2,048 matches
-
neantului ce va fi îmblânzită și deci transformată social este leul, al cărui lăcaș păstrează coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârful munțiloru,/ Sub poalele braziloru./ Găsii leul adormitu,/ Adormit, nepomenitu” Urcușul neofitului este implicit și presupune aici o „citire a semnelor” sacrului în profan. Urma leului, răzleață, obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
roade împărătești în basmul Șperlă Voinicul. In cadrul acesta, aflat în afara orizontului cunoscut, identificabil cu traseul psihopomp, leul este găsit de flăcău dormind: „Când fu soarele-n de-seară/ Și vremea de târnoseală,/ Trecu pe la cești doi meri,/ Găsi leul adormit,/ D-adormit cu fața-n sus”(Țăndărei - Ialomița). Este o stare de letargie specifică forțelor Haosului, forțe menținute prin practici magice, în stare de non-manifestare. Inerția proprie ființelor care întruchipează haosul este contagioasă, în basmele românești, ca în alte culturi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în India, unde renașterea era mijlocită de „îmbrăcarea rituală a unei piei de animal”. Societățile secrete de inițiați dezvoltă acest rit prin confecționarea unor manechini monstruoși ce înghit neofiții. Un mit polinezian povestește despre intrarea eroului maori în străbunica sa adormită, zeitate a nopții ce înglo¬bează simbolistica infernală. Ceea ce frapează în desfășurarea mitului este imagi¬nea trupului ieșit doar pe jumătate din monstru, Maui condamnând întreaga specie umană la moarte prin eliberarea parțială. Cu această asociere la îndemână, pare îndreptățită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Întorcându-se la postul său, sergentul constată că ușa Mitropoliei fusese forțată și că sicriul de argint cu moaștele Sfântului dispăruse. Anunțând pe călugări, aceștia traseră clopotul cel mare al Mitropoliei, fără însă a fi produs vreun efect asupra populației adormite. Urmează pe mai bine de treizeci de foi mai multe depoziții ale sergenților români și ale soldaților bulgari, lipsite de interes. Din spusele sergentului Belomovski, conducător de automobil, aflăm că planul răpirii era de mult conceput, că automobilul s-a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și În exterior. Cobori niște trepte care duc În altă Încăpere, cum ar fi la demisol. Acolo este un baldachin foarte frumos amenajat, ca un suport sau ca un pat, cu un fel de sicriu, purtând chipul Sfintei Fecioare Maria adormită. Așa cum obișnuiesc catolicii să facă chipuri din ghips. E atât de apropiat de natural că nici nu-ti vine să crezi că e doar o imagine a trecutului care a fost. Totul este Îngrădit cu un fel de gărduț. Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
în haina-i de vară”; el, călătorul, nu rămâne insensibil la cântecul privighetorilor ori la luna plină, care „își revarsă farmecul luminei argintii peste pământ”, acompaniată de „candelele aproape stinse ale stelelor”. Într-un asemenea decor, jos în vale, orășelul adormit era ascuns „sub perdeaua fină țesută de argintul razelor de lună. Pe fundul acestui căuș (leică) sclipeau lumini care dădeau impresia că este „o mare fără margeni la țărmul căreia sunt presărate lămpi de veghere de pe corăbiile ancorate”. „Hușii apar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
generoși, deschiși dar... fataliști, Bambaras robuști, obraznici, volubili, leneși, dar veseli și simpatici. Lucumi erau considerați sclavii cei mai inteligenți, fiind însă dificili de dominat, Carabalii apreciați ca sălbatici și chiar antropofagi, Congo, puternici, nesupuși, comozi, extravaganți și "cei mai adormiți dintre negri"! Destinul sclavilor odată ajunși în Cuba varia în funcție de compărător majoritatea pentru muncile istovitoare de pe plantațiile de trestie de zahăr, tutun sau cafea, pentru cele din mine, ca sclavi domestici la orașe. În acest context existau diferențe notabile între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și-a rămas În prag, cu o față palidă ca moartea, umflată de somn de la nembutal. Mi-a trîntit În brațe pachetul de iarbă. - Ia-l și ieși afară! a zis. SÎnteți amîndoi niște porci de cîini. Era pe jumătate adormită. Avea o voce neutră ca și cum s-ar fi referit chiar la un hibrid zoologic. - Transmite-i lui Marian mulțumiri pentru tot, am spus eu. A trîntit ușa. Se vede că zgomotul a trezit-o. A deschis ușa din nou și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin găinarii, care fură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
noastră clătinîndu-se ușor. Roy l-a studiat și a zis: - Uite-un fazan ca lumea. Să vedem unde se duce. Fazanul s-a urcat În direcția Brooklyn. Am așteptat În picioare În spațiul dintre vagoane pînă cînd fazanul a părut adormit. Atunci am pășit În vagon, iar eu m-am așezat lîngă fazan și-am deschis The New York Times. Times era ideea lui Roy. A zis că Îmi dă un aer de om de afaceri. Vagonul era aproape gol și noi ne-nghesuiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se-ntorsese stomacul pe dos de frică și toți mușchii mi se-ncordaseră de la efortul făcut ca să mă controlez. Fazanul era doar pe jumătate adormit. Mă așteptam să sară și să-nceapă să facă scandal dintr-o clipă-n alta. În cele din urmă l-am auzit pe Roy: - Am găsit. - Să mergem atunci. - Nu, n-am găsit decît mărunțiș. Tre’ să aibă el un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Și de ce îi sunt chemările atât de tulburătoare? Tânărul rabin făcător de minuni, țadicul Reb Burich’l, se întreabă și nu-și poate răspunde; dar chemat parcă de vrăji, e ridicat de la fereastra la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat-o, mireasă albă sub văluri de nori străvezii, iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și patriarhi. Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cucoașele și imediat au rupt-o de fugă peste câmp, unul spre dreapta, celalalt spre stânga, dispărând în întuneric, iar în urma lor am putut prinde cu urechea numai câteva sudălmi 157 răgușite și neputincioase, care au trezit în deșert ecoul adormit al nopței. Apoi, ca să fie ei bine încredințați că arma mea nu era o jucărie, am tras două focuri în direcția lor, am ordonat jidovașului să deie bici calului și am plecat în galop. Cânele a încetat de a hârâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o dovadă a entropizării induse de această “faună”, am ajuns și la metrou, nu ca să răsuflu ușurat, ci ca să dau de alte reluări ale aceleiași priveliști a unei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
luat alți doi-trei tovarăși pe lângă el ca să facă o trupă, să aibă un nume din ăsta barosan, gen Brutal Truth, Cannibal Corpse sau Morbid Angel. Abia ăia erau țăpănoși, meseriași. Leonard Cohen mi s-a părut că face o muzică adormită, de om care nu dă niciodată pijamaua jos de pe el. Leșinături și mai multe nu. Profu’ zicea ca măcar versurile să le ascultăm. Erau prea complicate, nenică, La Cannibal, la Death știai un lucru. Și io puteam să m-apuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cu tupeu stăpânești un om, dar iubirea e altceva. Femeia aceea cu o față de cal, cu un nas care-i cădea în gură și cu ochi care produceau un soi de mirare hipnotică, fiindcă erau tot timpul umezi și ușor adormiți, se purta de parcă ar fi fost Nefertiti. Juca cu grație și cu un soi de nonșalanță surâzândă un rol, cel al femeii perfecte, sigură pe efectul nimicitor al prezenței sale între bărbați. Nu știu dacă și-a propus de la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doilea și romanul Șoseaua Volocolamskului. Pe primul și cele trei volume groase din Pe Donul liniștit, de Mihail Șolohov, îl primise, spre stupoarea tuturor, fiica secretarului de partid de la fabrica de cuie, tovarășul Costică Ceampălău. Fetiței, deoarece era mătăhăloasă și adormită, copiii îi spuneau vaca de Rodica. Pe vaca de Rodica mergea s-o întâlnească acad. prof. dr. chirurg Rășcanu, însă, n-ar fi putut să fie foarte clar de ce. Simțea el că nu se închidea un cerc, dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
recitit scrisoarea - de necrezut! Ca din senin, toate visurile mele Îndreptate spre acasă, legate de ochii care mă petrecuseră În Miramar, s-au făcut una cu pămîntul, aparent fără nici un motiv. M-a cuprins o epuizare totală și, pe jumătate adormit, ascultam conversația vioaie a unui deținut care bătuse lumea Întreagă, născocind o mie de urzeli exotice, garantate de ignoranța audienței sale. Îi citeam pe buze cuvintele calde, seducătoare, În vreme ce fețele care Îl Înconjurau se strîngeau tot mai aproape, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un moment dat, am avut și eu un amorez atât de înflăcărat, încât coborâse noaptea pe burlanul foarte solid până la noi în cameră, unde colega pe care o atacasem îi deschisese. A trebuit să se mulțumească să mă contemple complet adormită, înfofolită în pijama, trening, capot gros, pături, cu căciula înfundată pe urechi și cu șosete de lână în picioare, pentru că nopțile erau deja geroase, dar căldură nu se furniza decât două ore pe noapte. Departe de a se lăsa descurajat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot, care ar fi putut fi reperat în liniștea nopții, așteptam să treacă vreo mașină pe stradă pentru ca motorul să acopere bufnitura). Îmi aprindeam țigara și priveam, de la înălțimea etajului cinci, orașul adormit. Ce știți voi, sărmanilor ? Dor miți, în timp ce, de undeva, de sus, cineva vă veghează. Priveam la geamurile blocului din față și mă întrebam : „Oare cîte patimi sînt dincolo de geamurile astea întunecate ? Cîte existențe neștiute de nimeni ? Cîte zbateri inutile ?“. Liniștea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scriu, ci pentru că există foarte mulți compatrioți care nu conștientizează că pot schimba canalul, cu atât mai puțin că pot arunca televizorul la gunoi. Sunt oameni dependenți de televizor și al căror spirit critic e, în cel mai bun caz, adormit. Oameni care nu se pot desprinde, pentru că sunt hipnotizați. Și, hipnotizați fiind, fac ce li se spune, sunt manipulabili și manipulați. De ce mor de grija altora, de ce mă interesează soarta celor care ajung masă de manevră? Nu pentru că miaș dori
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
barocului pornește mult mai departe decît de la Marsyas, de pe buzele unei guri mutilate care surîde nisipurilor altfel de cum statuile grecești, dar nu neapărat altfel decît ar fi făcut-o un satir sau un silen. Plutarh povestește despre un satir descoperit adormit, Într-un Nymphaeon, cînd Sylla a ajuns În Epir și care avea exact forma pe care i-o dădeau poeții și sculptorii. Oamenii lui Sylla l-au făcut prizonier și l-au adus În fața stăpînului lor, iar acesta a Încercat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Italia, Germania, Belgia, Austria, Croația, Bulgaria, Rusia, Polonia, India, Iordania, Pakistan, Republica Moldova. La Teatrul „Luceafărul“ a regizat spectacolele: Mary Poppins (premiul ATM pentru cel mai bun spectacol pentru copii și tineret al anului 1983), Magazinul cu jucării, Frumoasa din pădurea adormită, AlaBala, Baltagul, Rătăciți întro poveste, Steaua fără nume, O noapte furtunoasă. La Universitatea de Arte „G. Enescu“ Iași a regizat spectacolele: E criză teribilă monșer, Tragedia regelui Otakar și a prințului Dalibor, Păpușile în carnaval (Marele premiu al Festivalului Școlilor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și umedă se lipea de ea. Era furioasă că nu avea forța necesară să își ia pruncul în brațe, totuși o asistentă maternală îi aduse pruncul pentru câteva minute să îl țină în brațe. Corpul copilului ce părea pe jumătate adormit, inconștient de ceea ce i se întâmpla era moale. Carlina simți o dragoste atât de mare încât îi venea să îl înghită, să se sature cu el, apoi să îl readucă înapoi. Își dădu seama că era ceva nebunesc, dar așa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]