2,167 matches
-
cuprinse în actele de dorință independent de conexiunea lor cu anumite lucruri, adică cu acele suporturi concrete ale lor. Suportul valorilor poate fi nu numai real sau personal, ci și material sau spiritual. Valoarea se găsește într-un raport de aderență sau de libertate față de lucrurile sau persoanele, materiale sau spirituale, cărora le-o atribuie. Valorile se găsesc în conexiune nu numai cu suportul lor, dar și unele cu altele. O valoare poate ajuta la realizarea alteia (prima e o valoare-mijloc
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
care adulmecă. Nory râdea așa de tare că se înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
iarăși, tresare. Îl văd pe tînărul Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am soluția. Am cumpărat recent un clei care, într-o fracțiune de secundă, lipește orice de orice. Chiar pe îngerul tău, de-ar fi aici, l-ar condamna la aderența lumii noastre pline de inși rînjind. Îl injectez în artere și apoi înglobez în el întreg trupul. Hai, nu te sinucizi? Sau vrei să-ți scriu certificatul de deces și tu să-ți faci singur prima doză? Pe tine, oricum
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
putea citi și luciditate, și ironie. Piciorul Îi răspunse mișcând din mustăți. „Proteza rămâne aderentă, permițând vorbirea și masticația normale. Pernuțele se folosesc și În perioada de adaptare la o proteză nouă sau În caz de maxilar dificil, asigurând o aderență de lungă durată și rezolvând probleme severe de stabilitate...” De ce toți erau preocupați de stabilitatea danturii, dar nu se ocupau de tălpi? Tălpile, când atingeau podeaua, trebuia să nu se transforme În șalupe plutitoare. Picioarele le puteai ancora În podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cine cum aude că venim, moare de plăcere. Este o curată iluzie, chiar atunci când aparențele sunt favorabile că toată lumea „îi așteaptă pe americani” ca pe izbăvitorii de relele locale. Rumsfeld, de exemplu, a descoperit Noua Europă, dar a citit prost aderența la SUA a statelor est-europene, doar elita a susținut politica americană. Într-o discuție cu mine după conferință a admis că România a fost o excepție în sensul aderenței populare la americani. Multă vreme au circulat „marile povești”: capitalism-socialism, piață-planificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Rumsfeld, de exemplu, a descoperit Noua Europă, dar a citit prost aderența la SUA a statelor est-europene, doar elita a susținut politica americană. Într-o discuție cu mine după conferință a admis că România a fost o excepție în sensul aderenței populare la americani. Multă vreme au circulat „marile povești”: capitalism-socialism, piață-planificare, individualism, colectivism. Dar acum există o dramatică pierdere de control asupra pieței. Ne trebuie „o nouă narațiune”, o nouă poveste în care să credem, mai ales din cauza omeneștii tendințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aproape toate vopselele de acest gen, emailul de vase nu rămâne mult timp omogen în cutie, de aceea trebuie amestecat bine înainte de a fi aplicat, E elementar, știe toată lumea, treci mai departe, Culorile pot fi aplicate direct pe piesă, dar aderența lor se va îmbunătăți dacă aplicăm mai întâi un substrat, în mod normal alb lăptos, Nu ne-am gândit la asta, E greu să te gândești când nu știi, Nu sunt de acord, ne gândim tocmai pentru că nu știm, Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mișcarea netransmițându-se către arborele cardanic în funcțiune; se învârte numai axul de ieșire de la care s-a demontat arborele cardanic, iar drezina nu se deplasează. Situația este similară cu circulația auto atunci când una din roțile unei punți motoare pierde aderența (groapa cu noroi fluid, gheață, polei etc.) f. Transmisia cardanică este formată din câte un cuplaj cardanic între cutia de viteze inversor cutia de distribuție și din câte un arbore cardanic final între cutia de distribuție și atacurile de osie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roz albicioasă la nivelul ambelor narine și în jurul cavității bucale; B. Examen intern Capul: țesuturile moi epicraniene fără infiltrate sanguine; oasele craniului integer au grosime de cca. 0.4-0.5 cm pe linia de ferestruire a calotei; leptomeningele albicioasă sidefie, aderență la suturile calotei și bazei craniului; leptomeningele lucios, umed, transparent, cu rețeaua de vasculare evident; vasele de la baza creierului au pereți opalini, cu elasticitatea ușor scăzută; suprafața creierului de circumvoluțiile aplatizate și șanțurile dintre ele șterse; creier, cerebel, puncte, bulb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
exterioară. Fiasco-ul era probabil primul vehicul care încercase această stradă toată dimineața. Macadamul părea ud, dar era uscat. Am accelerat îndreptându-mă spre intersecție, am călcat frâna și m-am trezit pe o pantă cu gheață neagră pe care aderența era zero. O microsecundă sau două am simțit zvâcnetul de satisfacție că Fiasco-ul era, în cele din urmă, în formă. Împinși pe un plan cu adevărat ideal pentru rulare, o sanie pe roți blocate, ne-am început alunecarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rupte ca într-o explozie. Mâinile însângerate ale lui Vaughan roteau volanul. Lincolnul urcă din nou pe bordură de cealaltă parte a drumului de acces. Rupse gardul de lemn pe o porțiune de zece metri. Roțile din spate își recăpătară aderența pe suprafața drumului și mașina se lansă spre autostrada de sus. M-am întors la mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fapt cu bine-cunoscuta ostilitate a artiștilor moderni, inovatori, dar de obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian - propria rezervă „față de nou”: „...prin însăși formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la culturile dispărute, criticul reprezintă o forță reacționară, așa că în artă, principial, progresul nu se poate realiza printr-însul, ci prin artiști. (...) Primit cu violență de unii și cu indiferență de cei mai mulți, simbolismul nu și-a găsit expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rînd pe rînd, pe simboliști, Lovinescu sfîrșește prin a deveni criticul cel mai însemnat al simbolismului, în vreme ce Ovid Densusianu, propagator al noii mișcări, în 1905, respinge apoi mai tot ce a produs valoros în cîmpul poeziei, la noi, această școală: „aderențele simboliste” de care vorbește Lovinescu se manifestă nu în faza militantă a curentului, ci în faza în care conștiința lui estetică se impune. E reproșul pe care îl vor aduce (...) toți criticii „simboliști”, iritați că ezitantul de la 1909 trece, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem de a face în fapt cu o formă de compensare simbolică a decalajului cultural: manifestările radical-novatoare sînt privite ca „exotice” și „fără aderență” la fondul autohton, prizate eventual ca „noutăți amuzante” și mode efemere, pentru a fi apoi expediate ca excentricități deja „depășite” în țările de origine. Potrivit lui Davidescu, primul manifest al futuriștilor „a fost nou, a surprins și a devenit repede amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după 1917 e un „curent de export”, fără aderență la specificul nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic, în vreme ce dadaismul lui Tzara - de pildă - nu ar fi decît un „amestec de dezechilibru nervos și șarlatanie europeană”, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viteză mult prea mare, BMW-ul îl izbi mai tare ca niciodată. Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul pâlc de stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de cei care participă la alcătuirea noii ordini. Nu e suficient să fie acceptate de inteligenta noastră, spune Salazar, ci trebuiesc "simțite, trăite, executate". A activa politic înseamnă, pentru Salazar, a trăi conștient și a executa indicațiile momentului istoric. Dar aderența la acest moment istoric nu poate fi numai intelectuală; ca să rodească, e nevoie de o participare totală a ființei umane. Anevoie s-ar putea clădi ceva fără "o revoluție mentală și morală care să aibă loc în portughezii de azi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și călăuzită de un profesor universitar fără partid și fără altă forță în afară de încrederea totală a Președintelui Republicii și a armatei? Oamenii cărora Salazar se străduise, prin noua orânduire a Statului, să le articuleze voința politică, sprijineau revoluția fie prin aderența lor entuziastă, fie printr-o rodnică încadrare în corporații. Dar o mentalitate revoluționară, un spirit cu totul nou și creator de instituții revoluționare, încă nu ieșise la iveală. "Uniunea Națională", gruparea care se alcătuise în 1927 ca să susțină dictatura, încă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acestea erau prea evidente pentru a putea fi tăgăduite. Dar, pe buna dreptate sunt numiți acești convertiți ai regimului - "salazarieni de poduri și șosele", salazarieni care au aderat în fața operelor materiale (în deosebi șoselele) realizate de dictatură. Transformarea lor morală, aderența lor intimă la spiritul revoluției naționale, încă nu se realizase. Numai o elită trăia cu adevărat mesajul revoluționar al lui Salazar. Rămâne, însă, tineretul - care crește în acest spirit. Tineretul organizat în Mocidade portuguesa, care n-a cunoscut luptele politice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
maselor, mulțimilor adică. Fenomenele provocate au influențat radical cursul istoriei omenirii. Se spune că Hitler avea puterea de a hipnotiza masele. Discursurile sale, nici măcar banale, electrizau individul, component al unei mulțimi. Oare de ce idei generate doar de coșmaruri au captivat aderența mulțimilor? După părerea mea, omul este rezultatul unei îndelungi educații, unei îndelungi cizelări prin filosofii generate de indivizi de excepție. Mintea omului și-a sporit de la an la an capacitatea de înțelegere, capacitatea de a crea sublimul, de șlefuire permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
domeniul său propriu. Michel era Întins În pat lângă ea; punându-i o mână mai sus de talie, simțea cum coastele i se ridică și coboară cu regularitate. Psihiatrul venea s-o vadă regulat, se alarma, mormăia, vorbea de „pierderea aderenței la realitate”. Annabelle devenise foarte blândă, puțin bizară, și adesea râdea fără motiv; de asemeni, uneori, ochii i se umpleau dintr-odată de lacrimi. Lua atunci un Tercian În plus. Începând cu a treia săptămână, putu să iasă În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doar dacă nu depășeau câteva zile și am refuzat altele, cu o excepție : două luni, în 2002, am fost plecată la Berlin, cu o bursă (am venit să-mi văd familia după o lună). A fost groaznic acolo. N-aveam aderență la mine însămi, nu știu cum să spun. Mi-am zis că n-o să mai accept nicio stipendie de felul ăsta, nici gând să mai și cer, ca alții. Zis și făcut! Până azi. Mă uitam cum pleacă scriitorii bărbați pe câte
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cerul gurii, iar limba le aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă piciorul pe frână târziu. Mult prea târziu. Lipsită de o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să nu luăm foc; urcă pe podium marțial și-și caută În sală un punct de sprijin. Laserele privirilor lui străpung zidul opac de trupuri, ne cercetează rece, proiectându-ne brusc la o distanță catastrofală. Parcă nemulțumit de lipsa de aderență intelectuală, profesorul Își retrage fulgerele din priviri sau le Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul familiar: „Nu-i așa, domnule Novicov?“; și, la aprobarea din cap a acestuia, Îl apostrofează franc, „Dar tu ești prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]