3,016 matches
-
de mai, prin fereastra camerei lui, aerul e plin de miresmele dulci de regina nopții, suave arome de levănțică, parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi și mentă. În fața casei un tei își răspândește grăbit florile, corcodușul și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește noaptea și țârâitul greierilor. Adolescentul prefera nopțile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un țipăt pierdut în depărtări. Citea, citea
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
cu imaginea unei poete cu sufletul deschis pentru suferința celor săraci: „Are doi bani în batistă/ cumpără cu ei o pâine/ din care mănâncă ea/ ce rămâne dă la câine/ (...) ...fericită peste poate/ împărțind cu acest cățel/ marea ei singurătate”. Adierea toamnei simțindu-se și-n chipul omului: „M-am privit într-o oglindă/ să-mi aduc de mine aminte/ și când m-am văzut în ea/ am rămas fără cuvinte.../ M-am rugat acum de toamnă,/ toamnă ea si toamnă
TITINA NICA ŢENE – NOSTALGIA ÎNTOARCERII de VIRGINIA BRĂNESCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376533_a_377862]
-
nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mai ninge-mă tăcut Ileana Cornelia Neaga Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai Tu, anotimp frivol și capricios Și mă-nfioară-n Mai, că n-o fi bai Cu adieri mai reci, tu, timp misterios. Explozie-i de culori, miresmi, un colț de rai... Iubește-mă în Mai și minte-mă frumos Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai Tu, anotimp frivol și capricios. De plouă-n
MAI NINGE-M TĂCUT de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375840_a_377169]
-
vece, a ta soartă-i hotărâtăIar în veacul ce-o să vie, cu uitări pecetluita.... Mai ninge-mă tăcutIleana Cornelia NeagaMai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în MaiTu, anotimp frivol și capriciosși mă-nfioară-n Mai, că n-o fi baiCu adieri mai reci, tu, timp misterios.Explozie-i de culori, miresmi, un colț de răi...Iubește-mă în Mai și minte-mă frumosMai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în MaiTu, anotimp frivol și capricios.De plouă-n Mai, mai
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
sfânt Izvor a izvodit. 19 El străbătea pustietăți și negurile întinse Din constelații neștiute, știute, Necuprinse, În nici o parte a infinitului, pe unde colinda nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea. 20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurausau mângâiau pădurile ca ieri El tot pleca și revenea înamorat mereu Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu. 21 Ca să-L înduplece, să-I stea aproape Ea începu foșnetul, și susurul din ape Ca să-I robească auzul, a
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
didactic eficient în procesul instructiv-educativ, la capitolul structuri polisemantice (omonime lexicale, gramaticale, chiar contextuale), dar și la figuri de stil, prin folosirea metaforelor personificatoare, metonimiei, comparației etc.). Și iarăși ajungem la marele nostru hâtru din Humulești, prin bogăția paremiologica, prin adierea apoftegmelor moralizatoare din subsidiar. Închei această prezentare din colțul texistenței mele (existența mea că text în palimpsestul livresc contemporan) cu impresii despre o carte a unei celebre doamne din Montreal, Canada, Melania Rusu Caragioiu, recunoscută atât în țară, cât și
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
Acasa > Poezie > Cantec > TOT CE-AI FOST ȘI EȘTI Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Gândind tot ce-ai fost și ești, adiere de avânturi tinerești; zbatere de tril, spectru de culori, un pâlpâit aprig de splendori. Gingașă și statornică iubire, păgână dar și înaltă toropire, de frumos și unică bunătate, o bântuită sete prin tot și toate. Un paradox ascuns, divinizat, ori
TOT CE-AI FOST ŞI EŞTI de GEORGE PENA în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376016_a_377345]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CU SOARELE, CU VÂNTUL... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1447 din 17 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Rămân cu soarele, cu vântul, cu apele ce-nfulecă pământul; o adiere caldă, abia trezită într-un popas de neodihnă.Punte... Rămân cu speranța-n amintiri când pacea-n lucruri pare împăcată într-o lume și eră zbuciumată. Rămân cu soarele, cu vântul... cu lumina ce se-mbată pământul. Referință Bibliografică: Cu
CU SOARELE, CU VÂNTUL... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376015_a_377344]
-
trecu mai mult de un ceas, până când, în amurgul serii ce stăpânea toate întinderile Deltei, în depărtare, dinspre satul evreiesc din amonte, se iviră făclii aurii, pâlpâitoare, mișcându-se pe apele Nilului. Făcliile acelea se apropiau, creșteau. Se vedea cum adierea brizei de noapte lungea flacăra luminilor. Când se apropiară, se văzu că acele lumini erau pe luntrii ale sătenilor evrei din sat, alarmați de Manahem, băiatul evreului Efraim. Veneau sătenii de zor, să dea ajutor băiatului stăpânului lor, Asenath. În
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
zilei, plin de soare și senin. Ești și fi-vei, dorința și norocul fin, inima aritmic bate pentru tine; când te privesc, mă bucur si suspin, mă îmbăt cu privirile-ți blajine. Și te păstrez și mâine, și te susțin, adieri de trăiri vin să mă aline; viața cu iubire, mereu, se ntreține, cu speranțe și chiar crez diamantin; când te privesc, mă bucur și suspin. Referință Bibliografică: RONDELUL IUBIRII / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V
RONDELUL IUBIRII de GEORGE PENA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376017_a_377346]
-
ori ninge, în mine nu-i iarnă, Vuiește pământul a lacrimi de dor, Se zbate pădurea în noi și răstoarnă Mormane de frunze, pe-un gând călător. Mi-e sete de tine și nu mă mai satur Să-ți sorb adierea din cupa de foc, În poala iubirii, poverile-mi scutur, Adun universul întreg la un loc. `Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii, Puzderii de visuri m-alintă duios, Dar tremur, tăcută, în fața terorii De-a pierde-n abis al tău
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
nevoie să-l invite, ci pur și simplu se ducea printre dansatori și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr.Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea sa lascivă, sugera plăcerea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
simțurile fără ca organismul să nu reacționeze imediat la această apropiere, în care două corpuri își transmiteau unul celuilalt involuntar senzații interesante. Încercă să se depărteze cât mai mult de corpul tânăr ce-i vibra în brațe ca o frunză în adierea brizei din zorii zilelor de vară târzie, sau ca o strună de violă în mâna unui violonist maestru cum era Ștefan în problema seducerii femeilor. Capul Daliei se odihnea pe umărul bărbatului, simțindu-și creșterea precipitată a bătăilor inimii, în timp ce
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
lunii când se pune Lună Nouă. Era înăltuță....taman potrivită....atât cât să-i stea bine, și subțire ca firul de trestie din baltă. Mijlocul, parcă era tras printr-un inel și mergea unduindu-se ca lanul de secară în adierea vântului. Iar vorba..... Doamne, atunci când vorbea, te scula și de pe blana patului....balsam pentru orice rană, nu alta. Și peste toate astea, avea o voce....că dacă s-ar fi luat la întrecere în cântec cu ciocârlia, nu știai care
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
ziarul românesc din Cipru, „RO-MANIA”. Mi-a trimis prima sa poezie și am corespondat câteva luni înainte de a ne vedea față în față, în luna iulie 2013. Am încurajat-o din prima clipă, simțind vibrația sufletului de artist ca o adiere de briză peste un pământ arid care are mare nevoie de prospețime... Dar impulsurile venite din partea mea foloseau doar pe tărâm literar, nicidecum în sfera creativității în domeniul în care este senator de drept - arta plastică și „hand-made”, îndeletniciri și
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
ziarul românesc din Cipru, „RO-MANIA”. Mi-a trimis prima sa poezie și am corespondat câteva luni înainte de a ne vedea față în față, în luna iulie 2013. Am încurajat-o din prima clipă, simțind vibrația sufletului de artist ca o adiere de briză peste un pământ arid care are mare nevoie de prospețime... Dar impulsurile venite din partea mea foloseau doar pe tărâm literar, nicidecum în sfera creativității în domeniul în care este senator de drept - arta plastică și „hand-made”, îndeletniciri și
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
ar fi ca să mă nasc din nou, din doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
clipei scurmăși-nnoadă-n franjuri visul întreruptDe-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruriDe tânără fecioară-n miez de varăCu jar de maci în suflet, cu onoruriDe lied-uri lin șoptite de-o vioarăAș ști s-adun din unduirea ierbiiDoar adierea blândului zefirPrivind la râu cum se adapă cerbiiSă-nlătur spini din rug de trandafir înmiresmat, în sângeriu veșmântDe taine prinse-n trena nopții sluteApoi să-mi iau tainul din cuvânt îngenunchind în clipele durutePe lacrimi reci din roua diminețiiCu pumnii
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
dat, începi, cu teamă, să crezi că inima unei femei seamănă cu o clepsidră în care, poate, într-o zi n-o să mai ai loc... Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e-un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina și zâmbetul, spre a uitarii lui Lethe... Clepsidro, ciudato, fă-te
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
pași până la căldură... În fața ferestrei, în grădina mamei, din vișinul uscat de timp, două tulpini puternice au țâșnit spre cer, împletind, în spirală, mlădițele de verde-crud crescute. Câțiva pași până la vise... Prin frigul crud, razele soarelui îi înconjoară. La fiecare adiere de vânt, ocrotite de privirea copacilor din jur, ninsoare de petale, albe și roz. La fiecare adiere de vânt, crengile celor doi vișini se-ating, se-nfioară, se mângâie, se-mbrățișează. Un dans amețitor! Explozie de lumină. Prin respirația iubirii, seva
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
țâșnit spre cer, împletind, în spirală, mlădițele de verde-crud crescute. Câțiva pași până la vise... Prin frigul crud, razele soarelui îi înconjoară. La fiecare adiere de vânt, ocrotite de privirea copacilor din jur, ninsoare de petale, albe și roz. La fiecare adiere de vânt, crengile celor doi vișini se-ating, se-nfioară, se mângâie, se-mbrățișează. Un dans amețitor! Explozie de lumină. Prin respirația iubirii, seva coboară-n adâncuri, spre rădăcinile lor nevăzute, urcând, apoi, prin primii boboci de floare. Câțiva pași în
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
viața pe un verb. Cu viața-n brațe merg și lupt mereu. N-aș vrea să crezi că pot mai mult ca tine. Încearcă, omule, și vei vedea că nu e greu! Fii veselă Fii veselă ca luna plină când adierea nopții o alină! Cu sufletul, iubire-n lume-aduci, Cuvântu-ți e sirop de mere dulci. Fii veselă precum un far, ce-și cheamă navele la mal! Nu ești o barcă în derivă, ești o regată plină de lumină. Ești șoaptă
MEDITAŢIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375151_a_376480]
-
nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile lasă-n urmă... Aici nu mai vreau! Despărțirea de Bunu’ port veșnic în piept! Lacrimi am în privire
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
colaj de poezie din poeții clasici și contemporani, precum și melodiile interpretate de Adrian Toader-Williams din Los Angeles și Gheorghe Cărbunescu din Râmnicu Vâlcea cu romanța „Mai am un singur dor”, ce ne-a vibrat în suflet dulcile ritmuri eminesciene. În adierile serii prin brazii din jur au răsunat versuri și cântece preamărind viața frumoasă, plină de fapte bune, credința creștină, bunătatea și generozitatea românească. A doua zi, în sala de festivități a mănăstirii de la Sâmbăta de Sus s-au desfășurat manifestările
REVISTA STARPRESS A ORGANIZAT A TREIA EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE LA MÂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU DE LA SÂMBĂTA DE SUS de GHEORGHE NOVAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375208_a_376537]
-
Iar rostul tău a fost să iei aminte Să descifrezi răsfățul ce se'ascunde'n Atingerea de sălcii peste unde Și să mă'nveți să-l susur în cuvinte. S-a îmbufnat și s-a ascuns o vreme Rugând și adierile să plece, În locul lor să sufle vântul rece Și n-a uitat furtunile să cheme! Când s-a întors, în noaptea lunii pline, Cu nerăbdare s-a grăbit să vadă De alungase draga mea Naiadă: N-a reușit! Se cuibărise
HAI, MUZĂ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372620_a_373949]