6,618 matches
-
adolescența, este perioada de vârstă situată între copilărie, pe care o continuă, și vârsta adultă, respectiv între 12 - 13 ani și se termină între 18 - 20 de ani ( acestă încheiere sau terminare este relativă, deoarece atât apariția cât și durata adolescenței variază în functie de sex, rasă, condiții geografice și mediul social - economic). Este o perioadă de restructurare afectivă și intelectuală a personalității. Ea este caracterizată ca o perioadă ingrată, ceea ce scoate în evidență faptul că este dificilăși pentru adolescenții insiși
POTENŢIALUL AGRESIV AL ELEVILOR DE GIMNAZIU ŞI LICEU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358642_a_359971]
-
este caracterizată ca o perioadă ingrată, ceea ce scoate în evidență faptul că este dificilăși pentru adolescenții insiși cât și pentru cei care se aflăîn contact cu adolescenții. Pe plan psihologic putem reține în principal următoarele trăsături de care este marcată adolescența: căutarea identității de sine, căutarea unui set personal de valori, achiziția abilităților necesare pentru o bună interacțiune socială, câștigarea independenței emoționale față de părinți, nevoia de a experimenta o varietate de comportamente, atitudini și activități. A. Factorul familial Implicarea educației de
POTENŢIALUL AGRESIV AL ELEVILOR DE GIMNAZIU ŞI LICEU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358642_a_359971]
-
sociale utile, evitarea efortului voluntar, dorința realizări unei vieți ușoare, fără muncă, opoziția față de normele juridice, morale, sociale, devalorizarea de sine, imaginea falsă despre lume.În majoritatea cazurilor, aceste simptome caracteriale apar încă din copilarie și se exacerbează în preadolescențăși adolescență. Un factor important al comportamentelor agresive este intoleranța la frustrare. Starea de frustrare se manifestă printr-o emoționalitate mărităși, în funcție de temperamentul individului, de structura sa afectivă, se poate ajunge la un comportament violent, individul nemaiținând seama de normele si valorile
POTENŢIALUL AGRESIV AL ELEVILOR DE GIMNAZIU ŞI LICEU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358642_a_359971]
-
în marea cea mare și neagră, au dat lumii, oameni de seamă, care au ridicat prestigiul țării în lume. Ei sunt fii ai Deltei și ai Dunării, fiii bălților și ai plaurilor dobrogene. Printre ei, un tânăr, abia intrat în adolescență, un tânăr firav, cu ochi de azur, adânci și curați. Ionuț-Cătălin, fiul soților Florea. Spirit neliniștit, cercetător, suflet sensibil, cu abilități artistice. Un copil și un tânăr deosebit. Deși, aparent, la fel cu toți copiii Dobrogei. O întâmplare nefastă avea
PLEDOARIE PENTRU ARTĂ. IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA IERI, AZI ŞI DE-A PURURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358692_a_360021]
-
irecuperabile, ale atmosferei pe care o crea cu atâta pasiune dascălul de limba și literatura română, dirigintele meu, Constantin Enciu. Îi datorez formarea mea ca iubitoare de cuvântul scris. Îi sunt recunoscătoare că a intuit talentul pentru creație la vremea adolescenței mele, înflăcărând luminița ce aștepta să fie dezvăluită. Erudit, cunoscut meloman, a știut să picure, fără să pregete,din preaplinul ființei lui, adolescentei care am fost cândva. La inițiativa colegilor de liceu ploieșteni, ne-am întâlnit la împlinirea a 50
LA MÂNA LUI CRONOS de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358707_a_360036]
-
eram băiat sau fată, pentru că eram tineri cu toții. Niciodată nu ne-am pus problema unor prietenii adevărate și, de aceea, nici nu au rămas regrete că aceste prietenii nu au dăinuit de-a lungul timpului. Au fost niște relații pe timpul adolescenței și atât.” (text preluat din primul capitol al cărții “Iubirile unui pescar”) Timp de 33 ani am lucrat ca proiectant tehnolog Construcții Navale în Șantierul Naval Constanța și în Șantierul Naval” 2 Mai” Mangalia (ulterior D.M.H.I.), până când în octombrie 2000
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
omului și poetului, prietenia creatoare a ultimului deceniu de activitate a avut profilul ei inconfundabil, nesemănând cu nicio experiență existențială anterioară. Însuși Blaga ține să individualizeze trăirea sa, pe care o mărturisește ca singulară, căci „aceasta este nu bătrânețea, ci adolescența triumfătoare, păstrată prin voia destinului în mine, timp de decenii pentru clipa singurei întâlniri cu iubirea.“( p.121) Fără îndoială, Lucian Blaga și ultima lui muză nu este o carte de cancan sau de senzație, ci mărturia autentică a unei
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
românesc, a fost unul dintre cei prezenți pe Câmpia de la Alba Iulia care au zis: «Vrem să ne unim cu țara!»“ De aici începe povestea, iar cuvintele se înnoadă atât de bine unele de altele încât ai impresia că retrăiești adolescența Părintelui Nicolae Bordașiu. Ungurii n-au uitat lucrul acesta, că tata s-a răzvrătit și, după impunerea Dictatului de la Viena (1940), l-au condamnat, în lipsă, la moarte. Eu nu puteam gândi să rămân într-o stăpânire străină și să
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
serios în considerație. Pentru că aici nu doar subiectele celor trei nuvele sunt interesante, ci și maniera în care sunt ele abordate și prezentate. Avem de a face cu un scriitor modern și extrem de actual, cu o nostalgie a unei copilării, adolescențe și tinereți timpurii, toate iremediabil pierdute, trăiri descrise cu acuratețe maximă. Impresiile, care abundă la tot pasul duc, în ciuda unei atmosfere stătute, apăsătoare și fără nicio perspectivă către orizont o „senzație că întotdeauna mai este de mers, destinația atinsă nefiind
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
apropieri între est și vest ar fi mutarea capitalei înapoi la Sankt Petersburg. Totuși, dacă cele două capitale au ceva în comun, aceste lucruri sunt grandoarea, opulența, dorința fățișă de a impresiona. Intuiam toate acestea și multe altele încă din adolescență, când din lecturile mele erau nelipsite romanele rusești. În anii ’50 și chiar ’60, bibliotecile erau pline de maculatură despre eroismul poporului sovietic din al doilea război mondial. Totuși, printre rafturi, mai găseai și romane istorice. Îmi amintesc o biografie
DOUĂ CAPITALE IMPERIALE de DAN NOREA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350662_a_351991]
-
mă gândesc serios. Dorințele conștiente în privința viitorului meu tranversau două domenii: medicina, cu toate ramurile ei, inclusiv medicina veterinară, și plus antrenoratul. Întâmplarea însă, ce a adus cu ea o răsturnare între planurile mele, a fost una neașteptată. În apartamentul adolescenței mele exista de mult un instrument muzical, la care uneori tatăl meu își mai acordează armonicele sufletului și acum - chitara! Exista de mulți ani în casa noastră, dar mi-a atras atenția abia pe la 17 ani, când era deja poate
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
avea să se împlinească.. Actorul Richard Bovnoczki: Da, exact! Acesta a fost perioada în care am frecventat cele două facultăți la acei 21 de ani pe cât aveam atunci, acesta fiind de fapt drumul meu către actorie. Dar, revenind la perioada adolescenței, am mai avut o prietenie dragă și valoroasă cu un puști foarte talentat. Îi spun puști pentru că e mai mic cu patru ani decât mine, iar când l-am cunoscut avea 13-14 ani. El își dorea foarte tare să fie
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
am mai spus și în rândurile omagiale de mai sus, după cum ar fi: Studiul din anul 1940 intitulat “Creație, evoluție, transformism” în Omagiul Î.P.S. Mitropolit Nicolae Bălan sau “Religie și caracter. Contribuțiuni la cunoașterea și predarea religiei în epoca adolescenței” (1944), “Exorciștii în Dreptul Bisericii” (1945), “Adevărul ortodox și greșeala sectară despre Sfânta Tradiție” (1943), “Cartea în slujba păstoririi creștine” (1947). Pe lângă aceste lucrări îi apare, în anul 1945, o culegere de predici la cununie, intitulată “Hristos în familie”. Este printre
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
sentimente ale sale aluneacau în fața cărților, în fața ființelor umane unde-și grava mărturisirile și a drumurilor ce le străbătea să poată ajunge la mănăstirile și bisericile a căror frumusețe și măreție, contemplare duhovnicească și liniște pentru suflet, îl ferecau . Anii adolescenței mele și mult după aceea, s-au scurs sub lumina ochilor săi albaștri . Nu-i plăcea să vorbească despre sine, despre munca sa . Parcă ar fi păstrat permanent un secret desăvârșit asupra tuturor lucrurilor. Uneori, în clipele mele de tristețe
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
înțelegeam prin anii 1980 - 1985; cultul său pentru o întreagă galerie de personalități deveniți idoli: Eminescu, Noica și fiul său Rafail, Panait Istrati, Nicolae Iorga, Nichita Stănescu, D.P.Perpessicius, Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Țuțea sau arhimandritul Dionisie Udișteanu . Anii adolescenței mele s-au scurs sub lumina ochilor lui albaștri, fiindcă în anul 1969, la îndemnul prietenului meu din copilărie, artistul - plastic Ion Gâță, eram deja elevă în anul I la pictură. Aveam pe atunci 15 ani. Când am mers să
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
tatălui, bunicilor, prietenilor) “te iubesc” sau “mi-ești drag”. Să nu uite să fie copii. Pentru că, așa cum a spus marele nostru sculptor Constantin Brâncuși , ” - Ce hobby-uri ai? - Cânt la ghitară din când în când, mult mai rar decât în adolescență. Joc tenis de câmp ( vara), ping-pong și badminton în familie , dar și cu elevii. Nu prea ratez nicio ocazie să călătoresc în țară sau în străinătate. Citesc mult , prefer biografii și reviste de actualitate (“Paris Match”). Iubesc nespus teatrul, sunt
TEATRU-FORUM SAU TEATRUL OPRESAŢILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358898_a_360227]
-
pe Brâncuși. L-am salutat. Drept răspuns mi-a zis: - Tinere... - Maestre, nu sunt tânăr, am aproape 70 de ani. - Ești copil. Mai ai până la ajunge la vârsta veșniciei. Să ști de la mine: în timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă. În timpul maturității, am zburat înspre ceruri... În această situație ești tu acum. Am tăcut, i-am făcut cu mâna și am coborât alunecând cu sania pe derdelușul timpului. Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la
EVADARE ÎN MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358972_a_360301]
-
schimbat mereu școlile, a pierdut și a câștigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasă amintire din vremea începutului este legată de natură, de parcul din Tg. Jiu, unde alerga după orele de școală, pe lângă Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. În adolescență scria versuri și citea mult. În paralel cu liceul teoretic avea zilnic, ore de pian și balet la Conservatorul din Tg. Mureș, iar în vacanțe făcea sport, vara - tenis și înot, iar iarna - patinaj. Cu toate că visa să îmbrățișeze o cariera
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
o rugasem insistent să-mi spună cum a fost în ziua când m-am născut. Și credeam în această poveste așa cum credeam în răsăritul și apusul soarelui... Din firimituri de întâmplări povestite reclădeam trecutul familiei și copilăria...” Tata... Copilăria și adolescența păstrează în romanul Vavilei Popovici, nonșalanța și inocența specifice unui timp lipsit de griji. Sunt evocate episoadele cele mai frumoase, iar comicul de situație, constând între contrastul dintre esență și aparență, face din „Cartea mamei” o lectură spumoasă. „Mai târziu
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
pe măicuța ei la treburile gospădărești), apoi a ridicat cortina anilor tumultoși ai tinereții, când a cunoscut farmecul și muzicalitatea literelor din cărțile pe care le descoperea că-i sunt primii ei prieteni adevărați și, nu în ultimul rând, creionează adolescența clocotitoare prin care a trecut cu zâmbetul pe buze, când iubirea pătimașe o-nvăluiește cu atâta pasiune... și merge senină (tot înainte cu încredere în bunul Dumnezeu și speranța că va reuși în viață) trecând de la stadiul codanei zvăpăiate, la
UN MIC POPAS LA SFÂRŞIT DE VEAC . DESTINE ÎN OGLINDĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359449_a_360778]
-
în acea zi Emil împlinea un număr de ani. Doar fără să știe nimeni îi dădea bani pentru ca el să se poată duce la un film și să mănânce o prăjitură. Și asta doar când era copil, mai târziu în adolescență nimic, nici măcar atât. Pur și simplu ajunsese și el la concluzia că a serba ziua onomastică e o curată pierdere de timp. Ba uneori lucrurile pot ieși rău. Își aduse aminte cum în copilărie mama sa îi sărbătorise ziua de
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
știi !), cu o carte de muncă oricum nefolositoare, uitată și mucegăind prin colțul vreunui dulap din fostul sediu al cooperativei din sat (al cărui copil de trupă , citește brigadă sau echipă, fusese !) - membru cooperator destoinic ani la rând, din vajnică adolescență (adică după terminarea a opt clase generale obligatorii, câteodată și fără !) și pe deasupra fruntaș pe ramură ( cu absolvirea la fel de obligatorie a cursurilor agrotehnice de scurtă durată sau serale dar și cu o calificare pe măsură la locul de muncă - în
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (14) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359480_a_360809]
-
Sau poate că autoarea consideră că explicația, cheia stă chiar în multul ideatic concentrat în câteva vocabule, înșiruite ca mărgelele pe un fir, sub o singură copertă:atragerea prin vivacitatea neobositelor povestioare, istorisiri de viață, de sat, de copilărie, de adolescență, de maturitate, de senectute, în umbra anotimpurilor vieții. Proze scurte, care se succed alert, ținându-l pe cititor în priză, de la prima până la ultima pagină, mai multe perspective, diverse abordări, ca atare incitante, vii, pline de energie, de dinamism, de
VIAŢA CA O PUNTE ...SAU CA O PRADĂ, TOT TREBUIE TRĂITĂ (TITINA NICA ŢENE) de MIHAELA ROTARU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360297_a_361626]
-
a doua seminție de oameni, mult inferioară, de argint, care nu seamănă deloc cu cea de aur, nici în ceea ce privește forma, nici în spirit. Timp de o sută de ani copiii rămâneau sub ocrotirea mamei, iar după ce deveneau mari, luând forma adolescenței, viața li se mai prelungea un scurt interval de timp, în necazuri provocate din lipsa de măsură a actelor lor și mai ales de faptul că refuzau să sacrifice și să onoreze pe „Nemuritori”. Atunci Zeus, fiul lui Kronos, i-
DESPRE TRANZACŢII CU CĂRŢI ŞI AUTORI ROMÂNI PRIN EDITURA ICR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360392_a_361721]
-
-ți mai sunt nici mire, nici cocon, mirodenii sădesc în brazdă plugarii, dansează Tăcerea pe un vechi gramofon!” ; „Tăcerea! Tăcerea vizibilă o vreau! Când sunt cu mine îmi mai rămân de-ndeplinit doar poruncile tinereții. Mai am de trăit copilăria, toată adolescența petuniilor, viețile cailor din Pădurea Nebună, rodul pământului, cele 1001 de măști ale trecutului tău, coroana de spini a nenorocului, lungile boli clandestine ale trupului, frigurile Ecuatorului și limba melcilor din casta lombardă a graurilor ... ” Cel de-al patrulea element
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]