele străluceau din porticuri sau ridicau degete țepene În capelele scânteietoare. Sub cupolă, lumina cădea Într-o rază ca de cretă. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcuse mult mai bine decât mine. Pe lângă faptul că era blondă, era bine proporționată și cu buze groase. Pomeții proeminenți Îi Împărțeau chipul În fațete arctice. Când vorbea, observai cum i se Întinde pielea peste acei pomeți și cum se adâncește Între maxilare, observai masca strâmtă a pielii ca de zână, cu ochii albaștri străpungându-te de deasupra. Și apoi mai era și silueta ei, sânii de doică, abdomenul de campioană la Înot, picioarele de atletă sau de dansatoare la Martha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
special, slăvit, Înzestrat cu daruri mistice. Într-o noapte rece, când afară burnița, am Încercat și eu. Zora era plecată. Era duminică și aveam liber. M-am pus pe podea Într-o poziție de semi-lotus și am Închis ochii. Concentrat, adâncit În rugăciune, am așteptat ca sufletul să-mi părăsească trupul. Am Încercat să intru În transă sau să mă transform În animal. Mi-am dat toată silința, dar nu s-a Întâmplat nimic. Dacă era vorba de puteri magice, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gură mică, limitată de două buze trandafirii ce nu erau niciodată uscate. Nasul nu era nici cârn, nici drept. Pornea puțin mai jos de sprâncene în linie dreaptă și nu se avânta nici în față, nici nu rămânea în spate, adâncit în craniu. Se oprea exact unde trebuia pentru ca, împreună cu niște pomeți ușor conturați și o frunte lată, să întregească, pentru mine, tabloul unei Fete Morgana. Cea din dreapta era mai specială decât partenera ei. De origine asiatică, avea un nume specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mașină târzie străbătea în grabă străzile, lăsând în urma ei ecoul curbelor luate cu o viteză neadecvată, totul pentru a ajunge mai repede la destinație, sau goarna unui mărfar care trecea încet, semnalizându-și zgomotos prezența. Adormea orașul! Ușor, ușor, se adâncea în somnul lui citadin. Străzile se pustiau pe nesimțite, luminile blocurilor se stingeau una câte una, urmându-se, întrecându-se, care să se închidă mai devreme, într-un mod cât mai armonios. Câteodată se mai aprindea o lumină ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat, deși plin de culoare, era brăzdat de șuvițe argintii ce îi trădau vârsta puțin avansată și grijile care-i ocupau timpul. Pielea îi era de un galben bolnăvicios, iar ochii îi erau adânciți în orbite, obosiți, dar tot calculați și reci. Era un om îngrijit, dar predispus la boală. Ordinea și curățenia erau un mod de viață pentru acest om. Costumul era călcat și foarte curat. Cu ochii mei n-am văzut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se face că nu dură mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult timp, șifonat și pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și mai ales fără arme care, dacă le-ar cuceri cineva, ar putea deveni o primejdie pentru noi... Pe nesimțite, mâna se pune să urmeze curba descendentă a umerilor, se hazardează ezitantă sub marginea tunicii, tremură în fiorată în timp ce se adâncește în depresiunea dintre sâni. Dar excitația nu se produce. Se ridică ursuz în picioare și se duce să se așeze pe un scaun pătrat, cu spătarul și picioarele perpendiculare. — Ce rost are să te temi de cutare sau de cutare? o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numai la pardoseli. Gallus se uită în aceeași direcție și îl încearcă o îndoială. A făcut bine sau nu că l-a copiat pe tatăl Vipsaniei? Nu este un pic exagerat? Vulgar, cum zice ea? Ridurile de pe frunte i se adâncesc. Și totuși, Marcus Agrippa a fost primul care a pus să se picteze în tehnica encaustică teracota care căptușește pereții sălilor de băi calde. În termele pe care le-a construit la Roma. Dar într-o cameră de locuit? — I-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rului de Alexandria, spune răspicat Libo. Iar aici se vinde cu 15 denari livra. Asinius Gallus se încruntă. Bine că știe. O să i spună bucătarului să caște bine ochii de acum înainte când cumpără piper. Pliul dintre sprâncene i se adâncește. Ce caută Trio Fulcinius în târboseala asta? Că doar el e denunțătorul. Din prudență sau de frică, Flaccus doar a contrasemnat depoziția. — Și Trio? întreabă cu voce tare. — Ah, Trio! tresare Scribonius. Ricanează: — Asta te miră? Glasul sună a dispreț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a face cu o anchetă... — Condusă de Nato? — Da, în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase. Consternat, Scribonius Libo îl așteaptă să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-și mai amintește, și nu reușește s-o recunoască pe tipă. Din păcate. Dar continuă să se uite la ea, pentru că ea chiar e minunată. Numai că ea nici nu se uită la el, nici măcar o dată: e mult prea adâncită în conversația pe care o are cu prietena ei. Probabil are deja un prieten care o așteaptă acasă, pentru că e clar că ele două nu se află ca să agațe bărbați. ― Bun, spune el, după ce și-a terminat paharul. Ne mișcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
seniori, dar că era mult mai puternică. — Însă... noi avem mult mai multă venerație pentru Papă decât dumneavoastră pentru împărat. În timp ce asculta toate aceste explicații, seniorul Shiraishi închise ochii lovindu-și palma dreaptă cu degetele mâinii stângi. Zăpada de afară adâncea și mai mult liniștea din sala mare, iar înalții oficiali așteptau răbdători, tușind din când în când, hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acesta este Matsuki Chūsaku. N-am vorbit cu el decât de vreo trei-patru ori, dar mi-am dat seama că dintre toți patru el e, fără îndoială, cel mai deștept. Din când în când iese singur pe punte și se adâncește în gânduri. Spre deosebire de ceilalți soli, nu se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această călătorie primejdioasă ca să înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndurat-o... doar din dorința de a-mi îndeplini îndatorirea. N-am să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Sunt gata să merg... chiar și până la capătul pământului. Samuraiul era de-a dreptul uluit. Știa foarte bine ce rădăcini adânci avea în inima acestui om dorința de a-și primi înapoi pământurile de odinioară și că primise această însărcinare, ca să împlinească așteptările familiei. Dar își dădea seama că abia acum înțelegea cu adevărat cât de înverșunate și cât de puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vatră. Sfatul Bătrânilor putea să-l bănuiască până și pentru acele fleacuri și să le folosească drept dovadă. Foile și iconițele se răsuciră pe margini, se făcură castanii și în scurt timp dispărură înghițite de flăcări. Nopțile din vale erau adânci. Cine nu le cunoștea, nu înțelegea nici întunericul și nici tăcerea acelui întuneric. Liniștea nu era lipsa oricărui sunet. Liniștea era foșnetul frunzelor în crângul din spate, țipătul ascuțit al vreunei păsări ce de auzea din când în când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujbașii de la Sfatul Bătrânilor și seniorul Ishida se aflau într-o cameră mai în spate, dar casa era liniștită. Din când în când se auzea zăpada grea alunecând de pe acoperișul de paie. După ce zgomotul ei înăbușit se stingea, liniștea se adâncea și mai tare. „Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii.” În urechi îi răsuna încă limpede glasul de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]