3,791 matches
-
undă de undă etern nu e geloasă. E visu-inimei triste... icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele ei bune. N-o mai iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă închin îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vraja mea. Și lumea toată se reflectează în sufletul meu. {EminescuOpVIII 245} 2254 Cred aerul oglindă în care se reflectă îngerii cerului - și tu nu ești decât reflectul unui înger pe pământ. 2257 Disprețuiesc geniul pământului fiindcă din pământ naște, ador geniul ce-l sorb din ochii tăi - căci tu ești din cer. 2254 Da, de la apariția ta se-nsenină natura, căci se-nsenină ochiul meu - și ochiul meu 2255 totdeuna acelui Dunmezeu [pe] care-l iubeam numai când nu te iubeam pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din ochii tăi - căci tu ești din cer. 2254 Da, de la apariția ta se-nsenină natura, căci se-nsenină ochiul meu - și ochiul meu 2255 totdeuna acelui Dunmezeu [pe] care-l iubeam numai când nu te iubeam pe tine, pe care-l adora numai când nu te adoram pe tine; lasă să-l ador acuma-n tine, căci, punîndu-mi sufletul meu într-al tău, când acesta se-nalță în ceri duce sub aripa-i de vultur și *** dorului meu. 2258 Ceru -namorat de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești din cer. 2254 Da, de la apariția ta se-nsenină natura, căci se-nsenină ochiul meu - și ochiul meu 2255 totdeuna acelui Dunmezeu [pe] care-l iubeam numai când nu te iubeam pe tine, pe care-l adora numai când nu te adoram pe tine; lasă să-l ador acuma-n tine, căci, punîndu-mi sufletul meu într-al tău, când acesta se-nalță în ceri duce sub aripa-i de vultur și *** dorului meu. 2258 Ceru -namorat de lumina ochilor tăi albaștri a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apariția ta se-nsenină natura, căci se-nsenină ochiul meu - și ochiul meu 2255 totdeuna acelui Dunmezeu [pe] care-l iubeam numai când nu te iubeam pe tine, pe care-l adora numai când nu te adoram pe tine; lasă să-l ador acuma-n tine, căci, punîndu-mi sufletul meu într-al tău, când acesta se-nalță în ceri duce sub aripa-i de vultur și *** dorului meu. 2258 Ceru -namorat de lumina ochilor tăi albaștri a devenit albastru; soarele e puntul revoluționar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Știu c-o fi turbata nebunie ce-și înfige ochii în privirea [mea], cercuin- du-mi ochii cu vânăt, pielița cu gălbeneală - galbenă luminare de ceară care arde unei zâne ce s-a stins, pe care lumea n-o mai adoră. 4 2254 Văzut-ai tu oare mort spoit - un roșu brut pus pe pielea galbenă a unui mort și - sarcasm înfiorător al vieței - din funduri adânci turburații ochi de gheață amorțiți ca o rază turbure? Ei bine, acel chip s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dobitoace, tâmpiți, târzii la minte Să urmărească liber giganticele ținte. EI zic că este... unde-l blastamă a lumii neagră gură Acolo suferințe și rele nu îndură. Nu-l adorați! Nu-și moaie el ochii lui de piatră De când îl adorați voi, cari n-aveți nici vatră, Nici loc de îngropare... 2254 De-ar fi fost rău adesea și bine num-o dată Aș crede că-ntîmplarea oarbă, nevinovată, A grămădit în mersu-i, dar fără ca s-o știe, Atâta neferice în viața ginții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri de gheață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arată. Zugrăvind dulce[a], trista, sura lor măreție. "Coboară din ruine căci mă închin eu ție. Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde, Primește-o, e iubirea-mi și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din înălțime, te-ador, te rog, te-nvoc Cu păru-n flori albastre, pe frunte-o stea de foc. O, stai! o vino, scumpo, ca fruntea-ți să-ți dezmierd Și-n ochii mari, albaștri, ființa să mi-o pierd... Te-ai dus! te-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mi întinzi tu gura când sufletu-mi te cere Și sânul tău de marmur lași pradă gurei mele Și buclele-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... O, vin-a mea iubită! Eu în genunchi mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet CHIPUL Vin! eu vin. Sufletul în vecia-i, atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el, de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vieței? Amor. Oare lumea nu se mișcă-n eternitate, fără să stea neciodată? De ce? Fiindcă în jumătatea căii sale se-namoră, ca să aibă în cealaltă parte să se dezamore, pentru a se-namora iarăși. atunci în natura moartă n-am adora pe Dumnezeu {EminescuOpVIII 297} [ȘTEFAN CEL MARE] 1 2260 Și când lumea biruință a putut s-o înțeleagă Clopotele de la Roma au sunat o zi întreagă De-au cutremurat văzduhul și zidirile cetății Și dentîi i-a zis lui Ștefan
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aflu pacea pierdută a inim e mele... în muri negri // cu durerea mea, singuratic cu pustiul minții mele! Amicul meu, tu nu poți ști ce sufăr. De ți-aș spune că-s înamorat ar fi o profanare... [ȘTEFAN] Știu... știu... adori... te topești... Nu iubești, iubirea e prea profană. A[LECU] Ascultă! Fără frază! Iubesc o fată. Cum o iubesc? Știu eu să ți-o spun?.... Destul că e tot ce-i mai perfect ce-a putut să creeze cerul... [ȘTEFAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii mei îi fac să plângă Este că Negruzzi Iacob M-a tradus în românește. [POETUL] [2Și de ce tu să te superi, Ideal al lui Moretto? Au în limba cea germană N-au tradus ei comedia, Ei, streinii! îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. ]2 [DIANA] Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune: Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o comedie, Comedie-originală
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ATIONEM] Aha! De aceea... Va să zică asta-i casa lui d[om]nu Subpapuc a cărui fată nu ți-i indiferentă și de a cărui avere ești nebun... adică nu... a cărui avere nu ți-i indiferentă ș-a cărui duduc-o adorezi. VULTUREANU Așa-i. INTENT[ATIONEM] Ei, atunci mă duc să te anunț cuconașule pentru că stomahul meu e setos de adorațiunea unei fripturi. (vrea să iasă) VULTUREANU Stai, măi Pepeleo! încă nu știi toate. INTENT [ATIONEM] E! când mi-i foame
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta internă și adevărată, aceea crede, lor nu te încrede neciodată. Mulțimea urlă pentru tot ce-i nou, fie un monstru, numai nou să fie. Li trebuie un lucru al modei, o caricatură cârpită din mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spun aceea ce de mult mi-ardea pe limbă Inima ta nestricată, pură, care nu se schimbă, Inima, fermecătoareo, așa bună, așa mare, Și pe care mi-ai jertfit-o cu atâta abnegare M-a învins și în genunche te ador și te ascult. LAIS Mă iubești? CHALKIDIAS Mai întrebi încă? Te iubesc... nespus de mult. LAIS (se aruncă în brațele lui) Iartă-mi toate acele crude imputări ce ți-am făcut. Dând altuia pentru mine toate câte le-ai avut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un sergent de poliție mai cutezător decât ceilalți se oferi a pătrunde în pimnița cea blestemată pentru o pensiune reversibilă în caz de moarte asupra unei cusătorese numită Margot. Acesta era un om viteaz și mai amorezat decât credul. El adora pe acea cusătoreasă, care era o persoană frumușică și foarte econoamă, ba încă zgârcită s-ar putea zice, și care refuzase a se mărita cu un simplu sergent fără altă avere decât galonul său. Însă, câștigând pensia, sergentul devenea alt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin grad, nu prin fel, precum și lipsa circulației și schimbului de impresii prin o limbă și o literatură comună tuturor, singura care face din populație o națiune. ["PĂGÎNUL, ÎNCHINĂTORUL DE IDOLI... "] 2264 Păgânul, închinătorul de idoli, chiar creștinul ignorant își adoră pietrele și bețele; și-n loc de a le considera numai ca semne, ca simboluri ale sentimentului religios, pe care spiritul omenesc nu e-n stare a-l exprima altfel, el ia semnele drept ceea ce ele reprezintă, drept realități și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și bețele; și-n loc de a le considera numai ca semne, ca simboluri ale sentimentului religios, pe care spiritul omenesc nu e-n stare a-l exprima altfel, el ia semnele drept ceea ce ele reprezintă, drept realități și le adoră ca pe niște ființe reale. Și noi adorăm semnele noastre, și anume vorbele noastre. [ Daca] vom examina pe un om asupra stării cunștințelor lui în privirea celor mai însemnate obiecte divine sau umane, vom constata că e un închinător de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
considera numai ca semne, ca simboluri ale sentimentului religios, pe care spiritul omenesc nu e-n stare a-l exprima altfel, el ia semnele drept ceea ce ele reprezintă, drept realități și le adoră ca pe niște ființe reale. Și noi adorăm semnele noastre, și anume vorbele noastre. [ Daca] vom examina pe un om asupra stării cunștințelor lui în privirea celor mai însemnate obiecte divine sau umane, vom constata că e un închinător de vorbe, el va cita vorbe fără idee și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un om asupra stării cunștințelor lui în privirea celor mai însemnate obiecte divine sau umane, vom constata că e un închinător de vorbe, el va cita vorbe fără idee și 930 {EminescuOpXIV 931} fără însămnătatea pe cari spiritul său le adoră și le erige în idoli; ele se deosebesc de idolii săpați cu dalta în lemn sau în piatră numai prin împrejurarea că sânt tipărite cu cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și dublau gesturile și comportamentul zeiței pe care o slujeau. În acest caz, ar putea fi vorba de zeița tracă Bendis, figurată în două ipostaze similare. Zeiță a lunii, a pădurilor și a farmecelor, Bendis era considerată protectoarea femeilor, fiind adorată de acestea și slujită anume de preotese. Bună parte dintre cercetători (Tomaschek, Decev, Gh. Mușu, Mircea Eliade ș.a.) au indicat ca origine a teonimului Bendis rădă cina indo-europeană *bhendh = „a lega”. Vezi avest. bandayaiti = „el leagă” ; germ. binden = „a lega
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în văzduh și despre care se spune că „pocesc” (adorm, paralizează, „leagă”) pe cel care le surprinde dansând și cântând sau pe cel care încalcă vreun alt tabu (173). Am insistat acum, ca și cu alte prilejuri, asupra motivului „legării” magice, pentru că a fost neglijat de cercetători, în pofida abundenței atestării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ați trezit cu doftorul la căpătâi și cu d-l reprezentant al Austriei în salonul Ministerului Afacerilor Străine. Mergi dară d-le Dimitrie Sturza, mergi după obicei, îngenunche-te într-un comunicat umil, cere iertăciune, arde la București ceea ce ai adorat la Iași! Astfel nu făcea Domnul Ștefan când sărea din Suceava și da piept la patru hotare. Dânsul nu vorbea multe, mai cu seamă după masă, dar nici hanul tătarilor, nici califul musulmanilor, nici regele Poloniei, nici regele Ungariei nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru a putea să le demonstrez tuturor nu numai că sunt în stare să îi conduc, ci și să le arăt genul de putere pe care aș dori să o exercit. Maria pretinse o clipă că nu înțelesese... Sora ei adora sexul. Ea era dependentă de provocările minții. Care era mai vicioasă? Greu de zis... Planul lui Stin era magistral. Alicia și Benedict îl chemaseră să soluționeze o chestiune care în esență părea destul de simplă. Ei strânseseră prune în toată ziua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]